Dr. Cristina Iștvan - Medicina de Familie

Dr. Cristina Iștvan - Medicina de Familie Eva Medical Services s-a născut din dorința de a aduce o abordare mai caldă și mai apropiată în medicina de familie 🩺✨.

Aici, fiecare pacient este întâmpinat cu empatie, grijă și răbdare 🤍.

🧘🏻‍♀️Unde greșim când nu reușim să slăbim?De multe ori, nu greșim pentru că nu avem suficientă voință.Greșim pentru că n...
24/08/2026

🧘🏻‍♀️Unde greșim când nu reușim să slăbim?

De multe ori, nu greșim pentru că nu avem suficientă voință.

Greșim pentru că ne concentrăm prea mult pe rezultat și prea puțin pe proces.

Căutăm soluții rapide, ne comparăm cu alții, ne fixăm obiective nerealiste și uităm că fiecare organism are propriul ritm de adaptare.

Există un moment prin care trece aproape orice persoană care încearcă să își normalizeze greutatea: perioada în care scăderea ponderală încetinește sau chiar stagnează. Este, probabil, cea mai dificilă etapă a întregului proces.

Mulți o interpretează ca pe un eșec și renunță.

În realitate, de cele mai multe ori, este răspunsul firesc al organismului, care încearcă să se adapteze noii realități metabolice. Tocmai aici este nevoie de răbdare, consecvență și, uneori, de ajustarea strategiei.

Poate că acest moment nu este menit să te oprească, ci să te transforme într-o variantă mai bună a ta.

Iar pentru toți cei care au o relație complicată cu propria greutate, aș vrea să transmit un mesaj important:

Scopul nu este să slăbim cât mai mult. Scopul este să ne normalizăm greutatea.

Nu vorbim despre o competiție și nici despre o dietă dusă la extrem. Vorbim despre găsirea acelui interval de greutate în care organismul funcționează optim pentru fiecare dintre noi. Despre o greutate pe care o putem menține în timp, fără restricții permanente și fără sentimentul că suntem mereu „la dietă”.

La fel cm nu este sănătos să slăbim excesiv, nici acumularea progresivă de kilograme nu este lipsită de consecințe. Ambele situații determină organismul să treacă prin adaptări metabolice complexe, care, în timp, pot suprasolicita funcționarea normală a organelor și pot crește riscul apariției unor boli.

Există perioade în viață în care modificările de greutate sunt firești și au o explicație clară: sarcina, programele de antrenament intensiv pentru performanță, anumite tratamente sau unele boli. În afara acestor contexte, însă, organismul tinde în mod natural să își păstreze un echilibru.

Poate că, înainte să ne întrebăm „Cum pot să slăbesc mai mult?”, ar fi mai util să ne întrebăm:

„Care este greutatea la care organismul meu poate funcționa sănătos și pe care o pot menține pe termen lung?”

Pentru că adevăratul succes nu este momentul în care ai ajuns la un anumit număr de kilograme.

Adevăratul succes este momentul în care poți trăi ani de zile la o greutate sănătoasă, fără ca viața ta să se învârtă în jurul dietelor.

Normalizarea greutății nu înseamnă perfecțiune. Înseamnă echilibru. Iar echilibrul este una dintre cele mai importante forme de prevenție pe care le putem oferi organismului nostru.

👩🏻‍⚕️❤️

✨Profesioniștii din sănătate dau sfaturi despre comportamente sănătoase. Dar ei le respectă?În fiecare zi, profesioniști...
20/08/2026

✨Profesioniștii din sănătate dau sfaturi despre comportamente sănătoase. Dar ei le respectă?

În fiecare zi, profesioniștii din sănătate vorbesc despre alimentație echilibrată, mișcare, somn suficient, renunțarea la fumat, gestionarea stresului sau prevenție.

Dar există o întrebare pe care o aud uneori, rostită direct sau doar sugerată:

„Dumneavoastră respectați toate aceste recomandări?”

Răspunsul sincer este: nu întotdeauna.

Nu pentru că nu le considerăm importante. Ci pentru că, înainte de a fi profesioniști în sănătate, suntem oameni.

Și noi avem zile în care programul se prelungește peste așteptări.

Și noi sărim uneori peste masa de prânz.

Și noi amânăm analize sau controale pe care le recomandăm altora.

Și noi ne propunem să facem mai multă mișcare sau să dormim mai mult, iar uneori nu reușim.

De ce?

Pentru că informația, de una singură, nu schimbă comportamente.

Dacă ar fi suficient să știm ce este bine pentru noi, probabil că nimeni nu ar mai fuma, obezitatea ar fi rară, sedentarismul ar dispărea, iar toți am dormi cele opt ore recomandate.

Realitatea este însă mult mai complexă.

Comportamentele noastre sunt influențate de stres, oboseală, timpul disponibil, responsabilitățile familiale, mediul în care trăim, obiceiurile formate în ani și multe alte aspecte pe care medicina le studiază din ce în ce mai mult.

Poate tocmai de aceea, în cabinet, nu mă aștept la perfecțiune.

Nu cred în schimbările spectaculoase făcute de azi pe mâine.

Cred în pași mici, consecvenți și sustenabili. În obiective realiste. În progres, nu în perfecțiune.

Faptul că și profesioniștii din sănătate întâmpină uneori aceleași dificultăți nu le diminuează credibilitatea. Din contră, le amintește că schimbarea unui comportament este una dintre cele mai dificile provocări ale naturii umane.

Poate că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din practica medicală:

Nu este suficient să știm ce ne face bine. Adevărata provocare este să reușim să transformăm acel lucru într-un obicei, zi după zi.

Iar această provocare ne privește pe toți.

❤️👩🏻‍⚕️

❓“De ce unele persoane care nu sunt gurmande au colesterolul crescut? “🤔Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe ...
17/08/2026

❓“De ce unele persoane care nu sunt gurmande au colesterolul crescut? “🤔

Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc.

Răspunsul scurt este: pentru că colesterolul crescut nu este doar o consecință a alimentației.

Deși ceea ce mâncăm influențează profilul lipidic, organismul produce cea mai mare parte a colesterolului. În plus, valorile acestuia sunt influențate de numeroși factori: predispoziția genetică, vârsta, modificările hormonale, nivelul de activitate fizică, anumite boli (cum ar fi diabetul sau hipotiroidismul), unele medicamente și stilul de viață în ansamblu.

De aceea, două persoane cu obiceiuri alimentare similare pot avea profiluri lipidice complet diferite.

Însă există un aspect la fel de important: nu orice colesterol crescut înseamnă același risc cardiovascular.

Dincolo de colesterolul total și LDL-colesterol, uneori este util să evaluăm și alți markeri, în funcție de contextul fiecărui pacient:
• Apolipoproteina B (ApoB) – reflectă numărul total de particule aterogene și poate estima mai fidel riscul decât LDL-colesterolul în anumite situații.
• Lipoproteina(a) – Lp(a) – este determinată în mare parte genetic și poate crește semnificativ riscul cardiovascular chiar și atunci când celelalte lipide sunt aproape normale. De regulă, este suficientă o determinare o dată în viață.
• Trigliceridele, colesterolul HDL și raportul dintre diferiți parametri lipidici pot completa evaluarea.
• Atunci când este necesar, investigăm și cauzele secundare ale hipercolesterolemiei: funcția tiroidiană, glicemia, funcția renală sau hepatică și alte analize relevante.

În anumite situații, istoricul familial și contextul clinic pot ridica suspiciunea unei hipercolesterolemii familiale, o afecțiune genetică ce necesită identificare și tratament precoce.

Cel mai important lucru este că nu tratăm o cifră, ci un pacient.

Aceeași valoare a LDL-colesterolului poate avea implicații diferite la două persoane diferite.

Vârsta, antecedentele personale și familiale, tensiunea arterială, diabetul, fumatul, prezența altor boli și, uneori, investigațiile suplimentare contribuie împreună la estimarea riscului cardiovascular și la alegerea celei mai potrivite conduite.

📌 Așadar, un rezultat de laborator nu ar trebui interpretat izolat. El reprezintă doar o piesă dintr-un tablou mult mai complex.

💬Ai avut vreodată o valoare crescută a colesterolului care te-a surprins, deși simțeai că ai un stil de viață sănătos?

❤️👩🏻‍⚕️

🚬 Te-ai întrebat vreodată de ce îi dor picioarele pe unii fumători?Dacă te dor gambele când mergi și durerea dispare dup...
13/08/2026

🚬 Te-ai întrebat vreodată de ce îi dor picioarele pe unii fumători?

Dacă te dor gambele când mergi și durerea dispare după câteva minute de odihnă, este posibil să nu fie doar oboseală.

Acest simptom se numește claudicație intermitentă și poate fi un semn că arterele de la nivelul picioarelor s-au îngustat.

🩸 Cum se întâmplă acest lucru?

Imaginează-ți arterele ca pe niște conducte care duc sânge și oxigen către mușchi.

Fumatul deteriorează treptat pereții acestor vase de sânge. În timp, pe interiorul lor se depun grăsimi și colesterol, iar spațiul prin care circulă sângele devine din ce în ce mai îngust.

Când stai în repaus, sângele este suficient. Dar în timpul mersului, mușchii au nevoie de mai mult oxigen. Dacă arterele sunt îngustate, nu mai pot aduce suficient sânge, iar atunci apare durerea sau senzația de crampă la nivelul gambelor.

🚨 Mulți oameni cred că este o problemă a oaselor sau a articulațiilor. De multe ori însă, cauza este circulația sângelui.

Și mai important este că boala nu afectează doar picioarele. Dacă arterele de la nivelul membrelor inferioare sunt bolnave, este foarte posibil ca și arterele inimii sau ale creierului să fie afectate. De aceea, claudicația intermitentă este un semnal de alarmă care nu trebuie ignorat.

❤️ Renunțarea la fumat este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți face pentru sănătatea vaselor de sânge. Cu cât renunți mai devreme, cu atât încetinești evoluția bolii și reduci riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral și complicații la nivelul picioarelor.

📍Dacă observi că durerea apare mereu după aproximativ aceeași distanță parcursă și dispare când te oprești, programează un consult.

Uneori, picioarele sunt cele care ne avertizează primele că există o problemă la nivelul întregului sistem circulator.

Ne vedem la cabinet!👋🏻

👩🏻‍⚕️❤️

🗯️ Obezitatea – boală sau factor de risc?Răspunsul este: ambele.Obezitatea este recunoscută astăzi ca o boală cronică, d...
10/08/2026

🗯️ Obezitatea – boală sau factor de risc?

Răspunsul este: ambele.

Obezitatea este recunoscută astăzi ca o boală cronică, dar în același timp reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru diabetul zaharat de tip 2, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, steatoză hepatică, apnee în somn, infertilitate și anumite tipuri de cancer.

Dar aș vrea să privim puțin lucrurile și dintr-o altă perspectivă.

Modul în care privim obezitatea în 2026 este complet diferit față de acum 20–30 de ani.

Haideți să derulăm puțin timpul înapoi. Când eram elevi, câți copii obezi erau într-o clasă de 25–30 de elevi? Probabil unul, poate doi.

Astăzi, excesul ponderal și obezitatea în rândul copiilor și adolescenților au devenit mult mai frecvente, iar această schimbare modifică inclusiv percepția asupra a ceea ce înseamnă „normal”. Când foarte mulți copii din jur au exces ponderal, acesta poate ajunge să fie perceput ca fiind firesc, ceea ce întârzie recunoașterea unei probleme de sănătate.

Din fericire, lucrurile pot fi schimbate.

O parte dintre pacienții mei supraponderali au făcut deja pași importanți. Nu prin diete-minune și nici prin schimbări radicale, ci prin obiceiuri sănătoase construite treptat, pe care le monitorizăm împreună, etapă cu etapă.
Este o muncă de echipă, care presupune răbdare, consecvență, încredere și multă perseverență.

În cabinet vorbesc adesea despre ceea ce explic pacienților drept „adipocitele cu memorie”. Este o modalitate simplă de a înțelege faptul că organismul tinde să revină la greutatea la care a stat cel mai mult timp. Celulele adipoase nu dispar odată cu scăderea în greutate; ele își reduc volumul, dar păstrează o predispoziție de a se reumple atunci când renunțăm la obiceiurile care ne-au ajutat să slăbim. Tocmai de aceea, menținerea rezultatelor este adesea mai dificilă decât procesul de slăbire în sine.

Obezitatea nu înseamnă lipsă de voință și nu este doar o problemă estetică. Este o boală complexă, influențată de factori genetici, hormonali, metabolici, psihologici și de mediu.

De aceea, abordarea corectă nu este judecata, ci prevenția, diagnosticul precoce și tratamentul personalizat.

Obezitatea este o boală care favorizează apariția altor boli. Cu cât intervenim mai devreme, cu atât putem preveni mai multe complicații.

💬 Tu cm crezi că s-a schimbat percepția asupra obezității în ultimii 20–30 de ani?

Rămânem în legătură 📞

👩🏻‍⚕️❤️

🤔  „Dar eu de ce nu primesc același tratament?” ⭐ 💬În practica de zi cu zi, întâlnim frecvent pacienți care vin cu idei ...
06/08/2026

🤔 „Dar eu de ce nu primesc același tratament?” ⭐

💬În practica de zi cu zi, întâlnim frecvent pacienți care vin cu idei preconcepute sau cu comparații bazate pe experiențele celor din jur: „Vecina mea, care are aceeași boală, a reușit să slăbească luând acest medicament” sau „Prietena mea, cu același diagnostic, primește un alt tratament. Este mai bun decât al meu?”.

Este firesc ca psihicul uman să caute puncte comune și repere în experiențele altora. Acest mecanism poate reprezenta o modalitate de adaptare (coping) în fața bolii, oferind un sentiment de control și speranță.

Totuși, în medicină, aparentele similarități sunt adesea înșelătoare. Două persoane pot împărți același diagnostic, dar pot avea vârste diferite, alte boli asociate, particularități genetice, stiluri de viață distincte, obiective terapeutice diferite și răspunsuri complet diferite la același tratament.

De aceea, nu tratăm diagnostice, ci oameni.

Fiecare pacient este unic, iar tratamentul trebuie individualizat în funcție de contextul său biologic, psihologic și social.

Tocmai această individualizare face ca medicina să fie atât o știință, cât și o artă și reprezintă una dintre cele mai mari provocări, dar și una dintre cele mai mari satisfacții ale activității noastre de zi cu zi.

În același timp, accesul facil la informație nu înseamnă întotdeauna acces la informație corectă. Lipsa unor cunoștințe medicale solide, dezinformarea din mediul online, automedicația – devenită din ce în ce mai frecventă – și tendința pacientului de a veni la consultație cu un diagnostic deja „stabilit” pot influența negativ relația medic–pacient.

Atunci când așteptările sunt construite pe informații incomplete sau eronate, recomandările medicale pot fi privite cu scepticism, iar încrederea în actul medical și în judecata clinicianului poate avea de suferit.

Rolul medicului nu este doar acela de a prescrie un tratament, ci și de a educa, de a explica și de a construi împreună cu pacientul o relație bazată pe încredere, comunicare și decizii fundamentate științific.

Numai astfel putem transforma informația în cunoaștere și putem reda pacientului încrederea că tratamentul recomandat este ales pentru el, nu pentru boala sa.

Ne vedem la cabinet👋🏻

👩🏻‍⚕️❤️

🩺Dincolo de diagnostic și de tratament, există întotdeauna un om. În continuare vom vorbi despre ce așteaptă, de fapt, u...
03/08/2026

🩺Dincolo de diagnostic și de tratament, există întotdeauna un om.

În continuare vom vorbi despre ce așteaptă, de fapt, un pacient de la medic, dincolo de diagnostic și tratament.

Ne-am obișnuit să credem că rolul medicinei începe cu încadrarea simptomelor într-un tablou de boală caracteristic și se termină cu un tratament.

Dar oamenii nu ajung în cabinet doar cu o boală.

Ajung cu frici pe care nu le spun cu voce tare.

Cu întrebări pe care le repetă în minte încă dinainte să intre pe ușă.
Cu nopți nedormite, cu scenarii, cu speranțe și cu nevoia de a simți că nu sunt singuri în tot ceea ce urmează.

De multe ori, pacientul nu are nevoie doar să afle ce are. Are nevoie să înțeleagă ce înseamnă acel diagnostic pentru viața lui. Ce urmează. Ce poate face. Dacă va fi bine.

Are nevoie de cineva care să îi vorbească pe limba lui, nu doar în termeni medicali.

Are nevoie să simtă că poate întreba încă o dată, fără să se teamă că deranjează. Că poate spune „mi-e frică” fără să fie judecat. Că poate pleca din cabinet nu doar cu o rețetă, ci și cu puțină liniște.

În practică, am văzut și simțit ezitarea pacientului atunci când se apropie de ușă la plecare, în momentele pline de îndoieli, de lucruri neînțelese, de nesiguranța zilelor care vor urma. Acelea sunt clipele în care lucrurile uneori trebuie reluate, reexplicate, completate si argumentate, după caz.

Pentru că, uneori, vindecarea începe în momentul în care omul din fața ta simte că este văzut. Cu adevărat văzut.

Empatia nu înlocuiește tratamentul.

Comunicarea nu înlocuiește competența. Dar le completează într-un mod pe care niciun medicament nu îl poate face.

Iar relația dintre medic și pacient nu ar trebui să fie doar despre boală. Ar trebui să fie despre om.

Despre încredere.
Despre răbdare.
Despre acele câteva minute în care alegi să asculți înainte să răspunzi.

Pentru că un diagnostic poate schimba o viață într-o clipă.

Însă felul în care acel diagnostic este comunicat poate schimba complet modul în care omul va trăi cu el.

Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate oferi medicina: nu doar ani vieții, ci și mai multă liniște și claritate în anii care urmează.

Cu respect,
Dr. Cristina Iștvan

❤️👩🏻‍⚕️

✅Cum s-a incheiat luna iulie? Există o satisfacție aparte la finalul fiecărei luni.Nu aceea că a fost ușoară.Ci aceea că...
31/07/2026

✅Cum s-a incheiat luna iulie?

Există o satisfacție aparte la finalul fiecărei luni.

Nu aceea că a fost ușoară.

Ci aceea că poți închide agenda cu liniștea că ai făcut tot ce a depins de tine.

Deși a fost o lună de vară, o lună în care mulți dintre noi ne-am gândit la concedii și la un ritm mai relaxat, pentru cabinetul nostru a fost o perioadă intensă. Împreună cu echipa mea am rămas aproape de pacienți și am reușit să acoperim toate solicitările primite.

📌 În această lună am realizat:
• peste 400 de consultații;
• peste 60 de apeluri telefonice preluate;
• peste 500 de mesaje citite și la care am răspuns.

În spatele acestor cifre nu sunt doar statistici.

Sunt copii care s-au întors la joacă după ce s-au făcut bine, adulți care și-au monitorizat afecțiunile cronice, oameni care au avut nevoie de un sfat, diagnostic, tratament, recomandari, de un document medical sau, uneori, doar de cineva care să îi asculte.

Ne dorim să răspundem fiecărei solicitări cu aceeași atenție și responsabilitate, chiar dacă uneori acest lucru nu se poate întâmpla imediat.

Pentru noi, fiecare solicitare rezolvată înseamnă un pacient care știe că se poate baza pe echipa sa de medicină de familie. Încrederea se construiește zi de zi, prin consecvență, disponibilitate și grija cu care ne facem meseria.

Astăzi închidem o lună de muncă și o facem cu recunoștință pentru încrederea pe care ne-o acordați.

Acum este timpul să ne bucurăm de weekend, să ne odihnim și să ne încărcăm bateriile pentru o nouă lună.

Vă doresc un sfârșit de săptămână liniștit, cu sănătate, timp petrecut alături de cei dragi și cât mai multe motive de zâmbet.

Ne revedem de luni!

Cu respect,
Dr. Cristina Iștvan

👩🏻‍⚕️❤️


💬Când viața devine doar funcționare, nu trăirePrintre nevoile fundamentale ale omului se numără autonomia, compania, val...
27/07/2026

💬Când viața devine doar funcționare, nu trăire

Printre nevoile fundamentale ale omului se numără autonomia, compania, validarea și… plăcerea.

Plăcerea nu este un lux. Este o funcție biologică esențială, strâns legată de modul în care creierul procesează recompensa și starea de bine, prin rețele neuronale și substanțe precum dopamina, serotonina și oxitocina.

Această stare de bine nu apare doar în evenimente mari, ci mai ales în lucrurile simple, repetate zilnic: o plimbare scurtă, o conversație autentică, muzica preferată, mișcarea, natura, un moment de liniște, un hobby, râsul, contactul uman.

De aceea, este important ca fiecare om să își identifice propriile surse de bucurie. Nu există o rețetă universală. Există doar descoperirea personală a acelor activități care ne scot, măcar temporar, din rutina cotidiană și ne reconectează cu starea de bine.

De ce contează atât de mult?

Pentru că aceste momente reduc încărcarea fiziologică a stresului și permit sistemului nervos să revină la echilibru. Corpul are nevoie de alternanță între activare și refacere, exact cm orice sistem viu are nevoie de pauză pentru regenerare.

Există însă situații în care, în ciuda unui stil de viață aparent sănătos, persoana nu mai reușește să resimtă plăcere sau interes pentru activități care altădată îi făceau bine. Totul pare „plat”, lipsit de culoare sau sens.

În astfel de cazuri, nu mai vorbim doar despre lipsa unor obiceiuri de relaxare, ci posibil despre o afectare a capacității de a experimenta plăcerea (anhedonie), frecvent întâlnită în contexte depresive sau de suprasolicitare psihică. Aici este importantă o evaluare atentă, pentru că nu este vorba despre „lipsă de voință”, ci despre un mecanism psihologic și neurobiologic care poate avea nevoie de sprijin specializat.

Un aspect esențial, adesea ignorat, este că fericirea nu vine doar din „mari realizări”, ci și din capacitatea de a observa și de a simți micile momente de bine. Recunoștința, conectarea și bucuria simplă au un rol real în reglarea sistemului nervos și în menținerea sănătății psihice.

A învăța să le recunoaștem și să le cultivăm nu este un detaliu minor.
Este o formă de igienă psihologică.

Ne vedem la cabinet👋🏻

❤️👩🏻‍⚕️

💬„Dorm, dar mă trezesc obosit.”„Adorm greu pentru că nu-mi pot opri gândurile.”„Mă trezesc la 3 dimineața și nu mai reuș...
23/07/2026

💬„Dorm, dar mă trezesc obosit.”
„Adorm greu pentru că nu-mi pot opri gândurile.”
„Mă trezesc la 3 dimineața și nu mai reușesc să adorm.”
„În weekend dorm mult, dar tot nu mă simt refăcut.”

Sunt fraze pe care le aud frecvent în cabinet.

De cele mai multe ori, ele nu reprezintă motivul principal al consultației. Pacienții vin pentru anxietate, oboseală, dificultăți de concentrare, stres profesional sau diverse simptome fizice. Însă, pe măsură ce explorăm contextul mai larg, somnul apare aproape întotdeauna ca o piesă importantă din puzzle.

În timp, am observat că tulburările de somn nu apar întâmplător. Ele tind să urmeze anumite tipare și să reflecte modul în care organismul încearcă să facă față solicitărilor cotidiene.



Tipare frecvent întâlnite

🔸Stres cronic și suprasolicitare🔸
Persoane care funcționează într-un ritm susținut, uneori luni sau ani la rând, fără perioade reale de recuperare. Sistemul nervos rămâne într-o stare de activare de fundal, iar somnul devine mai dificil de inițiat și mai puțin odihnitor.

🔺Activare mentală persistentă🔺
Gânduri, griji, responsabilități sau scenarii care continuă dincolo de finalul zilei. Chiar dacă organismul este obosit, mintea rămâne „activă”, ceea ce îngreunează instalarea somnului.

🔻Dereglarea ritmului circadian🔻
Întâlnită frecvent în cazul muncii în ture sau al programului neregulat. În timp, alternanța naturală dintre zi și noapte se destabilizează, iar somnul devine fragmentat și insuficient recuperator.

🔹Somn fragmentat sau neodihnitor🔹
Pacienți care adorm relativ ușor, dar se trezesc frecvent sau nu ajung la un somn profund suficient pentru a se simți refăcuți dimineața.



Când devine somnul o problemă clinică?

Din observațiile din cabinet, devine relevant atunci când:

* dificultățile apar frecvent (de mai multe ori pe săptămână)
* persistă în timp (săptămâni sau luni)
* încep să influențeze funcționarea zilnică
* apare senzația constantă de somn neodihnitor
* se instalează anxietate sau preocupare legată de somn
* somnul devine un efort, nu un proces natural

În acest punct, nu mai vorbim doar despre episoade izolate, ci despre un tipar stabilizat de reglare a organismului.



Consecințele lipsei de somn

Impactul somnului insuficient sau de slabă calitate se extinde dincolo de oboseală.

La nivel cognitiv, apar dificultăți de concentrare, scăderea atenției, încetinirea gândirii și erori mai frecvente în decizie.

La nivel emoțional, crește iritabilitatea, nervozitatea și reactivitatea la stres.

La nivel neuroendocrin, sunt afectate mecanismele hormonale implicate în reglarea stresului, ritmului circadian și metabolismului.

Pe termen lung, somnul insuficient este asociat cu efecte asupra sănătății generale — inclusiv cardiovasculare, metabolice și imunologice.



Ce putem face?

Intervențiile utile variază în funcție de context, dar frecvent includ:

* stabilizarea unui program somn-veghe cât mai constant
* reducerea activării mentale înainte de culcare
* rutine de seară simple, repetitive și predictibile
* expunerea la lumină naturală dimineața
* intervenții psihologice atunci când ruminarea sau anxietatea sunt centrale
* evaluare și intervenție specializată în cazurile persistente (ex. CBT-I)



În încheiere

Poate cea mai importantă observație pe care am făcut-o în cabinet este aceasta: somnul nu este un lux și nici o recompensă pentru o zi productivă. Este una dintre funcțiile biologice fundamentale prin care organismul se repară, se reorganizează și își menține echilibrul.

Atunci când somnul începe să sufere, merită să-l privim nu ca pe o problemă izolată, ci ca pe un semnal. De multe ori, organismul ne comunică prin somn ceea ce nu am avut timp, spațiu sau resurse să observăm în starea de veghe.

Conștientizarea este primul pas. Nu pentru a ne îngrijora, ci pentru a înțelege mai bine de ce avem nevoie și unde este necesar să aducem mai multă grijă față de noi înșine.

Rămânem în legătură📞

👩🏻‍⚕️❤️

Address

Strada Esarfei Nr. 55
Bucharest
031868

Opening Hours

Monday 14:00 - 19:00
Tuesday 07:00 - 12:00
Wednesday 14:00 - 19:00
Thursday 14:00 - 19:00
Friday 07:00 - 12:00

Telephone

+40755914624

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Cristina Iștvan - Medicina de Familie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Cristina Iștvan - Medicina de Familie:

Shortcuts

Share