26/07/2026
⚡️Unul dintre lucrurile care le sperie pe multe femei în perimenopauză este apariția anxietății sau a unei tristeți pe care nu o recunosc.
Nu întotdeauna este vorba despre o "criză" evidentă. Uneori, viața pare relativ stabilă din exterior. Femeia merge la serviciu, are grijă de familie, răspunde la mesaje, organizează, rezolvă, funcționează. Și totuși, în interior, ceva începe să se schimbe. Somnul devine mai fragil, corpul intră mai ușor în alertă, gândurile se aglomerează, răbdarea scade, iar lucruri care înainte puteau fi gestionate încep să pară mai greu de dus.
⚡️Alteori nu apare anxietatea, ci o tristețe difuză. Nu neapărat plâns continuu sau disperare, ci o scădere a bucuriei, o lipsă de chef, o oboseală emoțională, o retragere discretă sau sentimentul că viața nu mai are aceeași claritate. Unele femei spun: „Nu am motive să mă simt așa.” Tocmai această frază adaugă adesea vinovăție peste suferință.⚡️
☀️Ce spun studiile?
Cercetarile nu spun că perimenopauza produce automat depresie sau anxietate. Ar fi o afirmație greșită. Multe femei traversează această etapă fără tulburări psihice clinice. Dar studiile arată că, pentru unele femei, tranziția menopauzală poate fi o perioadă de vulnerabilitate crescută pentru simptome depresive sau anxioase, mai ales atunci când schimbările hormonale se intersectează cu somn afectat, stres cronic, istoric personal de depresie sau anxietate, simptome premenstruale severe, lipsă de suport sau alte schimbări importante de viață.
⚡️Studiile SWAN, unele dintre cele mai importante cercetări longitudinale despre sănătatea femeilor la mijlocul vieții, arată că tranziția menopauzală nu poate fi înțeleasă doar biologic. Ea include schimbări ale somnului, dispoziției, simptomelor vasomotorii, sănătății fizice și contextului psihosocial. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre „doar hormoni”, dar nici despre „doar în mintea ta”. Vorbim despre o intersecție între corp, sistem nervos, istorie personală și viața reală a femeii.
⚡️Un review clinic despre depresia în perimenopauză, publicat de Bromberger și Epperson, arată că vulnerabilitatea la depresie poate crește în timpul tranziției menopauzale și în primii ani după menopauză, dar nu izolat, ci în relație cu factori hormonali, genetici, psihologici și de mediu. ⚡️Iar un studiu SWAN despre anxietate a arătat că unele femei pot deveni mai susceptibile la anxietate crescută în timpul și după tranziția menopauzală, inclusiv femei care anterior aveau niveluri mai scăzute de anxietate.
💫De aceea, mi se pare foarte important să facem diferența între simptome și tulburare clinică. O femeie poate avea zile cu neliniște, iritabilitate, plâns, oboseală sau tristețe fără ca acest lucru să însemne automat că are depresie sau tulburare anxioasă. 💫În același timp, dacă simptomele sunt persistente, intense și încep să afecteze somnul, munca, relațiile, capacitatea de a avea grijă de sine sau dorința de a rămâne conectată la viață, ele merită luate în serios.
⚡️Depresia majoră presupune, clinic, simptome precum dispoziție depresivă sau pierderea interesului, prezente cea mai mare parte a timpului pentru cel puțin două săptămâni și suficient de intense încât să interfereze cu viața de zi cu zi. În anxietatea generalizată, îngrijorarea devine greu de controlat și poate afecta funcționarea socială, profesională sau personală. Aceste diferențe contează, pentru că nu orice emoție este diagnostic, dar nici orice suferință nu trebuie normalizată prin „așa e la vârsta asta”.
💫În ghidul NICE despre menopauză există o distincție importantă: simptomele depresive asociate menopauzei trebuie înțelese în contextul acestei etape, dar atunci când depresia este suspectată sau diagnosticată, este nevoie să fie luate în considerare și ghidurile pentru depresia la adulți. 💫Mi se pare o formulare foarte bună, pentru că păstrează complexitatea: nu reducem totul la menopauză, dar nici nu ignorăm menopauza.
✨Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai importante teme ale grupului pe care îl pregătesc pentru toamnă. Nu pentru a transforma perimenopauza într-o boală și nu pentru a dramatiza această etapă, ci pentru a crea un spațiu în care femeile să poată înțelege ce li se întâmplă fără rușine și fără simplificări.
Uneori, anxietatea este un semnal al unui sistem nervos suprasolicitat. Alteori, tristețea este parte dintr-un bilanț de viață. Uneori, insomnia amplifică totul. Alteori, istorii mai vechi de depresie, anxietate, traumă sau burnout revin la suprafață într-un moment în care corpul are mai puține resurse. Și uneori, este nevoie de evaluare medicală, psihologică sau psihiatrică.⚡️
🎈Grupul de suport psihologic pe care îl voi deschide din toamnă nu va înlocui consultul medical și nu va înlocui terapia individuală. Dar poate fi un cadru în care această etapă să fie privită în ansamblu: corp, emoții, somn, relații, identitate, limite și sens.🎈
Dacă te regăsești în această temă sau simți că ai nevoie să înțelegi mai bine ce se întâmplă cu tine în perimenopauză sau menopauză, îmi poți scrie în privat. 🥳Încep lista de interes pentru grupul din toamnă și pregătesc și un material gratuit despre perimenopauză ca tranziție psihologică.
⭐️Tu ai dori sa beneficiezi de acestea? Scrie-mi la [email protected], ca sa fii pe lista la timp.☘️
