08/09/2026
Prima zi de școală în sufletul unui părinte…
Am binecuvântarea de a trăi prima zi de școală din mai multe locuri, în același timp.
Sunt, astăzi, părinte de bebeluș, de copil mic, de copil de școală primară și de preadolescentă.
Și, deși este aceeași zi, sufletul meu o trăiește diferit cu fiecare dintre ei.
Sufletul părintelui de bebeluș:
Cu tine, începutul școlii are o bucurie puțin egoistă, recunosc😘
Mă bucur că, pentru câteva ore, voi putea să fiu doar a ta. A puiului mic pentru care, acum, eu sunt toată lumea. Fără grabă, fără să împart timpul, să fim doar noi…. Să te țin în brațe, să te privesc, să mă bucur de fiecare zâmbet și de toate lucrurile mici pe care, într-o casă cu patru copii, uneori trebuie să învăț să le trăiesc pe fugă.
Sufletul părintelui de copil mic:
Mi-e teamă…. Mi-e teamă că nu mai sunt lângă tine în fiecare clipă, să observ când ți-e greu, când ai nevoie de o îmbrățișare sau când ceva mic, pentru tine, devine dintr-odată foarte mare.
Mă întristează că nu voi mai fi eu prima care vede fiecare lucru nou pe care îl înveți, fiecare achiziție, fiecare mică schimbare.
Dar, printre toate aceste emoții, este și încrederea… Încrederea că ești într-un loc bun. Cu oameni frumoși care te vor vedea, te vor asculta și te vor ajuta să crești.
Simt bucurie când văd curiozitatea cu care pășești spre grădi și zâmbetul larg cu care ai cucerit deja inimile doamnelor 😅
Sufletul părintelui de copil de 9 ani:
La tine, astăzi, văd bucurie… Îți văd entuziasmul, nerăbdarea, curiozitatea pentru tot ceea ce urmează. Și sunt fericită odată cu tine.
Mă uit la tine și mă bucur că încă mă cauți cu privirea… Că încă îți dorești să-mi povestești…. Că încă simți nevoia să-mi arăți ce ai făcut, ce ai văzut, ce ai simțit. Și ce bine și liniștit este acest pas în viața de părinte ❤️
Sufletul părintelui de preadolescentă:
Aici este cel mai greu… 🙃 Mă lupt între nevoia mea de a fi lângă tine, de a te proteja, de a mă asigura că ești bine și nevoia ta firească de a fi independentă, de a descoperi lumea și de a-ți trăi viața cu propriile alegeri.
Și încerc să am încredere! În tine, în relația noastră, în tot ceea ce am sădit până acum.
Mi-e teamă să nu suferi, să nu te doară lucruri pe care eu nu le voi putea repara.
Dar știu că nu pot să-ți trăiesc viața în locul tău. Și nici nu vreau. Unele răni fac parte din creștere… Unele lecții nu pot fi învățate decât trăindu-le… Tot ce pot să fac este să încerc să rămân pentru tine un loc în care să te poți întoarce oricând.
Mă întristează gândul că, încet-încet, te îndepărtezi de mine. Dar, în același timp, simt atât de multă mândrie când te privesc, încât uneori încă nu-mi vine să cred că fetița pe care am ținut-o cândva în brațe este astăzi fata aceasta minunată care își caută singură drumul.
Încerc astăzi să îmi amintesc să pun în practică tot ceea ce am învățat:
- Să fiu aproape fără să invadez…
- Să protejez fără să controlez…
- Să am încredere chiar și atunci când îmi este frică…
Și să mă bucur de fiecare moment!
Mulțumesc, Doamne, pentru tot ce mi-ai dat șansa să trăiesc!
Pentru voi, dragi părinți, cm a fost prima zi de școală?
