25/06/2026
„Nu am văzut niciun autism la tine.” Încă mă mai activează puțin amintirea asta, venind de la cineva important pentru mine.
Dar ai văzut...
De ce sunt atât de sensibilă?
De ce analizez totul atât de mult?
De ce pun atât de multe întrebări?
De ce am nevoie de atât de multe explicații înainte să iau o decizie?
De ce am nevoie de un plan pentru aproape orice?
De ce mă copleșesc atât de repede?
De ce am rigiditate mentală?
De ce am nevoie de atât de mult timp să mă recuperez după interacțiuni, schimbări sau suprastimulare?
De ce obosesc atât de ușor?
De ce mă blochez când sunt prea multe informații deodată?
De ce mă deranjează atât de tare zgomotele, căldura, frigul, anumite mirosuri sau texturi?
De ce schimbările mici mă pot deregla atât de mult?
De ce iau lucrurile atât de literal?
De ce simt nevoia să explic totul foarte clar și în detaliu?
De ce comunic prea direct?
De ce deseori par rece, distantă sau dezinteresată, deși nu sunt?
De ce fac skin picking?
De ce am o agitație interioară constantă?
De ce nu pot sta locului?
De ce am interese în care mă afund complet?
De ce mă consum și mă înfurii atât de tare când simt nedreptate, injustiție, discrepanțe, nereguli, incorectitudine, falsitate, minciuni?
De ce am nevoie atât de des să mă retrag și să fiu singură?
De ce funcționez bine doar când lucrurile au logică și claritate?
De ce lucrurile care pentru alții sunt simple, pentru mine consumă atât de multă energie?
Dar autismul nu l-ai văzut.
Poate pentru că nu arată cm am fost învățați că ar trebui să arate. Poate pentru că ani întregi am învățat să maschez, să compensez și să mă adaptez până la epuizare fără să știu că sunt mecanisme de camuflare.
Faptul că nu l-ai văzut nu înseamnă că nu a fost acolo. Înseamnă doar că ai văzut masca, nu și costul ei.
