09/06/2026
#3 Alăptatul: hrană sau relație?
🤱 De ce prelungirea la nesfârșit a acestei etape poate ascunde, de fapt, anxietatea noastră?
Medicina folosește un termen foarte clar pentru copilul aflat în prima etapă a vieții: sugar. Acest cuvânt definește o acțiune vitală pentru supraviețuire. Totuși, există un motiv bine întemeiat pentru care nu mai numim un copil „sugar” atunci când merge la grădiniță sau la școală.
În acest nou episod din seria „Părinți și Copii. Război și Pace”, psihologul Valentin Pescaru abordează un subiect sensibil, dar esențial: evoluția alăptării de la nutriție la limbaj relațional.
La început, alăptatul înseamnă hrană pură. Foarte repede însă, el devine o sursă de alinare, siguranță și conectare profundă între mamă și bebeluș. Problema apare atunci când acest limbaj își pierde complet structura și limitele:
💡 „Când orice disconfort, orice frică sau plictiseală a copilului este rezolvată instantaneu prin punerea la sân — chiar și la vârste la care copilul deja vorbește sau merge — actul de îngrijire se transformă într-un mecanism de reglare a anxietății. Și, de cele mai multe ori, nu este vorba doar despre anxietatea copilului, ci despre a mamei.”
Un copil care crește are nevoie să descopere și alte moduri de a se liniști și de a gestiona o emoție puternică.
Dacă prelungim această etapă la nesfârșit, fără nicio măsură, nu îi oferim mai multă siguranță. Din contră, îi limităm instrumentele psihologice de care are nevoie pentru a face față, independent, lumii reale.
Urmărește clipul pentru a înțelege cm stabilirea limitelor cu blândețe ajută copilul să treacă sănătos de la stadiul de dependență la cel de autonomie.
👉 Cum a fost pentru tine tranziția de la alăptat la alte forme de liniștire a copilului? Să deschidem o discuție sinceră în comentarii!
