https://www.facebook.com/101965715409943/

Psihoterapeut Marina Cerveneanu, Bucureşti Sectorul 1 (2026)

23/08/2026

Un singur emoji poate schimba totul.

Părinți de adolescenți, vă propun un experiment simplu înainte ca copilul vostru să plece la o petrecere sau la o ieșire cu grupul:

Stabiliți împreună un emoji-semnal de alarmă. Un cod doar al vostru (o 🚗, o 🍕 sau un 🎈).

Înțelegerea este clară: dacă îți trimite acel emoji, tu te urci în mașină și mergi să îl iei.

Regulile jocului (pentru tine, ca părinte):

1. Fără certuri în mașină.
2. Fără monologuri moralizatoare pe drumul spre casă.
3. Fără "Gata, nu mai ieși nicăieri în viața ta!".

Pare un lucru mic, dar pentru un adolescent aflat într-o situație inconfortabilă, periculoasă sau pur și simplu copleșitoare, poate face o diferență uriașă.

Chiar dacă știe clar care sunt regulile și așteptările tale, crede-mă: vrei să ai această înțelegere cu el.

Adolescenții au nevoie să știe că, indiferent ce se întâmplă sau în ce încurcătură ajung, ești plasa lor de siguranță — nu un judecător. Va exista o discuție despre ce s-a întâmplat? Cu siguranță. Dar a doua zi, de pe poziția de parteneri, din aceeași echipă.

Tu ce emoji ai alege împreună cu copilul tău?

Multumesc parintelui care mi-a dat voie sa-i fac publica ideea. Este una foarte buna!

22/08/2026

Workshop- WANT TO FIT IN.

Ce face copilul tău când îi este frică că nu va fi acceptat?

Preadolescența vine la pachet cu o nevoie uriașă de apartenență.

Dar, de multe ori, din teama de a nu fi judecați sau excluși, copiii îmbracă o „haină de camuflaj”: își ascund adevăratele pasiuni, se prefac că sunt altcineva sau se retrag în carapacea lor.

Vestea bună? Anxietatea socială nu trebuie să le controleze alegerile!

Ii invit pe copii la un atelier online interactiv, practic și prietenos, bazat pe tehnici din Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT).

În cadrul atelierului „I WANT TO FIT IN”, copiii vor învăța:

1. Ce este de fapt anxietatea socială și de ce reacționează corpul prin emoții puternice.

2. De ce „camuflajul social” este atât de obositor și cm să-și recapete încrederea in ceea ce cred ei si ceea ce este important pentru ei.

3. Cum să devină „Detectivi de Gânduri” și să recunoască cele 5 Gropi ale Gândurilor (capcanele mintii care le dau bătăi de cap).

Unelte practice pe care le pot folosi chiar de a doua zi la școală sau în grupul de prieteni!

1. Când: 04.09, ora 12:00
2. Durată: 2 ore (online, pe Zoom)
3. Cost: 200 ron
4. Vârstă recomandată: peste 9 ani (Grup restrâns pentru interacțiune optimă)

📩 Inscrieri si detalii la whatsapp: 0744 484 656

20/08/2026

Urmeaza o postare grea, dar va rog sa cititi cu gandul ca fiecare dintre copiii nostri poate sa fie expus la asa ceva.

" In fiecare zi plec de acasa cu speranta ca azi nu se va intampla nimic."

Azi, nu unul, ci doi copii mi-au spus acest lucru.

Acestea sunt cuvintele unui copil care nu mai pornește spre școală cu liniște, ci cu teamă. Un copil care, în loc să se gândească la colegi, la lecții și la lucrurile frumoase ale zilei, se întreabă dacă va fi din nou umilit, exclus, amenințat sau rănit.

Și poate că, uneori, noi, părinții, ne spunem:
„Sunt doar copii.”
„O să le treacă.”
„Așa sunt copiii la vârsta asta.”
" Asa am fost si noi si acum suntem bine." ( Oare suntem bine?)

Bullyingul nu este o simplă glumă atunci când se repetă, când există teamă, umilire sau un dezechilibru de putere. Pentru un copil, ceea ce adulții numesc „tachinare” poate deveni o suferință zilnică.

Empatia se învață acasă. Respectul se învață acasă. Curajul de a cere ajutor se învață acasă.

Haideți să îi învățăm că nu este „mișto” să îl umilești pe celălalt. Nu este amuzant să râzi de suferința cuiva. Iar a privi în tăcere atunci când un coleg este rănit nu înseamnă că nu ai nicio responsabilitate.

Gândiți-vă cm ar fi ca propriul copil, în fiecare dimineață, în drum spre școală, să spună:
„Mă rog și azi să nu se întâmple ceva.”

De aceea, vă rog: VORBITI CU AI VOSTRI COPII.

19/08/2026

Când un profesor vede efortul invizibil din spatele anxietății

Astăzi vreau să vorbesc despre puterea unui simplu gest de conectare, o simpla vorba care a cantarit atat de mult.

Unul dintre copiii cu care lucrez, un băiat pentru care situatiile sociale sunt foarte grele, a participat la o zi de Summer Camp.

Pentru un copil anxios, un camp nu înseamnă doar „distracție și jocuri”.

Înseamnă o mulțime de necunoscute: „Oare mă voi descurca?”, „Dacă nu cunosc pe nimeni?”, „Dacă nu mă vor accepta?”, "Daca vor rade de mine?" etc.

Pentru el, simplul fapt de a trece pragul acolo a fost o munte de escaladat. Profesorul stia situatia lui.

La sfârșitul zilei, profesorul lui s-a apropiat și i-a spus:

„Eu știu cât de greu ți-a fost ție să vii aici astăzi. Apreciez tare mult și știu că n-a fost o treabă ușoară. Pentru mine asta contează enorm.”

Jos pălăria în fața cadrelor didactice care au ochi să vadă dincolo de comportament și care aleg să fie o ancoră de siguranță pentru copiii lor!

Nici nu aveti idee cat de mult a contat pentru copil.

17/08/2026

Aseara s-a luat curentul in zona noastra. F multe case nu au avut curent. Am iesit sa plimbam cainele cu lanterna si am vazut ceva ce nu vazusem de mult:

- oameni care se plimbau pe strazi cu lanterne si stateau de vb ( probabil daca aveau curent se uitau acasa la tv sau se jucau jocuri online);
- oameni iesiti la usa casei care stateau de vorba cu vecinii si radeau de situatie.

In 1an si cateva luni nu am vazut atat de multa lume pe strazile din cartier, la ceas de seara. Daca aveam curent, probabil nu vedeam nici aseara.

Concluzie: oamenii pot si au nevoie de IMPREUNA! Sa se mai intrerupa curentul din cand in cand:))

14/08/2026

" Esti neatent!", " Esti rau!", "Esti prost." , " Nu esti bun de nimic!"

Draga parinte, cuvintele pot să învețe sau pot să rănească.

Parentingul este minunat, dar vine la pachet și cu momente de epuizare, frustrare și furie. Și e absolut uman să simțim asta!

Însă în acele momente de intensitate emotionala mare, când simțim că ne pierdem răbdarea, este esențial să ne reamintim un lucru: ceea ce spunem la nervi nu dispare odată cu supărarea noastră. Pentru un copil, cuvintele noastre devin vocea lui interioară.

Când suntem furioși, tentația de a reacționa pe loc este uriașă. Dar tot atunci avem cea mai mare nevoie de o pauză.

Ce putem face data viitoare când simțim că „dăm în clocot”?

1. Luăm un pauză de 5 secunde: O respirație adâncă înainte de a deschide gura face diferența dintre o lecție valoroasă și o rană emoțională.

2. Modelăm autocontrolul: Nu e nicio rușine să îi spui copilului: „Sunt foarte supărat/ă acum. Am nevoie de 2 minute să mă calmez și vorbim după aceea.”

3. Învățăm, nu pedepsim verbal: furia ne dă iluzia că rezolvăm problema repede, dar calmul este cel care construiește o relație pe termen lung.

Draga parinte, a-ți lua o pauză când ești furios nu înseamnă că pierzi controlul — înseamnă că alegi să predai o lecție despre autocontrol.

Alege sa nu rupi relatia dintre tine si copilul tau!

12/08/2026

Stateam azi la coada si copilul cel mare (11 ani) imi spune ( uitandu-se la doi parinti care se cearta, avand copilul intre ei): „Tu îți dai seama cât de rău este când părinții tăi se ceartă in asa fel? E cel mai rău lucru care se poate întâmpla pentru un copil.”

M-am uitat discret la copilul acela: privea când la unul, când la altul, parcă înghețat între ei.

Și da, pentru un copil, un conflict mare între părinți nu înseamnă doar „o ceartă”. Uneori înseamnă nesiguranță, teamă, confuzie și impresia că lumea lui se rupe în două.

Da, este sănătos ca un copil să înțeleagă că în viață apar conflicte. Nu putem și nici nu trebuie să le ascundem mereu. Dar un copil are nevoie să vadă un conflict conținut, nu un conflict care îl sperie până la blocaj. Mai ales copiii mici, care încă nu pot pune în cuvinte ce văd, pot trăi certurile părinților ca pe o amenințare pentru siguranța lor emoțională.

Ce îi protejează, de fapt, nu este absența absolută a dezacordului, ci faptul că adulții pot spune, pe un ton respectuos: „Avem o neînțelegere, dar suntem în regulă și vom găsi o soluție.”

Iar după tensiune, copilul are nevoie să vadă și partea care vindecă: reglarea, asumarea, scuzele sincere și reconectarea. Asta învață creierul copilului: nu că relațiile perfecte sunt sigure, ci că relațiile bune știu să repare.

Poate acesta este mesajul cel mai important pentru părinți: NU EVITAM COBFLICTUL, DAD AVEM GRIJA SA NU DEVINA COPLESITOR PENTRU COPIL.

Și, după orice ruptură, reparăm. Pentru că un copil nu are nevoie de părinți care nu se ceartă niciodată. Are nevoie de părinți care știu cm să se certe fără să-l facă să se teamă, și cm să se întoarcă unul spre altul și spre copil după aceea.

11/08/2026

„Nu-mi pasă!”

Ii spunea azi un copil de aprox 12 ani mamei lui atunci cand mama il certa. Ma uitam la el si il vedeam cat de coplesit era.

Când un băiat spune „Nu-mi pasă”, de fapt trăiește o furtună emoțională pe care nu o poate gestiona.

Ce se intampla de fapt? Ajuta tare mult sa schimbi perspectiva din care ii privesti.

Copilul literalmente nu știe cm să explice ce simte.

Toleranță scăzută la eșec: Nu-i place când greșește. Pentru mulți băieți, a greși echivalează cu a nu fi „suficient de bun” sau cu pierderea conectării cu tine.

Vinovăție și a rușine: Se simte copleșit de faptul că ești supărată pe el. Pentru că rușinea este o emoție viscerală și greu de îndurat, creierul lui încearcă să o arunce afară prin ridicare din umeri: „Nu-mi pasă” = „E prea dureros să-mi pese chiar acum”.

Data viitoare când auzi această frază, încearcă să o traduci așa: „Nu știu altfel.”

Psihoterapeut Marina Cerveneanu

23/08/2026

22/08/2026

20/08/2026

19/08/2026

17/08/2026

14/08/2026

12/08/2026

11/08/2026

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request