Psihoterapeut Anca Maria Rusu

Psihoterapeut Anca Maria Rusu Psihoterapeut integrativ si facilitator Theta Healing.

Psihoterapeut integrativ în supervizare (RUP 34449)
Sunt persoană neurodivergentă AuDHD și susțin neurodiversitatea:
https://www.doctoradhd.com/anca-maria-rusu-psihoterapeut/
Descoperă mai multe pe ancarusu-psihoterapeut.ro Abordez vindecarea individuală pe toate planurile: energetic, somatic (corporal), emoțional, cognitiv, spiritual si sustin neurodiversitatea.

11/06/2026

Persoanele cu sensibilitate senzorială detectează adesea schimbări pe care alții nici nu le remarcă.

De pe Instagram. Și suntem din ce în ce mai multe care observă asta. Am postat despre asta acum câțiva ani, pentru că e ...
11/06/2026

De pe Instagram. Și suntem din ce în ce mai multe care observă asta.
Am postat despre asta acum câțiva ani, pentru că e una din frustrările mele personale nerezolvate, faptul că bărbații au rămas în urmă.
Vă treziți și voi?

11/06/2026

Reminder: minte tensionată -> corp tensionat. Minte rigidă -> corp rigidizat. Corp relaxat -> minte relaxată. Minte relaxată -> corp relaxat. Ce ai de gând să faci?

10/06/2026

We were never shredded. We were shaped.

09/06/2026

despre listele cu semne de AuDHD de pe internet

Din când în când îmi apar în feed liste de genul:

• dificultăți de funcționare executivă
• pierderea noțiunii timpului
• burnout-uri repetate
• sensibilitate la zgomote puternice, lumini, texturi
• epuizare mentală cauzată de decizii
• dificultatea de a te relaxa cu adevărat
• autocritică constantă
• preferința pentru așteptări clare
• observarea ușoară a tiparelor
• teama de respingere
• stres emoțional care persistă mult timp
• dificultatea de a te adapta la schimbare
• faptul că discuțiile superficiale sunt obositoare
• masking fără să îți dai seama
• un simț puternic al corectitudinii
• tendința de a vorbi foarte mult sau aproape deloc
• atașamentul față de rutine sau obiecte
• interese profunde care se schimbă frecvent
• shutdown după prea multă stimulare
• senzația frecventă că ești neînțeles
• faptul că îți pasă profund de oameni, dar ai limite clare
• dorința de structură, dar disconfort față de control
• senzația că ești fie prea mult, fie insuficient
• hiperfocalizare combinată cu distractibilitate
• căutarea stimulării senzoriale și copleșirea senzorială
• dorința de rutină și rezistența față de rutină în același timp
• faptul că observi multe detalii și nuanțe
• tendința de a explica excesiv, apoi de a te retrage
• uitarea nevoilor de bază precum foamea, setea sau odihna
• emoții intense care sunt procesate cu întârziere
• observarea unor detalii pe care alții le ratează
• dificultatea de a începe o activitate și dificultatea de a o opri

Și aproape inevitabil apar comentarii de tipul: „Mă regăsesc în toate”, „Asta explică tot”, „Cred că sunt AuDHD”. Doar că lucrurile sunt puțin mai complicate.

Problema cu astfel de liste nu e că ar fi total greșite, ci că amestecă laolaltă trei categorii diferite de experiențe.

Unele dintre punctele de mai sus sunt într-adevăr foarte asociate cu AuDHD: dificultățile de funcționare executivă, pierderea noțiunii timpului, sensibilitățile senzoriale, burnout-urile repetate, dificultatea de a începe sau opri activități, nevoia de predictibilitate, shutdown-urile, hiperfocalizarea combinată cu distractibilitatea.

Altele apar frecvent la persoanele AuDHD, dar nu sunt specifice AuDHD. Autocritica, teama de respingere, stresul emoțional persistent, senzația că ești prea mult sau insuficient, dificultatea de a procesa emoțiile în timp real pot apărea și în anxietate, traumă, depresie și multe alte contexte., iar unele sunt prezentate aproape ca și cm ar fi caracteristici definitorii, deși realitatea e mai nuanțată. Observarea tiparelor, intuiția, faptul că îți pasă profund de oameni sau dorința de structură combinată cu rezistența față de control sunt experiențe pe care unele persoane AuDHD le au, iar altele nu.

Ce mi se pare însă cu adevărat interesant și real la AuDHD nu e lista în sine, ci contradicțiile care apar: vrei rutină și predictibilitate, dar te plictisești și te sufoci în rutină. Vrei conexiune și apropiere, dar ai nevoie de mult timp singur ca să îți revii după interacțiuni. Cauți stimulare și în același timp ești copleșit de stimulare. Ai zece idei și planuri în minte, dar corpul pare incapabil să pornească. Îți dorești noutate și siguranță simultan.

Deci, aici se află, de fapt, una dintre experiențele cele mai specifice AuDHD: nu într-un simptom anume, ci în TENSIUNEA constantă dintre nevoi care trag în direcții diferite. Iar dacă te regăsești într-o astfel de listă, asta poate fi un punct de pornire pentru reflecție; nu este însă un instrument de diagnostic, pentru că între „mă regăsesc în multe dintre aceste lucruri” și „am AuDHD” există un spațiu destul de mare, iar în acel spațiu contează contextul, istoricul personal, impactul asupra vieții de zi cu zi și felul în care toate aceste experiențe se leagă între ele.

Nu lista e partea cea mai importantă, ci povestea care explică de ce există lista.

07/06/2026

Exercițiu de imaginație pentru cei care nu înțeleg, dar și pentru cei care CRED că înțeleg sensibilitățile senzoriale (miros, văz, auz, tactil): imaginați-vă un miros urât pentru voi, acel miros care vă provoacă disconfort cu adevărat, nu așa ceva ușor neplăcut. Apoi niste lucruri pe care le vedeți care vă activează disconfort, câh. Apoi, niste sunete/zgomote care vă deranjează tare uneori. Apoi, cm se simte când atingeți ceva ce vă displace total, sau când mâncați ceva care vă displace total, sau când vă atinge ceva care vă displace total. Și acum imaginați-vă toate astea LA UN LOC, ÎN FIECARE ZI a vieții voastre, în mod constant.

Daca ați reușit, cam așa e viața pentru cineva cu sensibilitate senzorială, indiferent că e vorba de una din ele, două, trei, sau toate.

04/06/2026

Când ești , creierul e ca ruleta rusească: nu prea știi unde aterizezi într-un moment sau altul, în comportamentul autist sau în cel ADHD-ist 😅😖😑

03/06/2026

despre yoga, meditație și... agitație 😁

Știu multe persoane care au încercat să mediteze sau să facă yoga și nu reușeau să se adapteze la nemișcare, la starea meditativă, din cauza unei stări de agitație intensă care nu permitea tranziția. Există destul de mult sens clinic în observația asta, pentru că mulți oameni pornesc de la ideea că meditația înseamnă "stai nemișcat și calmează-te", însă sistemul nervos nu funcționează după ordine verbale. Dacă ești o persoană foarte activată, anxioasă, hiperalertă sau ai multă energie acumulată în corp, faptul că te așezi și îți îndrepți atenția spre interior poate însemna că observi și mai intens tot haosul deja prezent.

De asta auzim frecvent formulări precum:

* "Când încerc să meditez mă agit și mai tare."
* "Nu pot să stau locului."
* "Mă enervez când trebuie să mă concentrez pe respirație."
* "Yoga/meditația mă neliniștește."
* "Îmi vin toate gândurile peste mine."

Pentru multe persoane, mai ales cele cu ADHD, AuDHD, anxietate ridicată, traumă sau mult stres acumulat, o secvență de tipul:

1. mișcare
2. descărcare energetică
3. reglare
4. liniște

funcționează mai bine decât:

1. stai nemișcat
2. încearcă să te calmezi

De fapt, multe tradiții au intuit asta de secole. În yoga clasică, posturile (asana) preced meditația. În multe practici contemplative există mers meditativ, rugăciune repetitivă, dans, respirație activă, deci oamenii au descoperit de mult că uneori corpul trebuie să participe înainte ca mintea să poată sta liniștită.

În același timp, nu aș transforma asta într-o regulă universală, pentru că sunt oameni care intră direct într-o meditație și se reglează excelent. De asemenea, sunt alții care au nevoie de 20 de minute de mers alert, de exemplu, sau dans prin casă, stretching sau exerciții fizice înainte să poată sta două minute cu ochii închiși și atenți la respirație.

Pentru cineva cu AuDHD, ideea că trebuie să stai nemișcat ca să meditezi e una dintre cele mai eficiente metode de a transforma o practică de autoreglare într-un exercițiu de frustrare. 😅

Așadar, soluția e ca, de multe ori, "meditația" să înceapă cu:

* mers conștient,
* tremurat,
* vocalizare,
* dans liber,
* legănat,
* yoga dinamică,
* exerciții somatice,
* respirație în timp ce te miști.

Abia după ce nivelul de activare scade, sistemul nervos devine disponibil pentru liniște.

Din ce am observat la mine de-a lungul timpului despre nevoia de mișcare, dificultatea de a procesa instrucțiuni când sunt supraîncărcată sau extenuată și sensibilitatea senzorială, secvența "mișcare → reglare → meditație" funcționează mai bine decât "meditație directă" pentru că organismul meu are nevoie, deseori, întâi să consume puțin din energia de activare înainte să poată sta în repaus.

Concluzia: există cercetări care arată că meditația ajută multe persoane cu anxietate, dar există și cazuri în care anumite practici meditative pot crește temporar anxietatea, disocierea sau activarea, mai ales la persoane cu traumă, panică sau când sunt introduse nepotrivit. De aceea e vital să ne împrietenim cu senzațiile fizice corporale și cu emoțiile noastre, ca să putem să lăsăm controlul și raționalul pe mut pentru a vedea ce funcționează cu adevărat pentru noi.

Address

Edgar Quinet Nr 10
Bucharest

Opening Hours

Monday 17:00 - 20:00
Tuesday 17:00 - 20:00
Wednesday 17:00 - 20:00
Thursday 17:00 - 20:00
Friday 17:00 - 20:00
Saturday 10:00 - 13:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Anca Maria Rusu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Anca Maria Rusu:

Share