29/07/2026
Faptul că există povești care se spun prin noi, dar nu-și au debutul cu noi nu mai este o necunoscută pentru cei preocupați de înțelegerea modului în care ne influențează moștenirea transgenerațională.
Da, iubim, ne apropiem sau ne îndepărtăm de noi și de ceilalți cu măsura pașilor părinților, a bunicilor, a străbunicilor. Și a tot ce a rămas dureros de neelaborat în viețile lor.
De cele mai multe ori credem că ne certăm din cauză că X, Y, Z se comportă în cutare mod cu noi, fără să știm că în interacțiunea noastră prezentă se face resimțit ecoul unor răni mult mai vechi. Ale copilului care am fost. Ale părinților noștri. Și poate ale bunicilor sau străbunicilor.
Dar hai să ne jucăm puțin cu perspectivele. Să presupunem că, pe culmile disperării că nu înțelegem ce se întâmplă cu relațiile noastre am avea șansa să-l întâlnim pe Pete Walker, psihoterapeut, autorul cărții „Terapia traumei complexe C-PTSD”, publicată de curând la Editura Herald, i-am citi cartea și am decide să începem un proces de psihoterapie cu un specialist în trauma complexă.
Dacă simțiți că propunerea de a intra într-un astfel de joc imaginar vă atinge, vă invit să citiți articolul pe care l-am scris pentru a nuanța modul în care Nadia descoperă în procesul ei de psihoterapie cm își pune amprenta moștenirea invizibilă din familia ei de origine asupra relației de cuplu (personajele din text sunt create pentru a exemplificarea dinamicilor relaționale, nu sunt pacienți din cabinetul meu).
Aveți link-ul în primul comentariu. Lectură cu sens!
