Psihoterapeut Iulia Amaricutei

Call Directions

Psihoterapeut Iulia Amaricutei Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Psihoterapeut Iulia Amaricutei, Psychotherapist, Strada Zece Mese nr 5, Bucureşti Sectorul 2.

Psihoterapeut - Terapie Ericksoniană și Hipnoză Clinică; Terapie Dialectic Comportamentală; Consiliere psihologică orientată pe resurse și soluții.
* Sedințele pot fi atât online, cât și fizic, la cabinet

💚 𝑫𝒆 𝒁𝒊𝒖𝒂 𝑴𝒐𝒏𝒅𝒊𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝑺𝒂̆𝒏𝒂̆𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊 𝑴𝒊𝒏𝒕𝒂𝒍𝒆, 𝒖𝒏 𝒈𝒂̂𝒏𝒅 𝒃𝒖𝒏 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆.Dacă treci printr-o perioadă grea, dacă simți că t...
10/10/2026

💚 𝑫𝒆 𝒁𝒊𝒖𝒂 𝑴𝒐𝒏𝒅𝒊𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝑺𝒂̆𝒏𝒂̆𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊 𝑴𝒊𝒏𝒕𝒂𝒍𝒆, 𝒖𝒏 𝒈𝒂̂𝒏𝒅 𝒃𝒖𝒏 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆.

Dacă treci printr-o perioadă grea, dacă simți că te copleșesc grijile, că ai obosit să fii puternic sau că zâmbești în fața celorlalți, deși în sufletul tău e furtună, vrem să știi ceva: nu ești singur. 🤗

Nu trebuie să ai toate răspunsurile. Nu trebuie să faci față tuturor lucrurilor de unul singur. Și nu trebuie să aștepți să ajungi la capătul puterilor pentru a cere ajutor.

Este în regulă să nu fii bine. Este în regulă să ai nevoie de o pauză, de o îmbrățișare, de cineva care să te asculte fără să te judece. Este în regulă să spui „nu mai pot” și să ceri sprijin.

💚 𝑨 𝒄𝒆𝒓𝒆 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒐𝒓 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒖𝒏 𝒔𝒆𝒎𝒏 𝒅𝒆 𝒔𝒍𝒂̆𝒃𝒊𝒄𝒊𝒖𝒏𝒆, 𝒄𝒊 𝒖𝒏 𝒑𝒂𝒔 𝒄𝒖𝒓𝒂𝒋𝒐𝒔 𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒂-𝒕̦𝒊 𝒇𝒊 𝒎𝒂𝒊 𝒃𝒊𝒏𝒆.

Dacă simți că îți este greu, vorbește cu cineva în care ai încredere sau caută sprijinul unui specialist. Nu trebuie să treci singur prin ceea ce te doare. Meriți să fii ascultat, înțeles și sprijinit, fără rușine și fără teamă de judecată.

Iar dacă ai pe cineva în jurul tău care pare că se luptă în tăcere, uneori un simplu „Sunt aici pentru tine. Cum te simți cu adevărat?” poate însemna mai mult decât îți imaginezi.

Astăzi și în fiecare zi, să ne amintim că sănătatea mintală contează, că fiecare om duce lupte pe care nu le vedem și că puțină empatie poate face o mare diferență.

🌿 𝑨𝙞 𝙜𝒓𝙞𝒋𝙖̆ 𝙙𝒆 𝒔𝙪𝒇𝙡𝒆𝙩𝒖𝙡 𝙩𝒂̆𝙪. 𝑴𝙚𝒓𝙞𝒕̦𝙞 𝙡𝒊𝙣𝒊𝙨̦𝒕𝙚, 𝒔𝙥𝒓𝙞𝒋𝙞𝒏 𝒔̦𝙞 𝙯𝒊𝙡𝒆 𝒎𝙖𝒊 𝒃𝙪𝒏𝙚. 𝑰𝙖𝒓 𝒅𝙖𝒄𝙖̆ 𝙖𝒔𝙩𝒂̆𝙯𝒊 𝒏𝙪 𝙥𝒐𝙩̦𝒊 𝒗𝙚𝒅𝙚𝒂 𝒍𝙪𝒎𝙞𝒏𝙖 𝙙𝒆 𝒍𝙖 𝙘𝒂𝙥𝒂̆𝙩𝒖𝙡 𝙙𝒓𝙪𝒎𝙪𝒍𝙪𝒊, 𝙣𝒖 𝒊̂𝙣𝒔𝙚𝒂𝙢𝒏𝙖̆ 𝙘𝒂̆ 𝒆𝙖 𝙣𝒖 𝒆𝙭𝒊𝙨𝒕𝙖̆.

💚 𝘕𝑢 𝑡𝘳𝑒𝘣𝑢𝘪𝑒 𝑠𝘢̆ 𝘧𝑖𝘪 𝘣𝑖𝘯𝑒 𝑖̂𝘯 𝘧𝑖𝘦𝑐𝘢𝑟𝘦 𝘻𝑖. 𝘋𝑎𝘳 𝘯𝑢 𝑡𝘳𝑒𝘣𝑢𝘪𝑒 𝑠𝘢̆ 𝘧𝑖𝘪 𝘴𝑖𝘯𝑔𝘶𝑟 𝑖̂𝘯 𝘻𝑖𝘭𝑒𝘭𝑒 𝑖̂𝘯 𝘤𝑎𝘳𝑒 𝑛𝘶 𝘦𝑠̦𝘵𝑖 𝑏𝘪𝑛𝘦.

08/10/2026

🧠𝑫𝒐𝒑𝒂𝒎𝒊𝒏𝒂, 𝒂𝒅𝒊𝒄𝒕̦𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒔̦𝒊 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒂 𝒏𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕̦𝒊 𝒃𝒊𝒏𝒆

Când auzim „dopamină”, ne gândim adesea la „hormonul plăcerii”. În realitate, lucrurile sunt ceva mai complexe.

Dopamina este un neurotransmițător implicat în motivație, recompensă, învățare și anticiparea plăcerii.

Și tocmai aici apare una dintre legăturile importante cu adicțiile.

O substanță sau un comportament care produce o recompensă intensă poate activa sistemele cerebrale de recompensă. În timp, creierul învață: „Asta mă face să mă simt mai bine. Caută din nou!” Repetarea poate transforma treptat dorința într-un impuls dificil de controlat.

De aceea, adicția nu este pur și simplu o problemă de „voință”. Este un proces în care se întâlnesc creierul, emoțiile, învățarea, mediul și comportamentele.

Uneori, ceea ce căutăm printr-un comportament adictiv nu este neapărat plăcerea. Poate fi o modalitate de a scăpa de anxietate, gol interior, rușine, furie, tristețe sau de o stare emoțională greu de tolerat.

💡 Aici poate fi utilă DBT – terapia dialectic-comportamentală.

DBT nu încearcă să ne învețe să „nu mai simțim” sau să eliminăm toate impulsurile. Ne ajută să dezvoltăm abilități pentru a putea tolera emoțiile dificile fără să reacționăm automat la ele.

Prin abilități precum:

🧘 mindfulness – observarea gândurilor, emoțiilor și impulsurilor fără a acționa imediat;
🌊 toleranța la distres – traversarea momentelor dificile fără comportamente care ne fac rău;
❤️ reglarea emoțională – înțelegerea și gestionarea emoțiilor intense;
🤝 eficiența interpersonală – construirea unor relații și limite mai sănătoase;
putem crea acel mic spațiu dintre „simt un impuls” și „acționez asupra lui”.

Iar uneori, exact în acel spațiu începe schimbarea.

Nu este vorba despre a lupta împotriva dopaminei. Este vorba despre a învăța să ne înțelegem creierul, emoțiile și comportamentele și să construim alternative care ne ajută pe termen lung.

Vindecarea nu înseamnă să nu mai avem impulsuri. Înseamnă să avem mai multe alegeri atunci când ele apar. 🌱

𝑼𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊, 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒄𝒕 𝒅𝒆 𝒄𝒖𝒓𝒂𝒋 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒍𝒖𝒑𝒕̦𝒊 𝒄𝒖 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕̦𝒊.Să poți spune: „𝐷𝑎, 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑒𝑠...
03/10/2026

𝑼𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊, 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒄𝒕 𝒅𝒆 𝒄𝒖𝒓𝒂𝒋 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒍𝒖𝒑𝒕̦𝒊 𝒄𝒖 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕̦𝒊.

Să poți spune: „𝐷𝑎, 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑒𝑠𝑐 𝑎𝑐𝑢𝑚. 𝑆̦𝑖 𝑝𝑜𝑡 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎 𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐 𝑐𝑢 𝑎𝑠𝑡𝑎.”

Tocmai am încheiat formarea în Terapia Dialectic-Comportamentală (DBT) și simt că această etapă adaugă ceva important felului în care aleg să fiu alături de oamenii cu care lucrez.

DBT pornește de la o idee profund umană: acceptarea și schimbarea nu sunt opuse. Pot exista împreună.

Putem să ne acceptăm vulnerabilitatea și, în același timp, să învățăm să ne reglăm emoțiile.

Putem să înțelegem de ce reacționăm într-un anumit fel și, în același timp, să construim răspunsuri noi.

Putem să avem zile dificile și, chiar și atunci, să dezvoltăm instrumente care ne ajută să rămânem conectați la ceea ce contează pentru noi.

Pentru mine, această formare nu este doar despre o nouă metodă terapeutică.

Este despre a avea mai multe resurse pentru a însoți oamenii în momentele în care viața lor interioară devine greu de dus.

Și despre a continua să învăț, pentru că un terapeut bun nu termină niciodată procesul de a deveni.

Acceptare. Schimbare. Compasiune. Abilități.

Patru cuvinte pe care le iau cu mine mai departe. 🤍

29/09/2026

A înțelege de ce cineva rănește nu înseamnă a-i justifica comportamentul.

Rănile emoționale pot explica un comportament, dar nu îl absolvă automat de responsabilitate.

Și există și partea cealaltă: oamenii răniți pot deveni extrem de empatici, atenți și protectori tocmai pentru că știu cm se simte durerea.

Diferența o pot face conștientizarea, responsabilitatea, relațiile sănătoase și, uneori, ajutorul psihologic.

𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒏𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒖𝒔̦𝒐𝒓 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒊𝒎 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒃𝒍𝒆𝒎𝒆𝒍𝒆 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒆 𝒄𝒖 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒊𝒏𝒆, 𝒏𝒖𝒎𝒂𝒊 𝒏𝒖 𝒄𝒖 𝒖𝒏 𝒕𝒆𝒓𝒂𝒑𝒆𝒖𝒕?Pentru că, înainte să n...
21/09/2026

𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒏𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒖𝒔̦𝒐𝒓 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒊𝒎 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒃𝒍𝒆𝒎𝒆𝒍𝒆 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒆 𝒄𝒖 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒊𝒏𝒆, 𝒏𝒖𝒎𝒂𝒊 𝒏𝒖 𝒄𝒖 𝒖𝒏 𝒕𝒆𝒓𝒂𝒑𝒆𝒖𝒕?

Pentru că, înainte să ne spunem povestea, avem nevoie să simțim că persoana din fața noastră nu ne va respinge pentru ceea ce urmează să spunem.

Când te gândești la terapie, poate îți imaginezi că trebuie să stai pe un scaun și să povestești lucruri pe care le-ai evitat ani întregi.

Și apare instinctiv nevoia de protecție: „Dacă mă judecă?", „Dacă plâng?", „Dacă mă întreabă lucruri pentru care nu sunt pregătit(ă)?".

Este uman. Atunci când ne simțim vulnerabili, primul lucru pe care îl căutăm este un semnal că suntem în siguranță.

De aceea, unii oameni încearcă să-și pregătească povestea perfect, alții repetă în minte ce vor spune, alții amână complet terapia. Dar terapia nu e un examen la care trebuie să vii cu răspunsurile corecte.

În cabinet, prima etapă nu înseamnă să scoatem imediat la suprafață cele mai dureroase experiențe, ci construirea alianței terapeutice.

Dacă la prima ședință simți că poți vorbi fără să te protejezi, e deja un semn bun. Nu trebuie să începi cu cea mai grea experiență — poți începe cu ce te aduce acolo. Restul se construiește treptat, pe măsură ce încrederea se formează.

Vulnerabilitatea nu apare la comandă. Are nevoie de un context în care să te simți văzut, nu judecat.

𝑵𝒖 𝒄𝒓𝒆𝒅 𝒄𝒂̆ 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆𝒗𝒊𝒊, 𝒑𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒏𝒐𝒂𝒑𝒕𝒆, 𝒖𝒏 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆𝒏𝒆𝒓 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕.Cred, mai degrabă, că primul pas este să înveți să aleg...
18/09/2026

𝑵𝒖 𝒄𝒓𝒆𝒅 𝒄𝒂̆ 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆𝒗𝒊𝒊, 𝒑𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒏𝒐𝒂𝒑𝒕𝒆, 𝒖𝒏 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆𝒏𝒆𝒓 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕.

Cred, mai degrabă, că primul pas este să înveți să alegi ce merită atenția ta acum.

În cabinet, întâlnesc des oameni care ajung să se privească doar prin lucrurile care „nu funcționează" la ei:

„Sunt prea anxios(ă)."
„Nu știu să pun limite."
„Reacționez prea puternic."
„Aleg mereu același tip de oameni."

Și, fără să-și dea seama, terapia sau schimbarea personală devine, în mintea lor, o listă de defecte de reparat. Vor să fie mai calmi, mai comunicativi, mai independenți, mai siguri pe ei — toate deodată — sperând că, dacă rezolvă destule lucruri simultan, în sfârșit se vor simți „în regulă".

Doar că nu așa funcționează schimbarea. Încerci să îți reconstruiești identitatea și de fiecare dată când încerci, obții exact opusul: presiune, confuzie, senzația că oricât ai face, tot nu e suficient.

Este imposibil să schimbăm totul deodată. De aceea, este necesar să alegem o direcție. Una pe care o putem înțelege și pe care ne-o asumăm — nu una impusă de presiunea de a fi „perfect".

Ce poți face?

Primul pas — să te întrebi nu doar „ce vreau să dispară?", ci „cum vreau, de fapt, să funcționez în relațiile mele?"

Al doilea — alegi o singură zonă. Nu tot. Una. Care este schimbarea care te-ar apropia cel mai mult de felul în care vrei să fii?

Al treilea — lucrezi la ea, observi ce se schimbă, și abia apoi te uiți la ce urmează.

Funcționează pentru că, în felul ăsta, construiești schimbarea — nu alergi după eliminarea tuturor problemelor deodată. Nu trebuie să fii „vindecat complet" ca să începi să funcționezi altfel. Ai nevoie doar de o direcție și de capacitatea de a face pasul următor, fără să te aștepți să rezolvi toată povestea dintr-o dată.

Dacă simți că trebuie să schimbi prea multe lucruri în relația ta acum, oprește-te un moment și întreabă-te:

„Ce fel de partener vreau să devin — și care e primul lucru la care pot lucra, ca să mă apropii de asta?"

Nu trebuie să schimbi totul azi. Trebuie doar să știi care e pasul următor.

„𝑽𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆-𝒎𝒊 𝒇𝒊𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒃𝒊𝒏𝒆.”Câți dintre noi nu am spus, măcar o dată, exact această frază? Și, totuși, câți dintre noi a...
15/09/2026

„𝑽𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆-𝒎𝒊 𝒇𝒊𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒃𝒊𝒏𝒆.”

Câți dintre noi nu am spus, măcar o dată, exact această frază? Și, totuși, câți dintre noi am știut cu adevărat ce înseamnă „mai bine”?

E un gând firesc, aproape instinctiv, atunci când ceva din viața noastră ne apasă. Dar dacă nu poți spune ce anume ar trebui să fie diferit, e greu să știi și unde să-ți îndrepți energia.

Să presupunem că simți nevoia unei relații mai bune. În spatele acestei dorințe se pot ascunde lucruri foarte diferite — poate îți dorești mai puține conflicte, poate vrei, în sfârșit, să înveți să pui limite fără să te simți vinovat(ă), poate anxietatea e cea care te macină în relație, sau poate ai nevoie de o comunicare mai directă cu persoana de lângă tine.

Uneori, poate fi vorba chiar despre o decizie pe care o eviți de multă vreme. Aceeași propoziție, sensuri complet diferite — și fiecare dintre ele merită atenție în felul său.

Când ne simțim copleșiți, e natural să căutăm soluții rapid: citim, încercăm tehnici, ne informăm despre comunicare sau despre atașament.

Dar, uneori, facem toate acestea înainte de a înțelege cu adevărat ce ne doare și ce ne-am dori să fie diferit.

Și o soluție e greu de simțit ca fiind „a ta” atunci când nici problema, nici rezultatul dorit nu sunt încă limpezi. E ca și cm ai porni la drum cu o hartă bună, dar fără o destinație clară.

În cabinet, primul lucru pe care îl facem împreună este să dăm timp și spațiu acestei clarificări — să înțelegem, cu blândețe, ce te aduce acolo și ce ai vrea, cu adevărat, să fie altfel. Abia apoi alegem, împreună, de unde începem.

Dacă te regăsești spunând „vreau să-mi fie mai bine”, îți propun un exercițiu simplu, pe care poți să-l faci chiar acum, pentru tine completând fraza:

„Mi-aș da seama că lucrurile sunt mai bine dacă…”

Lasă răspunsul să vină așa cm e — cu cât devine mai concret, cu atât vei vedea mai clar ce merită, de fapt, grija ta.

𝑷𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒂̆ 𝒐𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒖𝒍 𝒕𝒆𝒓𝒂𝒑𝒊𝒆𝒊 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒈𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒂𝒊 𝒏𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆ 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒊𝒇𝒊𝒄𝒊𝒍𝒆.Poate că schimbarea importan...
06/09/2026

𝑷𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒂̆ 𝒐𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒖𝒍 𝒕𝒆𝒓𝒂𝒑𝒊𝒆𝒊 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒈𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒂𝒊 𝒏𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆ 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒊𝒇𝒊𝒄𝒊𝒍𝒆.

Poate că schimbarea importantă este să poți observa aceste gânduri fără ca ele să îți dicteze automat felul în care te vezi și modul în care acționezi.

Uneori, o convingere repetată ajunge să fie confundată cu identitatea noastră.

„Nu sunt suficient de bun.”
„Oamenii mă vor respinge.”
„Trebuie să am controlul pentru ca lucrurile să fie în regulă.”

În timp, „am acest gând” poate deveni „așa sunt eu”.

Un prim pas poate fi schimbarea modului în care formulezi ceea ce se întâmplă:

„Observ că apare în mine gândul că nu sunt suficient de bun.”

Diferența pare mică, dar creează un spațiu între tine și convingerea respectivă.

În acest spațiu poate apărea posibilitatea de a o explora: de unde vine, ce experiențe au contribuit la formarea ei și dacă mai este la fel de relevantă în prezent.

În procesul terapeutic, nu urmărim întotdeauna să eliminăm gândurile dificile, ci să înțelegem mai bine relația pe care o avem cu ele.

Pentru că un gând poate face parte din experiența ta fără să devină definiția ta.

Observă gândul. Explorează-l. Apoi întreabă-te: „Trebuie să îl urmez?”

Ai observat cât de repede, după o relație dificilă, mintea poate ajunge la concluzia: „Cred că problema sunt eu”?Interes...
25/08/2026

Ai observat cât de repede, după o relație dificilă, mintea poate ajunge la concluzia: „Cred că problema sunt eu”?

Interesant este că această concluzie nu apare întotdeauna pentru că ai înțeles exact ce s-a întâmplat. Uneori apare pentru că, atunci când relațiile devin imprevizibile, oamenii caută rapid o explicație.

Tendința de a te transforma pe tine în explicația tuturor problemelor poate avea legătură cu modul în care oamenii încearcă să dea sens respingerii, conflictului și repetării acelorași experiențe.

Este important să nu confunzi autocritica cu autocunoașterea.

Există o diferență importantă între a spune „am avut și eu un rol în această situație” și a spune „eu sunt problema”.

Prima afirmație explorează un comportament.

A doua poate transforma o experiență într-o definiție despre cine ești.

Sunt psihoterapeut și lucrez cu persoane care, după mai multe experiențe relaționale dificile, încep să caute explicația principală în propria persoană.

Nu pentru că au analizat deja totul și au ajuns la o concluzie obiectivă, ci pentru că această explicație începe să pară familiară.

Ca oameni, avem nevoie să înțelegem de ce ni se întâmplă anumite lucruri.

Iar când o relație se termină, când suntem respinși sau când apare din nou același tip de conflict, apare întrebarea: „De ce mi se întâmplă asta iar?”

Dacă observi că ai tolerat prea mult, te-ai adaptat excesiv sau ai plecat atunci când apropierea devenea dificilă, poți începe să legi toate aceste comportamente de o singură concluzie:

„Deci eu sunt problema.”

Ce încearcă oamenii?

De obicei, încep să se observe printr-un filtru de autocritică.

Reiau conversații. Analizează fiecare reacție. Compară relațiile între ele.

Și caută răspunsul la o singură întrebare:

„Ce este în neregulă cu mine?”

De ce nu funcționează?

Pentru că atunci când pornești de la ideea că tu ești problema, mintea poate începe să selecteze doar dovezile care confirmă această identitate.

Nu mai explorezi doar ce ai făcut.

Începi să cauți cine ești.

Iar între „am reacționat într-un anumit fel” și „sunt defect(ă)” există o diferență uriașă.

Ce putem face în astfel de situații?

* Observăm ce gânduri apar exact în momentele de disconfort: „O să mă părăsească”, „Nu sunt suficient(ă)”, „Trebuie să mă adaptez ca să nu pierd relația”.

* Explorăm convingerile din spatele acestor gânduri: ce ai ajuns să crezi despre tine, despre ceilalți și despre ce trebuie să faci pentru a fi acceptat(ă).

* Observăm cm aceste convingeri îți modelează reacțiile: cât tolerezi, cât ceri, cât te retragi sau cât de mult încerci să controlezi relația.

Nu ne oprim la verdict.

Încercăm să înțelegem mecanismul uman din spatele lui.

În loc de „Eu sunt problema”, începi să vezi că pot exista gânduri, convingeri și strategii pe care le-ai învățat să le folosești pentru a te proteja.

Și abia când înțelegi ce se întâmplă, poți începe să alegi diferit.

Dacă te-ai surprins transformând o relație dificilă într-o concluzie despre valoarea ta ca persoană, lasă un comentariu mai jos.

Address

Strada Zece Mese Nr 5
Bucureşti Sectorul 2
024061

Opening Hours

Monday 09:00 - 17:00
Tuesday 09:00 - 17:00
Wednesday 09:00 - 17:00
Thursday 09:00 - 17:00
Friday 09:00 - 17:00

Telephone

+40722212826

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Iulia Amaricutei posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category