Florina Stancu-Drigă Psihoterapeut

Florina Stancu-Drigă  Psihoterapeut Psihologie clinică | Psihoterapie integrativă | Psihanalitică
Te ajut să te regăseşti după relația care te-a schimbat.

Bucuresti Aviatiei | Online 0747992299
Resurse👇
https://linktr.ee/florinapsy

𝐋𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐭𝐮, 𝐧𝐮 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐢̂𝐢 𝐜𝐞𝐫𝐢 𝐜𝐞𝐥𝐮𝐢𝐥𝐚𝐥𝐭.„Te rog să vorbești frumos cu mine” este o cerere.„Când apar ...
26/08/2026

𝐋𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐭𝐮, 𝐧𝐮 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐢̂𝐢 𝐜𝐞𝐫𝐢 𝐜𝐞𝐥𝐮𝐢𝐥𝐚𝐥𝐭.

„Te rog să vorbești frumos cu mine” este o cerere.

„Când apar insulte, închei conversația” este o limită.

„Te rog să îmi respecți timpul” este o cerere.

„Mesajelor primite după program le răspund în următoarea zi lucrătoare” este o limită.

Diferența este simplă și esențială.

Cererea depinde de cooperarea celuilalt.

Limita stabilește acțiunea aflată sub controlul tău.

Multe femei formulează aceeași cerere de zece ori și o numesc limită:

„Ți-am spus că mă deranjează.”

„Ți-am explicat de ce mă rănește.”

„Te-am rugat să nu mai faci asta.”

Celălalt a înțeles. Comportamentul continuă pentru că explicația ta nu produce o consecință.

Aici apare frustrarea. Vorbești mai mult, plângi mai mult, explici mai clar și speri că intensitatea durerii tale îl va determina să se oprească.

Psihologic, această repetare poate păstra iluzia că schimbarea lui se află sub controlul tău. Dacă găsești formularea perfectă, poate va înțelege. Dacă demonstrezi suficient cât te doare, poate va coopera.

Între timp, comportamentul continuă.

O limită matură urmează o formulă clară:

„Când se întâmplă X, eu voi face Y.”

„Când tonul crește, opresc conversația.”

„Când întâlnirea începe cu peste 20 de minute întârziere, plec.”

„Când apar comentarii despre corpul meu, schimb subiectul sau închei vizita.”

„Când primesc sarcini suplimentare, cer stabilirea priorităților înainte să le accept.”

Limita capătă consistență prin acțiunea ta repetată.

Cuvintele anunță granița.

Comportamentul tău o construiește.

Fără o acțiune aflată sub controlul tău, limita rămâne o speranță.

Salvează formula: „Când se întâmplă X, eu voi face Y.”

Poate că îți este dor de el.Dar există o întrebare mai importantă decât „De ce încă îmi este dor?”După o despărțire, sun...
25/08/2026

Poate că îți este dor de el.

Dar există o întrebare mai importantă decât „De ce încă îmi este dor?”

După o despărțire, sunt momente foarte concrete care apasă.

Dimineața în care mâna merge automat spre telefon.
Restaurantul în care mergeați împreună.
Weekendul care dintr-odată are prea multe ore.
O veste bună și impulsul de a-i scrie.
Planurile pentru lunile următoare, care acum trebuie rescrise.

Și atunci apare explicația cea mai la îndemână:

„Îmi lipsește el.”

Uneori, aici începe partea mai profundă a doliului relațional.

Pentru că odată cu un partener poți pierde ceva mult mai greu de numit:

o versiune a ta.

În relațiile apropiate construim treptat un „noi”.

Apar ritualuri, roluri, proiecte comune și o reprezentare a viitorului.

Toate acestea ajung să facă parte din felul în care te vezi și din răspunsul pe care îl dai întrebării:

„Cine sunt eu și cm arată viața mea?”

De aceea, după despărțire, unele femei spun:

„Parcă nu mai știu ce îmi place.”
„Nu știu ce să fac cu timpul meu.”
„Mă simt pierdută.”
„Înainte știam încotro merge viața mea.”

Aici dorul capătă o semnificație mai complexă.

Poate îți lipsește sentimentul că erai aleasă.
Poate femeia care făcea planuri.
Poate sentimentul de apartenență.
Poate felul în care te vedeai prin ochii lui.
Poate viitorul pe care îl considerai deja al tău.

În psihoterapie, una dintre întrebările care pot deschide procesul este:

„Ce anume simt că am pierdut din mine odată cu această relație?”

Răspunsul contează.

Dorul după persoană, pierderea unui rol, dispariția viitorului imaginat și destabilizarea identității sunt experiențe diferite, chiar dacă la început toate pot primi același nume:

„Mi-e dor de el.”

Doliul relațional înseamnă și să separi, treptat, omul pe care l-ai pierdut de viața psihică pe care ai construit-o în jurul relației.

Iar de aici poate începe reconstrucția:

„Ce vreau să existe din nou în viața mea, chiar dacă de data aceasta va exista într-o altă formă?”

WWW.FLORINASTANCUDRIGA.RO

𝐋𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚 𝐭𝐚 𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐢𝐝𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐛𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐞𝐥𝐮𝐢𝐥𝐚𝐥𝐭.Ai spus că astăzi pleci la timp.El îți răspunde: „Te-ai schimb...
25/08/2026

𝐋𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚 𝐭𝐚 𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐢𝐝𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐛𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐞𝐥𝐮𝐢𝐥𝐚𝐥𝐭.

Ai spus că astăzi pleci la timp.

El îți răspunde: „Te-ai schimbat.”

Ai cerut câteva ore de liniște.

Ea spune: „Deci nu-ți mai pasă.”

Ai decis să păstrezi weekendul pentru tine.

Familia te numește egoistă.

Aici multe femei își retrag limita.
Încep să explice, să calmeze, să demonstreze că iubesc și să ofere compensații.

Problema reală apare în interiorul lor: supărarea celuilalt este trăită ca dovadă că au greșit.

Din perspectivă psihodinamică, acest mecanism apare frecvent când relația timpurie a cerut adaptare. Fetița a învățat să observe starea adultului, să prevină conflictele și să păstreze apropierea prin conformare.

La maturitate, dezaprobarea reactivează vechea teamă:

„Dacă îl supăr, pierd relația.”

Astfel, vinovăția devine instrumentul prin care limita este retrasă, iar vechea ordine relațională este restabilită.

Tu cedezi. Celălalt își recapătă accesul. Tensiunea scade temporar.

Psihicul învață că renunțarea la tine păstrează legătura.

Reacția celuilalt arată că accesul său la timpul, energia sau disponibilitatea ta s-a schimbat. Valoarea limitei tale rămâne aceeași.

Poți recunoaște emoția lui și îți poți păstra decizia:

„Aud că te deranjează.”

„Înțeleg că ai fi preferat altceva.”

„Putem vorbi despre ce simți, iar ceea ce am stabilit rămâne valabil.”

Aceasta este fermitatea matură: rămâi prezentă în relație și îți păstrezi granița.

O limită sănătoasă poate conține disconfortul celuilalt fără să se dizolve în el.

Salvează formulările pentru următoarea conversație dificilă.

25/08/2026

Ceea ce trăiești trece prin creierul tău înainte să devină experiența ta.

Două persoane pot trece prin aceeași situație și pot trăi două realități psihologice foarte diferite.

Creierul procesează permanent informația prin ceea ce știe deja: experiențe anterioare, memorie, atenție, așteptări, emoții și modele învățate.

De aceea, un mesaj la care cineva răspunde mai târziu poate fi perceput ca un simplu fapt sau poate activa imediat: “Se îndepărtează de mine.”

O observație poate fi auzită ca feedback sau ca respingere.

O perioadă de incertitudine poate activa curiozitate sau o stare intensă de alertă.

Evenimentul contează. La fel de mult contează felul în care sistemul tău psihic îl procesează.

Aici neuroplasticitatea devine relevantă.

Prin experiențe repetate, atenție conștientă și răspunsuri noi, creierul își poate modifica treptat anumite conexiuni și tipare de răspuns.

În psihoterapie, lucrăm tocmai cu această distanță dintre:

“Ce s-a întâmplat?”

și

“Ce a însemnat pentru mine ceea ce s-a întâmplat?”

Uneori, schimbarea începe când observi că prezentul trece prin filtre construite cu mult timp înainte.

www.florinastancudriga.ro

Ceea ce trăiești trece prin creierul tău înainte să devină experiența ta.Două persoane pot trece prin aceeași situație ș...
25/08/2026

Ceea ce trăiești trece prin creierul tău înainte să devină experiența ta.

Două persoane pot trece prin aceeași situație și pot trăi două realități psihologice foarte diferite.

Creierul procesează permanent informația prin ceea ce știe deja: experiențe anterioare, memorie, atenție, așteptări, emoții și modele învățate.

De aceea, un mesaj la care cineva răspunde mai târziu poate fi perceput ca un simplu fapt sau poate activa imediat: “Se îndepărtează de mine.”

O observație poate fi auzită ca feedback sau ca respingere.

O perioadă de incertitudine poate activa curiozitate sau o stare intensă de alertă.

Evenimentul contează.
La fel de mult contează felul în care sistemul tău psihic îl procesează.

Aici neuroplasticitatea devine relevantă.

Prin experiențe repetate, atenție conștientă și răspunsuri noi, creierul își poate modifica treptat anumite conexiuni și tipare de răspuns.

În psihoterapie, lucrăm tocmai cu această distanță dintre:

“Ce s-a întâmplat?”

și

“Ce a însemnat pentru mine ceea ce s-a întâmplat?”

Uneori, schimbarea începe când observi că prezentul trece prin filtre construite cu mult timp înainte.

www.florinastancudriga.ro

Poți ști foarte clar că relația trebuia să se termine și, câteva ore mai târziu, să simți un impuls puternic să îi scrii...
24/08/2026

Poți ști foarte clar că relația trebuia să se termine și, câteva ore mai târziu, să simți un impuls puternic să îi scrii.

Cele două experiențe pot exista în aceeași persoană.

Și tocmai contradicția asta te poate face să te întrebi:

„Dacă încă îl caut, înseamnă că am luat decizia greșită?”

Nu neapărat.

O relație apropiată creează în timp asocieri între persoana respectivă și o mulțime de experiențe: apropiere, rutină, anticipare, recompensă, alinare, conflict, împăcare.

Creierul învață aceste tipare prin repetiție.

De aceea, o decizie conștientă poate apărea înainte ca toate răspunsurile emoționale asociate relației să se reorganizeze.

Tu poți înțelege: „Relația aceasta mă rănea.”

În același timp, familiaritatea poate continua să atragă.

Mai ales în relațiile în care apropierea și distanța au alternat, momentele bune pot căpăta o greutate foarte mare.
Anticiparea următorului moment de apropiere poate menține atenția orientată către partener și după despărțire.

Așa apar impulsuri foarte concrete:

îi verifici profilul,
recitești conversațiile,
îți amintești selectiv perioadele bune,
îți imaginezi că „de data aceasta ar putea fi diferit”,
simți nevoia unei ultime conversații care să îți ofere claritatea pe care ai așteptat-o.

Impulsul este informație despre starea ta emoțională.
Este mai puțin util ca verdict despre calitatea relației.

Înainte să acționezi, întreabă-te:

„Ce caut acum prin întoarcerea către el?”

Apropiere?
Liniștire?
Validare?
Familiaritate?
Speranță?
Un răspuns?

Când identifici nevoia din spatele impulsului, începi să poți lucra cu ea separat de persoana cu care ai asociat-o.

Despărțirea poate fi o decizie. Desprinderea este un proces.

Salvează caruselul pentru momentul în care dorul încearcă să decidă în locul tău.

𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥?Controlul apare rar cu această etichetă.La început, poate arăta ca grijă:„Scri...
24/08/2026

𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥?

Controlul apare rar cu această etichetă.

La început, poate arăta ca grijă:

„Scrie-mi când ajungi.”
„Trimite-mi locația, ca să stau liniștit.”
„Arată-mi conversația, dacă oricum nu ai nimic de ascuns.”
„Prietena aceea te influențează.”
„Haina asta atrage prea mult atenția.”

Treptat, liniștea lui începe să depindă de restrângerea libertății tale.

Ajungi să răspunzi imediat pentru a evita un conflict. Îți schimbi hainele. Renunți la ieșiri. Îți lași telefonul la vedere. Oferi explicații pentru fiecare oră în care ai fost indisponibilă.

Viața ta devine un dosar de dovezi.

Apropierea presupune interes, dialog și disponibilitate emoțională. Controlul presupune verificare, presiune și conformare.

Un partener apropiat întreabă și ascultă.
Un partener care controlează verifică și pretinde.

Apropierea respectă intimitatea.
Controlul cere acces la telefon, parole și locație.

Apropierea tolerează planurile separate.
Controlul pedepsește autonomia prin răceală, reproșuri, amenințări sau conflicte.

La nivel psihologic, atașamentul anxios poate transforma incertitudinea în pericol.

O întârziere a răspunsului este trăită ca abandon. O ieșire separată este percepută ca amenințare. Intimitatea partenerei este interpretată ca dovadă că ascunde ceva.

Controlul devine încercarea de a regla frica prin comportamentul celuilalt.

Explicația mecanismului oferă înțelegere. Responsabilitatea pentru comportament îi aparține celui care îl manifestă.

Frica lui are nevoie de reflecție, asumare și elaborare. Libertatea ta reprezintă un drept relațional, nu tratamentul anxietății lui.

Limitele pot suna astfel:

„Telefonul meu rămâne privat.”

„Îmi păstrez prieteniile și timpul personal.”

„Discutăm despre nesiguranțele noastre fără verificări și amenințări.”

Un partener poate simți teamă și poate alege dialogul. Poate simți gelozie și își poate asuma reglarea emoțională. Poate cere reasigurare păstrând respectul pentru autonomia ta.

Intimitatea cere încredere.

Controlul cere supunere.

Ce comportament ai numit „grijă”, deși corpul tău îl simțea ca presiune?

WWW.FLORINASTANCUDRIGA.RO

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐨𝐫𝐜𝐢 𝐥𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚𝐬̦𝐢 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐞-𝐚 𝐞𝐩𝐮𝐢𝐳𝐚𝐭, 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐯𝐚𝐜𝐚𝐧𝐭̦𝐞𝐢 𝐯𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐚̆𝐫𝐞𝐚 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐝𝐞Te întorci bronzată, cu fo...
24/08/2026

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐨𝐫𝐜𝐢 𝐥𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚𝐬̦𝐢 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐞-𝐚 𝐞𝐩𝐮𝐢𝐳𝐚𝐭, 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐯𝐚𝐜𝐚𝐧𝐭̦𝐞𝐢 𝐯𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐚̆𝐫𝐞𝐚 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐝𝐞

Te întorci bronzată, cu fotografii frumoase și cu promisiunea că vei păstra starea de liniște.

După câteva zile, programul arată din nou la fel.

Răspunzi seara la mesaje.
Accepți sarcini suplimentare.
Îți umpli weekendul cu obligații. Dormi puțin și amâni fiecare pauză.

Spui că vacanța a fost prea scurtă.

Poate că problema se află și în viața în care te-ai întors.

Cercetările arată că beneficiile concediului asupra sănătății și stării de bine tind să se reducă după reluarea muncii.

Vacanța întrerupe temporar solicitarea.
Ea nu schimbă automat programul, limitele și rolurile care au produs epuizarea.

Revenirea rapidă la vechiul ritm poate fi înțeleasă și prin compulsia la repetiție.
Psihicul revine la ceea ce îi este familiar, chiar și atunci când familiarul consumă.

Femeia care s-a obișnuit să fie permanent disponibilă poate simți vinovăție când păstrează timp pentru ea.
Cea care își construiește valoarea prin cât de mult duce va umple repede orice spațiu rămas liber.

De aceea, recuperarea are nevoie de o schimbare concretă după concediu:

o limită profesională;
o seară fără obligații;
un program de somn protejat;
responsabilități împărțite;
pauze planificate înaintea următoarei epuizări.

Dacă ai nevoie de vacanță doar ca să poți continua aceeași viață, concediul a devenit o formă de supraviețuire.

În psihoterapie lucrăm cu mecanismele care te fac să accepți prea mult, să ceri prea puțin și să te oprești abia când corpul nu mai poate continua.

Ce vei schimba după întoarcere, astfel încât odihna să nu dispară în prima săptămână?

www.florinastancudriga.ro

Schimbarea psihologică rareori apare într-un moment spectaculos. De cele mai multe ori, începe mult mai discret: observi...
24/08/2026

Schimbarea psihologică rareori apare într-un moment spectaculos.

De cele mai multe ori, începe mult mai discret:
observi un tipar și alegi să răspunzi diferit.

Creierul se modifică prin experiență.
Atunci când repeți un comportament, exersezi o abilitate sau alegi un răspuns nou într-o situație familiară, circuitele neuronale implicate sunt reactivate și pot deveni mai eficiente.
Aici intră în discuție neuroplasticitatea.

De exemplu:

Ai tendința să spui imediat “da”, ca să eviți tensiunea. Începi să îți acorzi câteva minute înainte să răspunzi.

Te retragi când apare un conflict. Începi să rămâi în conversație suficient cât să exprimi ce simți.

Cauți confirmarea celuilalt înainte să ai încredere în propria decizie. Începi să îți formulezi mai întâi propria poziție.

O singură experiență diferită contează.
Repetarea ei contează și mai mult.

Pentru creier, ceea ce exersezi frecvent devine mai accesibil.
Pentru psihic, fiecare răspuns nou poate modifica treptat felul în care te raportezi la tine, la disconfort și la relațiile tale.

Aici apare o diferență importantă între a înțelege ceva intelectual și a-l integra.

Poți ști foarte bine de ce repeți un tipar și totuși să îl reproduci. Integrarea apare când înțelegerea începe să fie însoțită de experiențe noi, repetate suficient încât să devină disponibile și în viața reală.

Schimbarea se construiește prin conștientizare, experiență și repetiție.

Întrebarea utilă pentru astăzi:

“Ce răspuns mic pot exersa diferit într-o situație pe care o repet?”

Acolo poate începe schimbarea.

www.florinastancudriga.ro

După despărțire, dorul poate avea două obiecte: omul și femeia care erai lângă el.Ai pierdut o persoană, o rutină, un vi...
23/08/2026

După despărțire, dorul poate avea două obiecte: omul și femeia care erai lângă el.

Ai pierdut o persoană, o rutină, un viitor anticipat și rolurile prin care ajunseseși să te definești: partenera lui, femeia aleasă, cea care repară, cea care încă speră.

Creierul continuă o perioadă să anticipeze mesajele, prezența și ritualurile comune. De aceea, poți repeta conversațiile, verifica dacă este online sau imagina o posibilă împăcare. Fiecare gest încearcă să reducă distanța dintre lumea cunoscută și realitatea actuală.

La nivel psihologic apare o ruptură mai profundă:

„Cine sunt eu în afara acestei relații?”

Când programul lui a devenit programul tău, starea lui îți dicta starea, iar atenția lui confirma că valorezi, despărțirea poate destabiliza chiar felul în care te percepi.

Reconstrucția identității se produce prin experiențe repetate:

alegeri care îți aparțin;
limite care te reprezintă;
relații sigure;
activități care îți redau sentimentul de competență;
planuri construite în jurul propriei direcții.

Fiecare acțiune transmite psihicului un mesaj nou:

„Viața mea capătă din nou formă prin mine.”

Vindecarea începe când întrebarea se mută de la el către tine:

„Cine aleg să devin după această relație?”

Salvează caruselul pentru zilele în care dorul te face să uiți cât de mult din tine poate fi recuperat.

Address

Bucureşti Sectorul 1

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Florina Stancu-Drigă Psihoterapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Florina Stancu-Drigă Psihoterapeut:

Shortcuts

Share

Category