07/03/2023
Pana acum nu am intalnit niciun adult in cabinet cu care sa nu fi lucrat terapeutic relatia cu unul sau ambii parinti. Inevitabil descoperim ca intotdeauna exista dificultati de relationare in acest “cuplu” in care domina inegalitatea de pozitii. Unii simt ca parintii lor sunt prea prezenti, prea puternici, prea controlatori, in timp ce pentru altii acestia sunt prea slabi, prea dependenti, prea acaparati de propriile nevoi, prea victime. Pentru unii parintii sunt “controlul calitatii” vietii lor si stiu ei intotdeauna mai bine, pentru altii sunt cei care nu pot nimic singuri si care au nevoie de copiii lor ca sa continue sa traiasca, sa le fie si lor bine. Pentru aceia dintre copiii adulti care au astfel de parinti, o mare parte din viata lor o reprezinta gestionarea relatiei cu acestia, consumand mult din energia lor pentru propriile interese si/sau muscand cu aviditate din stima de sine si sentimentul de independenta, autonomie, control. Ei sunt adultii care stiu ca sunt obositi si consumati de relatia cu parintii lor si care, din diferite motive si credinte, se simt prinsi in acest tip de relationare si nu simt ca au de ales. In terapie descoperim care sunt variantele de gestionare a acestor tipuri de relatii si construim resursele si puterea de a fi bine cu alegerile pe care le facem, liberi sa investim in viata noastra fara vinovatie, liberi sa ne raportam cu intelepciune la aceasta relatie speciala din viata noastra, cea cu parintii.
