Kinetoterapeut Mircea Drăgan - Recuperare Medicala la Domiciliu

30/08/2026

26/08/2026

GENU VALGUM ŞI GENU VARUM LA COPII

•Genu valgum - reprezintă deformarea genunchilor cu deviația gambei spre exteriorul axei membrului inferior, cu proeminența genunchiului spre interior (denumită și „genunchi în X”).

•Genu varum - reprezintă deviația gambei spre interiorul axei membrului inferior, cu proeminența genunchiului spre exterior (denumită și „picioare în paranteză”).
Consecutiv, are loc compromiterea biomecanicii articulației genunchiului și implicit a mersului, cu deformarea articulară angulară și durere.

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic (devierea gambei din axul coapsei; rotula este situată mai spre exterior pentru genu valgum sau mai spre interior pentru genu varum; apare scurtarea membrelor inferioare, cu dezechilibru static consecutiv al bazinului si al coloanei vertebrale etc.) și a examenului radiologic.

Tratamentul poate fi:

– ortopedic;
– chirurgical;
– fiziokinetoterapic (masaj, electroterapie, kinetoterapie).

Kinetoterapia este esențială în recuperarea copiilor cu genu valgum sau genu varum. Din cauza deformării genunchiului, copilul va suferi modificări atât la nivelul șoldului, cât și la nivelul coloanei vertebrale și nu va mai avea niciun mers corect, fiziologic.

Kinetoterapia urmărește tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului și tonifierea musculaturii corectoare pentru prevenirea apariției în continuare a deformărilor. Se urmărește obținerea și păstrarea unei posturi cât mai corecte a corpului și antrenarea mersului.

25/08/2026

📌Durerile de spate: ce facem şi ce ar trebui, de fapt, să facem?

Peste o treime dintre persoanele care suferă de dureri ale coloanei vertebrale şi ale articulaţiilor recurg la repausul la pat. Însă, după părerea multor specialişti, tocmai asta n-ar trebui să facă.

Zăcerea în pat întârzie accesul la tratament, reduce mobilitatea şi prelungeşte timpul de vindecare, spun experţii.

Un studiu realizat în Marea Britanie pe 1.000 de persoane, cu vârste de 25-65 de ani, care sufereau de dureri, a arătat că 35% dintre aceştia consideră că repausul la pat este cel mai bun leac.

Persoanele mai tinere sunt mai predispuse la dureri la nivelul gâtului şi al umerilor, ca urmare a faptului că petrec peste 6 ore pe zi aplecate în faţa unui ecran de computer. Dintre cei mai vârstnici, peste 50 de ani, 99% suferă de dureri lombare. Femeile sunt mai afectate de dureri articulare decât bărbaţii, o treime dintre ele plângându-se că au probleme cu genunchii, comparativ cu 20% dintre bărbaţi.

Pentru toate aceste probleme, repausul la pat nu este soluţia potrivită, spun cercetătorii. Mult mai indicate sunt fizioterapia şi exerciţiile fizice de recuperare.

Fizioterapeutul Paul Hobrough explică:

”Oamenii ajung să fie prinşi într-un cerc vicios, deoarece lipsa de exerciţiu nu numai că sporeşte durerile şi înţepeneala, dar duce şi la atrofierea muşchilor. Aceasta, la rândul ei, poate conduce la creşterea în greutate, ceea ce afectează şi mai mult articulaţiile deja dureroase.

Prevenirea, tratamentul început de timpuriu şi urmărirea în continuare de către un specialist pot fi de mare ajutor în rezolvarea problemelor.”

Studiul, finanţat de Simplyhealth Advisory Research Panel (ShARP), a arătat că persoanele sub 40 de ani sunt mai înclinate să recurgă la fizioterapie, comparativ cu cele de peste 40, iar în rândul celor de peste 50 de ani, analgezicele sunt tratamentul cel mai mult utilizat, folosit de 63% dintre respondenţi.

Dar, după cm explică dr. Gill Jenkins, din cadrul ShARP, analgezicele care se pot procura fără reţetă pot fi foarte utile pe perioade scurte de timp, dar nu este bine să fie luate pe perioade lungi fără a consulta medicul, mai ales dacă pacientul are şi alte probleme medicale.

„Este important ca persoanele care suferă de dureri persistente să discute opţiunile de tratament cu un medic, fizioterapeut sau alt specialist în domeniu sănătăţii”, spune el.
👇
👉Este îngrijorător cât de multe persoane recurg la repaus ca tratament pentru leziuni, când, de fapt, acest procedeu le agravează sau prelungeşte starea.”

23/08/2026

➡️Sportul nu a fost niciodată doar despre estetică, mușchi sau calorii arse. Sportul este cel mai eficient antrenament pentru caracter.

Când refuzi să te miști, nu îți neglijezi doar corpul, ci îți antrenezi mintea să capituleze la primul semn de disconfort. Exercițiul fizic este o confruntare directă cu propria comoditate:
- Înveți să respiri calm atunci când ritmul cardiac crește, exersând controlul anxietății în timp real.
- Îți forțezi creierul să ignore vocea care îți cere să renunți exact când lucrurile devin grele.
- Descarci tensiunea musculară și reglezi excesul de cortizol acumulat din cauza stresului cotidian.
- Înlocuiești dopamina ieftină a ecranelor cu sentimentul autentic de autodepășire.

Disciplina fizică se transferă inevitabil în fiecare arie a existenței tale. Cel care învață să îndure efortul la antrenament nu se va lăsa dărâmat ușor de o criză profesională sau de o furtună emoțională.

Nu alergi ca să arăți bine într-o oglindă. Te miști ca să rămâi stăpân pe propriul sistem nervos atunci când viața devine grea.

-Text preluat

23/08/2026

Despre..
📍Sindromul coada de cal

👉Maduva spinarii se intinde de la creier traversand canalul spinal in interiorul coloanei vertebrale. Nervii care se ramifica de la maduva spinarii (denumiti si radacini nervoase) sunt o extensie a maduvei spinarii si sunt responsabili cu transmiterea de semnale spre si dinspre mu**hi si alte structuri din corp. Prin aceste semnale creierul interpreteaza informatia data de corp (durere, atingere, orientare). Aceste semnale ajuta creierul sa controleze actiunile organelor si miscarile musculare.

Maduva spinarii se intinde pana in apropierea primei vertebre lombare, formand conul medular (conus medullaris).

Extensia fibroasa (cordon fibros) a maduvei spinarii se numeste "filum terminale", iar manunchiul de radacini nervoase situate sub conul medular este denumit coada de cal (cauda equina).
Compresia sau inflamatia radacinilor nervoase cauzeaza durere, altereaza reflexele, diminueaza forta si senzitivitatea. Chiar daca aceste simptome pot deveni severe si in unele cazuri dau si invaliditate, cele mai multe raspund la tratamentul conservator.

O forma severa a compresiei si inflamatiei nervilor este sindromul coada de cal. Sindromul coada de cal este o problema serioasa cauzata de compresia nervilor din partea inferioara a canalului spinal. Acest sindrom este considerat o urgenta chirurgicala pentru ca daca nu este tratat poate duce la pierderea permanenta a functiei vezicale, intestinale si la paralizia picioarelor

♦️Cauzele sindromului coada de cal

Sindromul coada de cal este cauzat de o ingustare semnificativa a canalului spinal care preseaza radacinile nervoase in partea inferioara a maduvei spinarii. Numeroase cauze ale sindromului coada de cal au fost raportate, incluzand leziunile traumatice, hernia de disc, stenoza spinala, tumori spinale (neoplasme) ca si tumori metastazate, meningiom, schwannom, ependimom, procese inflamatorii, infectii. Exista insa si cazuri accidentale provocate de interventia medicala (cauze iatrogene).

Leziunile traumatice

Evenimentele traumatice care duc la fracturarea sau dislocarea partiala a zonei lombare, avand ca rezultat compresia coada de cal;O acumulare de sange in zona nervilor ca urmare a unei traume in zona lombara (hematom epidural) poate cauza compresia coada de cal;

O leziune traumatica penetranta poate cauza lezarea sau compresia coada de cal;

O complicatie rara in manipularea spinala este dislocarea partiala a zonei lombare (coloana lombara) care poate cauza sindromul coada de cal.

👉Hernia de disc

Cele mai multe hernii de disc se vindeca de la sine si raspund la tratamentul conservator care include medicamente antiinflamantoare, kinetoterapie si perioade de odihna (1 - 2 zile);In 1-15% din cazuri sindromul coada de cal este cauzat de hernia de disc lombara;90% dintre herniile de disc lombare au loc la nivelul vertebral L4-L5 sau L5-S1;70% din cazurile de hernie de disc care duc la sindromul coada de cal li se intampla persoanelor cu o istorie in durerile cronice lombare, iar 30% dezvolta sindromul coada de cal, avand ca prim simptom hernia de disc lombara;
Barbatii de 30 si 40 de ani sunt mai predispusi sa dezvolte sindromul coada de cal cauzat de hernia de disc;Cele mai multe cazuri ale sindromului coada de cal cauzate de hernia de disc implica o cantitate mare de substanta gelatinoasa din interiorul discului intravertebral care s-a separat complet de discul intravertebral si apasa pe nervi. In cele mai multe dintre cazuri, acea substanta ocupa cel putin o treime din diametrul canalului.

👉Stenoza spinala

Stenoza spinala este o ingustare a canalului spinal;Ingustarea poate fi cauzata de o dezvoltare anormala sau un proces degenerativ;Alunecarea anormala a unui corp vertebral peste un alt corp vertebral se numeste spondilolestezie. Cazurile severe pot cauza o ingustare a canalului spinal si poate duce la aparitia sindromului coada de cal.

👉Tumorile (Neoplasme)

Sindromul coada de cal poate fi cauzat de tumori isolate sau de tumori care s-au raspandit in zona maduvei spinarii din alte parti ale corpului (neoplasme spinale metastazate). Tumorile spinale metastazate sunt des intalnite la nivelul prostatei si a plaminilor la barbati si la sani si plamani in cazul femeilor;Cele mai comune simptome initiale date de sindromul coada de cal cauzate de o tumoare este durera lombara severa si dureri la membrele inferiore;Mai tarziu apare senzatia de slabiciune la nivelul membrele inferioare;Pierderea senzitivitatii la nivelul picioarelor si pierderea functiei intestinale si vezicale (disfunctia sfincterului) sunt de asemenea simptome comune.Starile inflamatoare ale coloanei

Stari inflamatoare de lunga durata ale coloanei (boala Paget, spondilita anchilozanta) poate cauza o ingustare a canalului spinal si poate duce la aparitia sindromului coada de cal.

Starile infectioase;Infectiile din canalul spinal pot cauza deformitatii radacinilor nervoase si sirii spinarii.

Simptomele includ in general dureri lombare severe si senzatie de slabiciune la nivelul mu**hilor care se agraveaza intr-un ritm alert.

♦️Simptomele sindromului coada de cal includ urmatoarele:

Durere lombara;
Durere la un picior sau la ambele picioare care porneste de la nivelul feselor si traverseaza partea din spate a copselor si picioarele (sciatica);Amorteala in zona inghinala in pozitia sezut sau stand in sa ( parastezie in zona perineala);Dereglari ale functiei vezicale si intestinale;Slabiciune musculara la nivelul membrelor inferioare si pierderea sensibilitatii;Reflexe reduse sau absente ale membrelor inferioare;

Durerea lombara severa poate fi locala sau radiculara;

Durerea locala este in general o durere intensa care provine de la nivelul tesuturilor moi si iritatiile corpului vertebral;Durerea de la nivelul picioarelor ( durerea radiculara) este in general ascutita, ca un junghi, provenind din presarea radacinilor nervoase. Durerea radiculara este proiectata de-alungul anumitor zone controlate de nervii presati (distributie dermatomala).

Dereglarea functiei vezicale care are leg*tura cu sindromul coada de cal include urmatoarele simptome:

Incapacitatea de a urina (retentie urinara);Dificultate in a initia urinarea;Sensibilitate scazuta la urinare;Incapacitatea de a controla defecarea (incontinenta);

Tulburarea functiei intestinale include urmatoarele simptome;

Incapacitatea de a controla defecarea;Constipatia;Pierderea senzitivitatii in zona anala.Cand trebuie sa apelezi la medic

👉Sindromul coada de cal este o urgenta chirurgicala.

In cazul in care ai dureri severe, probleme cu functia intestinala si vezicala sau observi o pierdere a senzitivitatii trebuie sa contactezi medicul imediat. Sansa de recuperare totala a functiilor depinde de cat de repede actionezi d**a ce ai sesizat simptomele.

08/08/2026

📌Analize care indică afecțiunile inflamatorii
🔻Bolile reumatice sunt deosebit de dureroase, invalidante unele dintre ele. Pacientul acuză dese dureri din pricina inflamației, a tumefierii. Articulațiile și mușchii dau dureri care rareori cedează la tratament. De aceea, este foarte important să îți faci regulat analizele la sânge pentru a afla dacă ai în corp o inflamație.

Practic, în urma analizelor de sânge, medicul de familie va trimite pacientul la medicul reumatolog pentru stabilirea diagnosticului și a tratamentului.

👉Foarte important este să diferențiem bolile reumatice inflamatorii de cele de uzură ( cele care apar la vârsta a treia). Medicii susțin că afecțiunile reumatismale inflamatorii pot să afecteze pe oricine, pot să apară la orice vârstă. Principalele boli reumatismale inflamatorii sunt: poliartrita reumatoidă, artrite reactive.

Dar sunt și afecțiuni care apar din cauza suprasolicitării unor mușchi, a oaselor, a poziției incorecte. De exemplu, artroza, hernia de disc.

Conform medicilor, într-o boală inflamatorie, mecanismul declanșator este inflamația. Principalele grupe de boli inflamatorii sunt: reumatismul articular acut al cărui debut este în copilărie, poliartrita reumatoidă, artropatie psoriazică, artrite reactive, sindromul Reiter. Unul dintre principalii vinovați de apariție a acestor maladii este sistemul imunitar slăbit.

👉Analizele de sânge pot să depisteze inflamația în corp

Mai exact, dacă în urma analizei de sânge, ai o valoare mare a CRP sau a fibrinogenului ori ai valori crescute ale VSH-ului ar trebuie să mergi la medicul reumatolog. Există probabilitatea de a avea o boală reumatismală inflamatorie. De asemenea, este foarte important să se stabilească diagnosticul din timp, pentru ca tratamentul să fie cu mari șanse de ameliorare a bolii.
Dacă nu ți-ai făcut analizele la sânge, însă ai simptome precum sunt: dureri articulare, slăbire bruscă în greutate, oboseală persistentă, dureri de cap mergi la medicul reumatolog. Toate aceste simptome arată posibilitatea existenței unei astfel de afecțiuni pentru care ai nevoie oblig*toriu de tratament.

👉Iată când analizele medicale te trimit la reumatolog:

VSH-ul să nu depășească 12-15 milimetri la oră. Orice valoare mare este semnul de suspiciune pentru: infecții acute, cronice sau virale, infecții parazitare, boli inflamatorii, insuficiență renală.Proteina C reactive CRP-ul ideal este să fie sub 6.Fibrinogenul să nu fie peste 4 miligrame la sută.

06/08/2026

👉Despre bolile autoimune

➡️O boala sau o tulburare autoimuna este o afectiune in care sistemul imunitar ataca in mod gresit organismul.

In mod normal, sistemul imunitar protejeaza organismul impotriva germenilor, cm sunt bacteriile si virusurile. Cand recunoaste acesti invadatori straini, trimite impotriva lor o armata de celule cu scopul de a-i elimina. De obicei, sistemul imunitar poate face diferenta dintre celulele straine si celulele proprii.

Intr-o boala autoimuna, sistemul imunitar percepe in mod eronat o parte a corpului, cm ar fi articulatiile sau pielea, ca fiind straina. In consecinta, elibereaza proteine numite autoanticorpi care ataca celulele sanatoase.

In anumite boli autoimune este afectat un singur organ, cm este cazul pancreasului in diabetul zaharat de tip 1. Exista si boli autoimune in care este afectat intregul organism – de exemplu, lupusul eritematos sistemic (LES).

- Exista mai mult de 80 de tipuri de boli autoimune care afecteaza o gama larga de parti ale corpului. Iata care sunt cele mai importante dintre acestea:

Artrita reumatoida. Sistemul imunitar produce anticorpi care se ataseaza de captuseala articulatiilor. Ulterior, celulele sistemului imunitar ataca apoi articulatiile, provocand inflamatii, umflaturi si durere.

Lupus eritematos sistemic. Persoanele cu lupus dezvolta anticorpi autoimuni care se pot atasa la tesuturile din tot corpul. Articulatiile, plamanii, celulele sanguine, nervii si rinichii sunt frecvent afectate de lupus.

Boala inflamatorie intestinala. Sistemul imunitar ataca mucoasa intestinelor, provocand episoade de diaree, sangerari rectale, dureri abdominale, febra si scadere in greutate. Colita ulcerativa si boala Crohn sunt cele doua forme majore de boala inflamatorie intestinala.

Scleroza multipla. Sistemul imunitar ataca celulele nervoase, provocand simptome precum: durere, orbire, slabiciune, slaba coordonare si spasme musculare.

Diabetul zaharat de tip 1. Anticorpii sistemului imunitar ataca si distrug celulele care produc insulina din pancreas.

Sindromul Guillain Barre. Sistemul imunitar ataca nervii care controleaza mu**hii picioarelor si, uneori, bratele si partea superioara a corpului.

Polineuropatia inflamatorie cronica demielinizanta. La fel ca in cazul sindromului Guillain-Barre, sistemul imunitar ataca nervii, insa simptomele dureaza mult mai mult. Aproximativ 30% dintre pacienti ajung sa foloseasca un scaun cu rotile daca nu sunt diagnosticati si tratati la timp.

Psoriazis. In psoriazis, celulele sanguine ale sistemului imunitar numite celule T se acumuleaza in piele. Activitatea sistemului imunitar stimuleaza celulele pielii sa se reproduca rapid, producand placi argintii, solzoase pe piele.

Boala Graves. Sistemul imunitar produce anticorpi care stimuleaza glanda tiroida sa elibereze cantitati in exces de hormon tiroidian in sange (hipertiroidism).

Tiroidita Hashimoto. Anticorpii produsi de sistemul imunitar ataca glanda tiroida, distrugand incet celulele care produc hormonul tiroidian. Nivelurile de hormon tiroidian (hipotiroidism) scad de obicei in decurs de cateva luni pana la cativa ani.

Miastenia gravis. Anticorpii se leaga de nervi si ii fac incapabili sa stimuleze corect mu**hii. Slabiciunea mulsculara care se agraveaza odata cu practicarea activitatii este principalul simptom.

Vasculita. Sistemul imunitar ataca si deterioreaza vasele de sange din acest grup de boli autoimune. Vasculita poate afecta orice organ, astfel incat simptomele variaza foarte mult si pot aparea aproape oriunde in corp.

Alte boli autoimune cu incidenta tot mai mai mare in ultimii ani:

Vitiligo
Pemphigus
Lichen
Boala Basedow
Boala Addison
Sindromul Sjogren
Iridociclita
Boala celiaca
Hepatita autoimuna
Trombocitopenie sau anemie hemolitica autoimuna
Artrite
Colagenoze
Spondilartropatii
Sindrom antifosfolipidic
Encefalopatii autoimune

- Despre sistemul imunitar

Imunitatea si semnificatia acesteia a cunoscut mai multe schimbari de-a lungul secolelor, odata cu cercetarile care s-au efectuat asupra sistemului imunitar, a reactiei organismului in fata bolilor, dar si asupra metodelor de tratament. Parcurgem astfel intreaga evolutie de la introducerea pe scara larga a vaccinurilor, a antibioticelor, a substantelor imunostimulatoare, respectiv imunomodulatoare si imunosupresoare cu efect asupra imunitatii organismului sau a agentilor agresori implicati.

Imunitatea in sensul folosit astazi reprezinta o balanta intre mecanismele de aparare impotriva infectiilor (imunitatea naturala si cea dobandita prin imunizare activa sau pasiva prin administrarea de seruri sau vaccinuri) si mecanismele de toleranta fata de structurile proprii, pentru a evita aparitia alergiilor sau bolilor autoimune. Dintre toate, bolile autoimune reprezinta ultima “reduta” de cucerit, cu mecanisme si cauze inca putin cunoscute si intelese.

O boala autoimuna poate afecta orice organ ducand la aparitia inflamatiei, respectiv distrugerii tesuturilor, in acelasi timp cu o reactie deficitara sau anormala fata de structurile straine. Consecintele pot fi grave, iar stabilirea la timp a diagnosticului si initierea tratamentului la momentul oportun pot evita invaliditatea, care presupune costuri materiale si sociale majore.

- De ce ataca sistemul imunitar propriul organism?

Medicii nu stiu exact ce determina sistemului imunitar sa identifice gresit anumite organe ca fiind invadatori. Exista, insa, mai multe teorii potrivit carora un sistem imunitar hiperactiv ataca organismul d**a o infectie sau un traumatism. De asemenea, se stie ca unii oameni sunt mai predispusi sa dezvolte o boala autoimuna, in functie de:

Bagajul genetic. Anumite boli autoimune precum lupusul si scleroza multipla tind sa apara in familii. Acest lucru inseamna ca toti membrii unei familii mostenesc o susceptibilitate la o afectiune autoimuna, insa nu toti vor dezvolta boala
Greutate. A fi supraponderal sau obez creste riscul de a dezvolta artrita reumatoida sau artrita psoriazica. Acest lucru se poate datora faptului ca o greutate mai mare pune mai multa presiune pe articulatii. In plus, tesutul adipos produce substante care incurajeaza inflamatia
Consumul de tutun. Cercetarile au leg*t fumatul de o serie de boli autoimune, precum lupusul, poliartrita reumatoida, hipertiroidismul si scleroza multipla
Consumul de anumite medicamente. Consumul de anumite medicamente pentru tensiunea arteriala sau antibiotice poate declansa lupusul indus de medicatie, care este adesea o forma benigna de lupus. De asemenea, s-a descoperit ca medicamentele specifice utilizate pentru scaderea colesterolului, numite statine, pot declansa miopatia indusa de statine - o boala autoimuna rara care provoaca slabiciune musculara.
Deoarece incidenta bolilor autoimune este in crestere, cercetatorii suspecteaza ca in determinismul acestor afectiuni ar putea fi implicati si factori de mediu precum infectiile si expunerea la substante chimice sau solventi.

Ce declanseaza bolile autoimune?

Bolile autoimune reprezinta rezultatul interactiunii dintre factorii genetici si factorii declansatori. Dintre acestia, factorii genetici sunt considerati ca avand rolul cel mai mare in declansarea bolilor autoimune.

Factori genetici

Acestia nu sunt influentabili. Urmatoarele genotipuri sunt intalnite mai frecvent in anumite boli:

HLA DR3, DR4 - asociate cu poliartrita reumatoida si tiroidita autoimuna
HLA DR2, DR3 - asociate cu lupusul eritematos sistemic
HLA B27 - asociat cu spondilita anchilozanta,
Modificari la nivelul cromozomilor 5 si 10 sau la nivelul genelor ATG16L1, IL23R, IRGM si NOD2, care predispun la aparitia bolii Chron

Factori leg*ti de s*x

Unele boli autoimune sunt mai frecvente la femei - tiroidita autoimuna, poliartrita reumatoida, sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, scleroza multipla, in timp ce spondilita anchilozanta este mai frecventa la barbati.

Factori declansatori

Factorii genetici nu pot declansa singuri bolile autoimune. De cele mai multe ori intervin alti factori “trigger”. Spre deosebire de factorii genetici, factorii declansatori pot fi controlati. Exemple de factori declansatori:

Excesul de estrogeni in cazul femeilor

Infectiile recurente atat virale, cat si bacteriene
Expunerea cronica la substante chimice si metale toxice: mercur, nichel, cadmiu, plumb, aluminiu, arsenic, pesticide, solventi, produse de uz industrial
Anumite medicamente
Fumatul
Stresul - stresul psihoemotional are o influenta majora in declansarea sindromului Sjogren, caracterizat prin uscaciunea ochilor si a gurii.

- Factori alimentari

Se discuta tot mai mult de influenta unor factori alimentari, cm ar fi prezenta glutenului in alimentatie, responsabila de declansarea enteropatiei glutenice pe un fond genetic predispus. Deficienta vitaminei D, conform studiilor recente, este implicata in patogenia unor boli autoimune. La fel si alimentatia de tip fast food si junk food, respectiv consumul excesiv de sare si zahar.

Desi, deocamdata, nu putem imbunatati fondul genetic, putem imbunatati interactiunea dintre factorii genetici si factorii declansatori, de mediu, pentru a amana si chiar preveni bolile autoimune. Putem avea o viata echilibrata, putem evita alimentatia nesanatoasa, stresul excesiv si infectiile. Iar atunci cand esti diagnosticati cu o boala autoimuna, medicul specialist te va supraveghea indeaproape.

- Simptome asociate

In ciuda diferitelor tipuri de boli autoimune, multe dintre ele au simptome similare. Simptomele resimtite pot fi severe la unele persoane si usoare in cazul altor persoane.

Simptome timpurii ale multor boli autoimune:

Oboseala
Dureri musculare
Umflaturi si roseata
Febra mica
Probleme de concentrare
Amorteala si furnicaturi in maini si picioare
Pierderea parului
Iritatii la nivelul pielii
Bolile individuale pot avea, de asemenea, propriile simptome unice. De exemplu, diabetul zaharat de tip 1 provoaca sete extrema, scadere in greutate si oboseala. Bolile inflamatorii intestinale provoaca dureri de burta, balonare si diaree.

In cazul anumitor boli autoimune, cm ar fi psoriazisul sau artrita reumatoida, simptomele pot sa apara si sa dispara in timp.

- Diagnostic

O persoana care observa una sau mai multe simptome ale unei boli autoimune ar putea avea nevoie sa consulte un medic specialist, in functie de tipul de boala. De exemplu:

Medicii reumatologi trateaza boli articulare, cm ar fi artrita reumatoida, precum si alte boli autoimune, cm ar fi sindromul Sjogren si lupus.
Gastroenterologii trateaza boli ale tractului gastro-intestinal, cm ar fi boala celiaca si boala Crohn
Endocrinologii trateaza afectiunile glandelor, inclusiv boala Graves, tiroidita Hashimoto si boala Addison
Dermatologii trateaza afectiunile pielii, cm ar fi psoriazisul

Teste care diagnosticheaza bolile autoimune

Nu exista un singur test care sa poata diagnostica majoritatea bolilor autoimune. Pentru a stabili diagnosticul, medicul curant va utiliza o combinatie de teste, va analiza simptomele resimtite si va face o examinare fizica.

Testul anticorpilor antinucleari este adesea unul dintre primele teste pe care medicii le folosesc atunci cand simptomele sugereaza o boala autoimuna. Un test pozitiv confirma prezenta unei boli autoimune, fara a specifica si tipul exact de boala sau daca este vorba despre o singura boala sau mai multe. Alte teste utile cauta autoanticorpi specifici produsi in anumite boli autoimune. De asemenea, medicul poate efectua. teste nespecifice pentru a verifica inflamatia pe care aceste boli o produc in organism.

Tratament

Tratamentul depinde de tipul de boala autoimuna, iar in majoritatea cazurilor obiectivul important este reducerea inflamatiei. Astfel, tratamentul recomandat nu ajuta neaparat la vindecarea bolilor autoimune, ci la controlul raspunsului imun hiperactiv, reducand inflamatia si durerea. Medicamentele utilizate pentru tratarea acestor afectiuni includ: medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si medicamente imunosupresoare. De asemenea, sunt prescrise si tratamente pentru ameliorarea simptomelor precum durerea, edemul, oboseala si eruptiile cutanate.

Consumul unei diete bine echilibrate si exercitiile fizice regulate pot ajuta, de asemenea, la ameliorarea simptomelor resimtite.

Bolile autoimune si gripa

Majoritatea cazurilor de gripa si raceala sunt relativ inofensive pentru majoritatea oamenilor, insa pentru persoanele cu boli autoimune, aceste infectiile virale pot insemna agravarea simptomelor asociate bolii lor autoimune. Prin urmare, este important ca persoanele cu boli autoimune sa faca tot posibilul pentru a preveni infectiile virale precum gripa si raceala obisnuita.

Virusurile gripale si rinovirusul, cel care produce raceala obisnuita, tind sa agraveze bolile autoimune, deoarece determina activarea sistemului imunitar ca raspuns la virus. Simptomele precum tuse, stranut, dureri in g*t, frisoane si febra sunt toate simptome ale sistemului imunitar care actioneaza pentru combaterea virusului. Si, desi este important ca sistemul imunitar sa lupte impotriva acestor virusuri, un sistem imunitar deja hiperactiv din cauza autoimunitatii inseamna agravarea acestor simptome.