CSPA - Centrul pentru Studiul Psihologiei Aplicate

27/07/2026

24/07/2026

O tehnică terapeutică utilizată frecvent pentru copiii cu coșmaruri este Tehnica Rescrierii Imaginii (Imagery Rehearsal Therapy – IRT), adaptată vârstei copilului. Este folositoare pentru reducerea frecvenței și intensității coșmarurilor, în special atunci când acestea nu sunt cauzate de un eveniment traumatic recent.
Primul pas este să îi oferim copilului spațiu să povestească sau să deseneze coșmarul și să venim în sprijinul lui cu întrebări precum: ,,ce a fost cel mai înfricoșător?”, ,,cine era acolo?”, fără să insistăm pe detalii dacă observăm că nivelul de anxietate crește.
După ce copilul a spus sau a desenat coșmarul, îl ajutăm să creeze un alt final pentru acesta. Un final amuzant, fericit și sigur. Îi putem oferi variante din care să aleagă, dar este important ca cel care decide finalul să fie copilul.
Dacă copilul a desenat, îl încurajăm să refacă desenul cu finalul schimbat.
După ce a rescris povestea, creați împreună cu copilul un simbol de protecție (o stea, un supererou din lego, origami, etc. ) pe care să-l folosească în următoarele nopți la rutina de somn pentru a își aminti că el poate să modifice finalul coșmarului și este protejat.

***
Psiholog Diana Jugaru
Psihoterapie copii
📍𝐂𝐒𝐏𝐀 - 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐀𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞

☎️ Programări la: 𝟎𝟕𝟓𝟏 𝟐𝟐𝟎 𝟗𝟒𝟗
💌 E-mail la: 𝐜𝐬𝐩𝐚.𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞@𝐠𝐦𝐚𝐢𝐥.𝐜𝐨𝐦

17/07/2026

Marea care își ținea promisiunile

A fost odată un băiețel pe nume Luca, căruia îi plăcea foarte mult să privească marea. Îi plăceau valurile, scoicile și pescărușii. Dar, de fiecare dată când apa se apropia de picioarele lui, făcea un pas înapoi.

— Dacă vine un val prea mare? Dacă mă trage? Dacă nu mai sunt în siguranță? se întreba el.

Într-o dimineață liniștită, pe când stătea pe nisip, un val micuț s-a apropiat atât de încet încât aproape că părea că șoptește.

— Bună, Luca.

Băiețelul s-a uitat în jur.

— Cine a vorbit?

— Eu. Marea. Știu că mă privești de mult timp.

Luca a rămas tăcut.

— Mi-e puțin frică de tine, a spus în cele din urmă.

Valul a zâmbit, dacă valurile pot zâmbi.

— Frica nu este un dușman. Ea vine să te întrebe dacă ești atent. Dar uneori uită să plece după ce și-a făcut treaba.

Luca s-a gândit puțin.

— Și cm pot să știu când sunt în siguranță?

Marea a răspuns cu glas blând:

— Privește în jur. Ai nisipul sub tălpi. Ai oameni care te iubesc aproape. Ai ochii tăi care văd. Ai urechile tale care aud. Ai corpul tău care îți spune dacă ceva este prea mult. Toate acestea sunt ca niște faruri care te ajută să găsești drumul.

În depărtare se vedea un far adevărat.

— Vezi farul? a întrebat marea. El nu oprește furtunile. Dar îi ajută pe marinari să știe unde sunt. Și tu ai un far înăuntrul tău.

— Unde?

— În locul în care se întâlnesc inima, mintea și respirația.

Luca și-a pus mâna pe piept.

A inspirat încet.

A expirat încet.

Valul i-a atins ușor degetele de la picioare și apoi s-a retras.

— Ai observat?

— Ce?

— Am venit… și am plecat. Nu trebuie să mă opresc mereu lângă tine. Știu să mă retrag.

Luca a privit alte valuri.

Într-adevăr, fiecare venea și apoi se întorcea în mare.

Niciunul nu rămânea pentru totdeauna.

— Și emoțiile sunt puțin asemănătoare, a spus marea. Vin. Se simt. Apoi pleacă. Uneori sunt mici, alteori mai mari. Dar nu rămân pentru totdeauna.

Luca a zâmbit.

În zilele următoare, nu a intrat dintr-odată în apă până la genunchi.

Mai întâi și-a udat doar degetele.

Apoi gleznele.

Apoi a făcut încă un pas.

Și încă unul.

De fiecare dată se oprea și se întreba:

— Mă simt încă în siguranță?

Dacă răspunsul era „da”, mai făcea un pas.

Dacă răspunsul era „nu încă”, se întorcea puțin și aștepta.

Marea nu se supăra niciodată.

Pentru că știa un secret:

Încrederea nu apare dintr-o săritură mare.

Încrederea crește pas cu pas, exact cm scoicile se adună una câte una pe țărm.

Într-o seară, înainte ca soarele să apună, Luca a întrebat:

— Cum voi ști că pot avea încredere?

Marea a răspuns:

— Încrederea nu înseamnă că nimic rău nu se poate întâmpla. Încrederea înseamnă că știi că nu ești singur. Că poți cere ajutor. Că poți spune „stop”. Că poți merge înainte și poți face și un pas înapoi dacă ai nevoie. Și că, de fiecare dată când asculți cu blândețe ce îți spune corpul tău, farul din tine luminează puțin mai tare.

Luca a privit marea încă o dată.

Nu devenise mai mică.

Nu devenise mai puțin adâncă.

Dar el descoperise ceva nou.

Descoperise că poate avea grijă de el chiar și atunci când învață lucruri noi.

Și, în timp ce ultimul val al zilei îi mângâia tălpile, a înțeles că adevărata siguranță nu era doar în jurul lui.

O parte din ea locuia deja înăuntrul lui.

Iar de atunci, ori de câte ori simțea că îi este teamă, își amintea de farul din inimă, inspira adânc și își spunea:

„Pot merge pas cu pas. Pot cere ajutor. Pot avea încredere. Sunt în siguranță acum.”

***

Această poveste este construită pentru uz terapeutic și lasă loc pentru întrebări de reflecție după lectură, precum: „Unde este farul tău?”, „Ce te ajută să te simți în siguranță?” sau „Care este următorul pas mic pe care îl poți face?”. Aceste întrebări îi ajută pe copii să transfere simbolurile poveștii în propria experiență.

CSPA - Centrul pentru Studiul Psihologiei Aplicate
Psihoterapie copii
Programări la:
Tel. +40 (751) 220 949
E-mail la: [email protected]

25/06/2026

📍𝐂𝐒𝐏𝐀 - 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐀𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞

☎️ Programări la: 𝟎𝟕𝟓𝟏 𝟐𝟐𝟎 𝟗𝟒𝟗
💌 E-mail la: 𝐜𝐬𝐩𝐚.𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞@𝐠𝐦𝐚𝐢𝐥.𝐜𝐨𝐦

18/06/2026

Unul din exercițiile cu plastilina practicate în cabinetul de psihoterapie, dar care poate fi preluat și în jocul copilului cu părintele este: „Dacă emoția ta ar avea o formă, ce formă ar fi? Poți să o descrii?”

În această etapă, copilul primește plastilina și este încurajat să creeze o formă a emoției din bucata de plastilină și, astfel, discuția poate să continue cu mai multă ușurință. La final, copilul poate alege să păstreze forma, să creeze ceva nou sau, pur și simplu, să o transforme înapoi într-o bucată de plastilină.

Beneficii ale jocului cu plastilina:

- este mai ușor accesibilă decât lutul și poate fi folosită în orice mediu, deși se curăță mai greu;
- poate oferi ghidare și, astfel, se deschide un joc de rol, unde copilul poate exprima frustrări sau frici, fără a se expune direct;
- plastilina poate fi folosită pentru a ține mâinile unui copil agitat ocupate și a îl ajuta să își organizeze ideile;
- stimulează imaginația.

- Psih. Diana Jugaru

📍𝐂𝐒𝐏𝐀 - 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐀𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞

☎️ Programări la: 𝟎𝟕𝟓𝟏 𝟐𝟐𝟎 𝟗𝟒𝟗
💌 E-mail la: 𝐜𝐬𝐩𝐚.𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞@𝐠𝐦𝐚𝐢𝐥.𝐜𝐨𝐦

16/06/2026

📍𝐂𝐒𝐏𝐀 - 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐀𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞

☎️ Programări la: 𝟎𝟕𝟓𝟏 𝟐𝟐𝟎 𝟗𝟒𝟗
💌 E-mail la: 𝐜𝐬𝐩𝐚.𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞@𝐠𝐦𝐚𝐢𝐥.𝐜𝐨𝐦

12/06/2026

Dr. Gordon Neufeld este psiholog și autor al cărții „Hold on to Your Kids: Why Parents Need to Matter More Than Peers” care a fost tradusă în peste 35 de limbi. Abordarea Neufeld se bazează pe teoria atașamentului formulată de John Bowlby.

📍𝐂𝐒𝐏𝐀 - 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐀𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞

📞 Programări la: 𝟎𝟕𝟓𝟏 𝟐𝟐𝟎 𝟗𝟒𝟗 |𝐜𝐬𝐩𝐚.𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞@𝐠𝐦𝐚𝐢𝐥.𝐜𝐨𝐦

08/06/2026

Bullying-ul este un comportament nedorit, agresiv, prezent în rândul copiilor de vârstă şcolară, dar care se poate menţine şi la vârsta adultă şi care implică un dezechilibru real sau perceput de putere. Este vorba de un comportament ce se repetă sau are tendinţa de a se repeta în timp.

„Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv şi să includă un dezechilibru al puterii şi repetarea. Dezechilibrul puterii este valabil acelei persoane care se agaţă de puterea fizică, de accesul la informaţii considerate ca fiind jenante despre ceilalţi sau popularitate, în scopul de a controla sau de a le face rău altora. Motivele din spatele acestor acţiuni, fie că sunt conştientizate sau nu, pot fi adânc înrădăcinate în propria dezvoltare psihică. Repetarea presupune că acele comportamente de agresiune se întâmplă des sau au potenţialul de a se întâmpla de mai multe ori”, explică Erna Constantin Psiholog clinician și Psihoterapeut specialist.

Bullying-ul include acțiuni, cm ar fi: amenințările, răspândirea zvonurilor, atacarea persoanei fizic sau verbal şi excluderea acesteia din grup.

„Există trei tipuri de bullying: verbal, social şi fizic. Cel verbal include injuriile, poreclirea cu rol de a defăima, comentariile cu tentă sexuală, sarcasmul şi ameninţările. Bullying-ul social are scopul de a păta reputaţia şi de a dezechilibra relaţiile de prietenie ale persoanei - victimă şi constă în răspândirea de zvonuri defăimătoare, a-l face pe celălalt să simtă ruşine în public sau a le spune celorlaţi să nu dezvolte relaţii de prietenie cu persoana - victimă”.

Continuare articolului în comentariu.

📍𝐂𝐒𝐏𝐀 - 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐀𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞

📞 Programări la: 𝟎𝟕𝟓𝟏 𝟐𝟐𝟎 𝟗𝟒𝟗 |𝐜𝐬𝐩𝐚.𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞@𝐠𝐦𝐚𝐢𝐥.𝐜𝐨𝐦

05/06/2026

Alegerea unui program de psihoterapie este o decizie importantă, motiv pentru care este necesară o informare prealabilă cu privire la acest demers. În primul rând, este important ca psihoterapeutul să dețină aviz de liberă practică emis de Colegiul Psihologilor din România, care atestă formarea profesională în domeniul psihologiei, înțelegerea responsabilității în lucrul cu beneficiarii serviciilor psihologice, precum și respectarea Codului etic și deontologic și a legislației în vigoare.

În cazul persoanelor care încă nu au împlinit vârsta de 18 ani, este necesar consimțământul scris al ambilor părinți sau al reprezentanților legali. Prima întâlnire are loc, de regulă, împreună cu reprezentanții legali și reprezintă o sesiune de informare privind obiectivele procesului psihoterapeutic, metodele și tehnicile de lucru utilizate, precum și cadrul de desfășurare a intervenției psihologice.

Psihoterapia pentru copii și adolescenți este o formă de intervenție psihologică adaptată etapelor de dezvoltare specifice fiecărei vârste. Aceasta urmărește înțelegerea modului în care copilul sau adolescentul se dezvoltă în mediile sale de apartenență (familie, școală și /sau grup de prieteni), precum și identificarea dificultăților emoționale, comportamentale, sociale sau de dezvoltare care pot apărea pe parcursul creșterii.

Procesul psihoterapeutic oferă un spațiu sigur, confidențial, de susținere și lipsit de judecată, în care copiii și adolescenții pot explora emoțiile, gândurile și experiențele care le influențează starea de bine. Psihoterapia îi ajută să înțeleagă mai bine provocările cu care se confruntă, să își dezvolte resursele personale și să dobândească strategii eficiente de adaptare /autoreglare.

Există multiple abordări psihoterapeutice, în funcție de formarea psihoterapeutului și de nevoile beneficiarului. Astfel, pot fi utilizate terapia prin joc, terapia cognitiv-comportamentală, terapia de familie, intervențiile centrate pe traumă, precum și alte metode validate științific. Tehnicile de lucru sunt întotdeauna adaptate particularităților de vârstă, nivelului de dezvoltare emoțională și cognitivă și obiectivelor psihoterapeutice individuale.

Relația psihoterapeutică reprezintă unul dintre factorii esențiali ai schimbării. Prin construirea unei relații bazate pe încredere, acceptare și siguranță emoțională, copilul sau adolescentul are oportunitatea de a-și înțelege mai bine experiențele, de a dezvolta mecanisme sănătoase de adaptare și de a-și valorifica resursele personale pentru o dezvoltare echilibrată.

De asemenea, un rol important în procesul psihoterapeutic îl are și colaborarea cu familia. În cazul copiilor, părinții sunt implicați activ în susținerea schimbărilor și în atingerea obiectivelor stabilite. În cazul adolescenților, colaborarea cu familia rămâne importantă, respectând, în același timp, nevoia acestora de autonomie și confidențialitate.

În funcție de dificultățile prezentate, psihoterapia poate contribui la gestionarea anxietății, stresului, problemelor comportamentale, dificultăților de relaționare, provocărilor școlare, stimei de sine scăzute, conflictelor familiale sau a altor situații care afectează funcționarea și dezvoltarea armonioasă a copilului sau adolescentului.

📍𝐂𝐒𝐏𝐀 - 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐀𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞

📞 Programări la: 𝟎𝟕𝟓𝟏 𝟐𝟐𝟎 𝟗𝟒𝟗 |𝐜𝐬𝐩𝐚.𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞@𝐠𝐦𝐚𝐢𝐥.𝐜𝐨𝐦