03/06/2026
despre yoga, meditație și... agitație 😁
Știu multe persoane care au încercat să mediteze sau să facă yoga și nu reușeau să se adapteze la nemișcare, la starea meditativă, din cauza unei stări de agitație intensă care nu permitea tranziția. Există destul de mult sens clinic în observația asta, pentru că mulți oameni pornesc de la ideea că meditația înseamnă "stai nemișcat și calmează-te", însă sistemul nervos nu funcționează după ordine verbale. Dacă ești o persoană foarte activată, anxioasă, hiperalertă sau ai multă energie acumulată în corp, faptul că te așezi și îți îndrepți atenția spre interior poate însemna că observi și mai intens tot haosul deja prezent.
De asta auzim frecvent formulări precum:
* "Când încerc să meditez mă agit și mai tare."
* "Nu pot să stau locului."
* "Mă enervez când trebuie să mă concentrez pe respirație."
* "Yoga/meditația mă neliniștește."
* "Îmi vin toate gândurile peste mine."
Pentru multe persoane, mai ales cele cu ADHD, AuDHD, anxietate ridicată, traumă sau mult stres acumulat, o secvență de tipul:
1. mișcare
2. descărcare energetică
3. reglare
4. liniște
funcționează mai bine decât:
1. stai nemișcat
2. încearcă să te calmezi
De fapt, multe tradiții au intuit asta de secole. În yoga clasică, posturile (asana) preced meditația. În multe practici contemplative există mers meditativ, rugăciune repetitivă, dans, respirație activă, deci oamenii au descoperit de mult că uneori corpul trebuie să participe înainte ca mintea să poată sta liniștită.
În același timp, nu aș transforma asta într-o regulă universală, pentru că sunt oameni care intră direct într-o meditație și se reglează excelent. De asemenea, sunt alții care au nevoie de 20 de minute de mers alert, de exemplu, sau dans prin casă, stretching sau exerciții fizice înainte să poată sta două minute cu ochii închiși și atenți la respirație.
Pentru cineva cu AuDHD, ideea că trebuie să stai nemișcat ca să meditezi e una dintre cele mai eficiente metode de a transforma o practică de autoreglare într-un exercițiu de frustrare. 😅
Așadar, soluția e ca, de multe ori, "meditația" să înceapă cu:
* mers conștient,
* tremurat,
* vocalizare,
* dans liber,
* legănat,
* yoga dinamică,
* exerciții somatice,
* respirație în timp ce te miști.
Abia după ce nivelul de activare scade, sistemul nervos devine disponibil pentru liniște.
Din ce am observat la mine de-a lungul timpului despre nevoia de mișcare, dificultatea de a procesa instrucțiuni când sunt supraîncărcată sau extenuată și sensibilitatea senzorială, secvența "mișcare → reglare → meditație" funcționează mai bine decât "meditație directă" pentru că organismul meu are nevoie, deseori, întâi să consume puțin din energia de activare înainte să poată sta în repaus.
Concluzia: există cercetări care arată că meditația ajută multe persoane cu anxietate, dar există și cazuri în care anumite practici meditative pot crește temporar anxietatea, disocierea sau activarea, mai ales la persoane cu traumă, panică sau când sunt introduse nepotrivit. De aceea e vital să ne împrietenim cu senzațiile fizice corporale și cu emoțiile noastre, ca să putem să lăsăm controlul și raționalul pe mut pentru a vedea ce funcționează cu adevărat pentru noi.
