25/07/2026
Vacanța a început cu ușa închisă. Căști pe urechi, răspunsuri de trei cuvinte, telefonul lipit de mână până la două noaptea.
Multe mame ajung la aceeași frază: „parcă l-am pierdut”. Nu l-au pierdut. Copilul în pragul adolescenței face exact ce are de făcut la vârsta lui, adică se desparte puțin de tine ca să se construiască pe el. Sigur că nu înseamnă că sunt acceptabile comportamentele inacceptabile... Dar ne putem poziționa cu mai multă empatie pentru emoțiile și preocupările lui de la această vârstă.
Asta nu înseamnă că orice schimbare e doar o fază. Retragerea severă care ține săptămâni, semnele de autovătămare sau scăderea marcată a funcționării cer atenție și, uneori, sprijin de specialitate.
Între cele două stă partea grea a părintelui. Să rămâi aproape fără să sufoci. Să pui limite fără să rupi legătura.
Salvează caruselul și recitește-l în seara în care se închide prima ușă. Sau trimite-i-l cuiva care știi că are nevoie.