10/05/2026
Încă simt în mine rezonanța zilei de ieri după „Grădina Interioară” 🌿
Așezarea, liniștea, profunzimea, dăruirea și felul în care, pentru câteva ore, ne-am permis pur și simplu să fim.
Și mă gândesc cât de rar ne oferim timp să stăm cu noi și să ne cunoaștem cu adevărat grădina interioară.
Poate că tocmai în aceste momente de încetinire ajungem mai aproape de liniște, de sens și de noi înșine.
Ieri am mers împreună cu aceste fete minunate într-o călătorie în care fiecare și-a explorat, în felul ei, propria grădină interioară — încet, prezent și autentic.
Au fost momente de împărtășire vie, vulnerabilitate, liniște, reflecție, dar și multe momente calde și amuzante.
Și poate tocmai faptul că am fost un grup mic ne-a permis să fim mai apropiate unele de altele și să trăim experiența atât de intim și autentic.
Iar dintre toate reflecțiile de ieri, una a rămas și astăzi cu mine:
„Ce energie vreau să las să crească în mine?” 🌿
Simt multă recunoștință pentru tot ce s-a creat ieri și pentru oamenii care au ales să fie parte din această experiență 🤍