19/08/2026
DIRFloortime® când relația devine punctul de plecare pentru dezvoltarea copilului
Fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare, propriul mod de a comunica și propriul mod de a descoperi lumea. Uneori însă, anumite dificultăți precum lipsa contactului vizual, dificultățile de comunicare, dificultatea de a se conecta cu ceilalți, agitația sau dificultățile de reglare emoțională pot face ca interacțiunea cu cei din jur să fie mai dificilă.
În astfel de situații, una dintre abordările care pune relația și conectarea în centrul intervenției este DIRFloortime®.
Ce este DIRFloortime®?
DIRFloortime® este o abordare bazată pe modelul DIR®, dezvoltată pentru a sprijini dezvoltarea copilului pornind de la diferențele individuale, relații și dezvoltarea funcțional-emoțională.
Spre deosebire de o abordare în care adultul îi cere copilului să execute permanent anumite sarcini, DIRFloortime pornește de la copil: de la ceea ce îi place, de la interesele sale, de la modul în care comunică și de la nivelul său actual de dezvoltare.
Adultul intră în lumea copilului și construiește, pas cu pas, oportunități pentru interacțiune și comunicare.
Scopul nu este doar ca un copil să învețe un anumit comportament, ci să își dezvolte capacitatea de a relaționa, comunica, iniția interacțiuni, rezolva probleme și participa activ la lumea din jurul său.
ICDL descrie programul DIRFloortime ca pe o abordare bazată pe interacțiuni respectuoase și semnificative, adaptate diferențelor individuale ale fiecărei persoane și orientate spre dezvoltarea potențialului acesteia.
De ce este atât de importantă relația?
Pentru un copil care are dificultăți de comunicare sau de conectare, interacțiunea nu apare întotdeauna în mod spontan.
Poate evita privirea adultului, poate trece rapid de la o activitate la alta, poate părea foarte agitat sau poate avea dificultăți în a arăta ceea ce își dorește.
În DIRFloortime, aceste comportamente sunt privite ca modalități prin care copilul ne transmite ceva, nu doar ca lucruri care trebuie eliminate.
Terapeutul încearcă să descopere: „Ce încearcă acest copil să-mi comunice?”și apoi construiește pornind de acolo.
Dacă un copil este interesat de o mașinuță, de exemplu, mașinuța poate deveni punctul de plecare pentru o interacțiune. Adultul nu îi ia pur și simplu jucăria pentru a-i cere să facă un exercițiu, ci intră în jocul lui și creează mici momente în care copilul are motive să îl observe, să îl implice, să ceară, să aștepte, să răspundă sau să inițieze.
Contactul vizual nu este un scop în sine
Un aspect important este că DIRFloortime nu urmărește pur și simplu obținerea contactului vizual „la comandă”.
În loc de:„Uită-te la mine!”se urmărește construirea unei interacțiuni atât de interesante și de plăcute încât copilul să înceapă, în propriul său ritm, să caute mai mult adultul.
O privire spontană, o apropiere, un zâmbet, un gest, un sunet sau încercarea de a implica adultul într-un joc pot reprezenta pași importanți în dezvoltarea comunicării sociale.
Cum poate arăta o sesiune DIRFloortime?
Nu există o singură „rețetă” pentru toți copiii.
O sesiune poate începe cu observarea copilului: ce îi place, ce îl motivează, cm se mișcă prin spațiu, cm comunică și ce tip de interacțiune acceptă.
Apoi, terapeutul poate intra în jocul copilului.
Poate folosi:
• mingi;
• mașinuțe;
• cuburi;
• cărți;
• bule de săpun;
• cântece;
• jocuri de mișcare;
• activități senzoriale potrivite copilului;
• jocuri de tip „gata – start”;
• jocuri de imitație.
Important este ca activitatea să devină o experiență împărtășită, nu doar o succesiune de cerințe. Copilul nu trebuie să fie „perfect” pentru ca terapia să înceapă. Pornim de acolo unde se află el.
Părinții au un rol foarte important
Unul dintre lucrurile pe care le consider esențiale este faptul că dezvoltarea copilului nu se întâmplă doar în cabinet.
Copilul învață în relația de zi cu zi cu părinții: când se joacă, când mănâncă, când face baie, când se îmbracă, când merge în parc sau când cere ceva.
De aceea, părinții pot învăța să transforme momentele obișnuite în oportunități de conectare și comunicare.
Un copil nu are nevoie de ore întregi de exerciții pentru a beneficia de interacțiune. Uneori, câteva minute de joc în care adultul este cu adevărat prezent pot reprezenta un început foarte valoros.
DIRFloortime nu înseamnă „a lăsa copilul să facă ce vrea”
A urma interesul copilului nu înseamnă absența structurii.
Terapeutul observă copilul, îi urmează inițiativa, dar creează în același timp oportunități pentru dezvoltare.
Dacă micuțul împinge o mașinuță, putem intra în jocul lui. Dacă îi place să deschidă și să închidă o ușă, putem transforma această acțiune într-un schimb de tip:
„Deschide – închide – încă o dată!” Astfel, o acțiune simplă poate deveni o experiență de comunicare și reciprocitate.
Un copil nu este un diagnostic
În centrul DIRFloortime se află copilul, nu eticheta.
Fiecare copil are puncte forte, interese, nevoi și un mod propriu de a comunica.
Uneori, primul obiectiv nu este „să vorbească”.
Poate fi să accepte apropierea adultului.
Poate fi să participe câteva secunde la un joc împreună.
Poate fi să inițieze o interacțiune.
Poate fi să descopere că un adult poate fi o sursă de bucurie, siguranță și comunicare.
Iar de acolo putem construi.
DIRFloortime® înseamnă, înainte de toate, să ne întâlnim cu copilul acolo unde este și să construim împreună drumul către următorul pas al dezvoltării sale.
Unde poate fi verificată formarea mea?
Profilul meu DIRFloortime poate fi consultat în ICDL DIRectory:
Georgiana Doinea – DIRFloortime Practitioner, Constanța
Vezi profilul meu în ICDL DIRectory
https://www.dirdirectory.com/romania/constan%C8%9Ba/dirfloortime-practitioner/georgiana-doinea
Dacă ai ajuns să citești până aici, îți mulțumesc!
Te mai aștept cu drag pe pagina mea, unde voi continua să vorbesc despre copii, dezvoltare şi relație.
Psiholog clinician,
Georgiana Doinea
