24/09/2026
Poveste din cabinet
Un bebeluș de 3 luni ajunge la consultație pentru ceea ce părea începutul unei viroze respiratorii.
Sora lui mai mare, de 3 ani, merge la grădiniță și este deja de câteva zile în tratament pentru aceeași poveste. Ea însă pare că se însănătoșește și este într-o dispoziție excelentă.
Stă lipită de mine în timpul consultației, îmi zâmbește, își strecoară mânuțele curioase prin geanta mea de doctor și, din când în când, fuge la frățiorul ei și îl pupă zgomotos.
El îi răspunde fericit cu zâmbete și câteva onomatopee de bebeluș. ❤️
Numai că mama are o grijă mare: de câteva zile, băiețelul nu mai reușește să își ia bine mesele de lapte.
Îl consult.
Este tonic, vioi, fără semne de deshidratare. Gâtul este în regulă, plămânii sunt curați, urechile fără modificări, are doar câteva secreții nazale, iar burtica este moale.
Și totuși… ceva îl împiedică să mănânce.
Când mă uit atent în gurița lui, găsesc explicația: mucoasa este plină de mici depozite albicioase.
Cum spunem noi mai simplu: **candida în guriță**.
Mama încercase deja să îl ajute și folosise inclusiv glicerină asociată cu un preparat antifungic, dar leziunile erau încă acolo și probabil fiecare masă devenise neplăcută pentru cel mic.
I-am recomandat tratamentul potrivit, iar evoluția a fost foarte bună: după tratament, candidoza orală a dispărut.
Vă arăt în imagine cm arăta gurița înainte de tratament.
Dar povestea acestui băiețel nu se termină aici.
Mâine vă povestesc partea a doua.
Și vă spun de ce uneori, într-o aparent banală viroză, un detaliu mic poate schimba complet consultația.
Țineți aproape. 🤍
Pentru programari consultatii la cabinet sau online 0762118138, apel, sms, mesaj Whatsapp.