Psiholog Roxana Ionescu

26/07/2026

Lipsa motivației în depresie nu este lene.
Și cred că este important să spunem asta mai des.

În depresie, omul nu „nu vrea”.
De multe ori, omul chiar vrea.
Vrea să se ridice din pat.
Vrea să răspundă la mesaje.
Vrea să facă ordine.
Vrea să muncească.
Vrea să fie prezent în relații.
Vrea să se simtă din nou viu.

Dar ceva în interior pare blocat.

Din punct de vedere psihologic și neurobiologic, depresia poate afecta sistemele implicate în energie, recompensă, plăcere, inițierea acțiunii și capacitatea de a anticipa că „merită” să faci ceva.

De aceea, pentru o persoană deprimată, lucrurile simple pot deveni foarte grele.

Un duș poate părea un munte.
Un mesaj poate părea prea mult.
O ieșire afară poate consuma toată energia zilei.
O sarcină banală poate veni cu rușine, vinovăție și autocritică.

Iar când ceilalți spun:
„Trebuie doar să vrei.”
„Mobilizează-te.”
„Gândește pozitiv.”
„Nu mai sta așa.”

persoana se poate simți și mai singură.

În terapie, una dintre direcțiile utile este activarea comportamentală. Asta înseamnă că nu așteptăm mereu să apară motivația ca să acționăm, ci construim pași foarte mici, concreți și realiști, care pot ajuta treptat creierul să reintre în contact cu viața.

Nu începem cu:
„Schimbă-ți viața.”

Începem cu:
„Deschide geamul.”
„Bea apă.”
„Ieși 3 minute la lumină.”
„Trimite un mesaj unei persoane sigure.”
„Fă un singur lucru, nu zece.”

Pentru că în depresie, pașii mici nu sunt puțini.
Sunt tratament, reconectare și uneori chiar supraviețuire emoțională.

Așa că dacă treci printr-o perioadă în care nu mai ai motivație, nu te grăbi să te numești leneș/ă. Întreabă-te mai blând:

„Ce mi se întâmplă?”
„De ce are nevoie sistemul meu nervos?”
„Care este cel mai mic pas posibil azi?”
„De cine am nevoie lângă mine?”

Depresia nu se vindecă prin presiune.
Se lucrează cu ea prin sprijin, siguranță, pași mici, terapie și, atunci când este nevoie, ajutor medical.

Salvează postarea pentru zilele în care îți este greu.
Trimite-o cuiva drag care se critică pentru că „nu poate”.
Și urmărește-mă pentru mai multe explicații psihologice, clare și blânde, despre anxietate, depresie, traumă și reglarea sistemului nervos.

22/06/2026

Valorile nu se predică.
Se trăiesc lângă copii.

Ca psiholog și psihoterapeut, știu cât de mult învață copiii prin modelare. Ei nu preiau doar ceea ce le spunem, ci mai ales ceea ce văd că facem, felul în care ne raportăm la lume, la oameni, la corpul nostru, la emoții și la natură.

Iar ca mamă, simt asta în fiecare zi.

Una dintre valorile mele este iubirea față de natură. Nu neapărat spusă în cuvinte mari, ci trăită în gesturi mici: să petrecem timp afară, să avem flori în casă, să mergem în locuri cu verdeață, să grădinărim când avem ocazia, să udăm florile, să atingem iarba, să observăm rațele, copacii, frunzele, cerul.

Încă de când era bebeluș, Luca era atras de florile de pe balcon. Se uita la ele, le atingea, era curios. Acum iubește să stea cu picioarele în iarbă, să se tăvălească prin verdeață, să ude florile, să le îngrijească, să exploreze pădurea și locurile vii.

Nu știu cât i-am transmis conștient și cât inconștient. Probabil ambele.
Prin alegerile mele. Prin bucuria mea. Prin felul în care m-am oprit lângă o floare, prin felul în care am avut grijă de plante, prin faptul că am ales să fim în natură ori de câte ori am putut.

Copiii simt ce iubim.
Simt ce prețuim.
Simt unde ne liniștim.
Simt ce alegem să repetăm.

Și, fără să ne dăm seama, le oferim o hartă a valorilor noastre.

Pentru mine, iubirea față de natură este una dintre valorile pe care îmi doresc să le trăiesc alături de copilul meu și pe care sper să o ducă mai departe: grija pentru ce e viu, curiozitatea, blândețea, răbdarea, respectul pentru ritmurile naturale și bucuria lucrurilor simple.

Poate că parentingul nu înseamnă doar ce îi învățăm pe copii prin explicații.
Poate înseamnă și ce ajung să iubească pentru că ne-au văzut pe noi iubind.

21/06/2026

Ce citești când simți că nu mai ai motivație?

Eu am ales astăzi cartea „Atitudinea este totul” – Jeff Keller, pentru că uneori nu avem nevoie de încă o listă lungă de lucruri de făcut, ci de o schimbare mică în felul în care ne raportăm la noi, la viață și la dificultăți.

Motivația nu apare mereu înainte să începem. Uneori apare după ce facem primul pas. O pagină citită, o idee care ne schimbă perspectiva, o frază care ne trezește din modul automat.

Cartea aceasta vorbește despre puterea atitudinii, despre gânduri, acțiuni și felul în care ceea ce repetăm zilnic ajunge să ne construiască realitatea interioară.

Nu trebuie să fii mereu pozitivă. Nu trebuie să fii mereu puternică. Dar poți începe cu o întrebare simplă:
„Ce atitudine aleg să am astăzi față de viața mea?”

Salvează video-ul dacă ai nevoie de o recomandare de carte pentru zilele în care simți că ți-ai pierdut direcția. 🤍

12/06/2026

Depresia postnatală este mai frecventa decât credem! Vestea bună este că se poate trata și ca mamă poți ieși din acest iad cu zâmbetul pe buze și cu lecțiile învățate.

Dă-mi un semn pentru a ne conecta.

12/06/2026

Calmare, pace, liniște 😊

29/05/2026

Azi am găsit exact locul de care aveam nevoie: soare, liniște, o bancă și puțină verdeață.

Unii ar spune că e manifestare.

Eu aș spune că, uneori, când îți clarifici o nevoie, mintea începe să observe altfel lumea din jur.

Nu dorința creează magic realitatea, dar atenția noastră se orientează spre ceea ce devine important pentru noi.

Și poate că reglarea începe chiar așa:
cu o pauză, cu respirație, cu o întrebare simplă:

„De ce am nevoie acum?”

08/05/2026

Dacă alegi muzică clasică când ești obosit(ă), nu e o preferință random.
Este modul în care sistemul tău nervos încearcă să se regleze.

Mai puțin haos. Mai multă claritate. 🤍

07/05/2026

23/03/2026

De ce nu reușești singur/ă?📚

23/03/2026

Dialogul interior îți modelează creierul mai mult decât crezi.
Modul în care vorbești cu tine devine modul în care creierul tău îți construiește realitatea.