Cabinet Individual de Psihologie Georgiana Doinea, Constanța

Cabinet Individual de Psihologie Georgiana Doinea,  Constanța Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Cabinet Individual de Psihologie Georgiana Doinea, Constanța, Psychologist, Constanța, Constanta.

Evaluare psihologică clinică pentru copii și adulți
Evaluare DGASPC, Evaluare CES
DIRFloortime
ABA
Terapie pentru copiii diagnosticați cu întârziere în dezvoltare și dificultăți socio-emoționale
Consiliere/ Intervenție psihologică primară
Psiho-oncologie

DIRFloortime®  când relația devine punctul de plecare pentru dezvoltarea copiluluiFiecare copil are propriul său ritm de...
19/08/2026

DIRFloortime® când relația devine punctul de plecare pentru dezvoltarea copilului

Fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare, propriul mod de a comunica și propriul mod de a descoperi lumea. Uneori însă, anumite dificultăți precum lipsa contactului vizual, dificultățile de comunicare, dificultatea de a se conecta cu ceilalți, agitația sau dificultățile de reglare emoțională pot face ca interacțiunea cu cei din jur să fie mai dificilă.

În astfel de situații, una dintre abordările care pune relația și conectarea în centrul intervenției este DIRFloortime®.

Ce este DIRFloortime®?

DIRFloortime® este o abordare bazată pe modelul DIR®, dezvoltată pentru a sprijini dezvoltarea copilului pornind de la diferențele individuale, relații și dezvoltarea funcțional-emoțională.
Spre deosebire de o abordare în care adultul îi cere copilului să execute permanent anumite sarcini, DIRFloortime pornește de la copil: de la ceea ce îi place, de la interesele sale, de la modul în care comunică și de la nivelul său actual de dezvoltare.
Adultul intră în lumea copilului și construiește, pas cu pas, oportunități pentru interacțiune și comunicare.
Scopul nu este doar ca un copil să învețe un anumit comportament, ci să își dezvolte capacitatea de a relaționa, comunica, iniția interacțiuni, rezolva probleme și participa activ la lumea din jurul său.

ICDL descrie programul DIRFloortime ca pe o abordare bazată pe interacțiuni respectuoase și semnificative, adaptate diferențelor individuale ale fiecărei persoane și orientate spre dezvoltarea potențialului acesteia.

De ce este atât de importantă relația?

Pentru un copil care are dificultăți de comunicare sau de conectare, interacțiunea nu apare întotdeauna în mod spontan.
Poate evita privirea adultului, poate trece rapid de la o activitate la alta, poate părea foarte agitat sau poate avea dificultăți în a arăta ceea ce își dorește.

În DIRFloortime, aceste comportamente sunt privite ca modalități prin care copilul ne transmite ceva, nu doar ca lucruri care trebuie eliminate.

Terapeutul încearcă să descopere: „Ce încearcă acest copil să-mi comunice?”și apoi construiește pornind de acolo.

Dacă un copil este interesat de o mașinuță, de exemplu, mașinuța poate deveni punctul de plecare pentru o interacțiune. Adultul nu îi ia pur și simplu jucăria pentru a-i cere să facă un exercițiu, ci intră în jocul lui și creează mici momente în care copilul are motive să îl observe, să îl implice, să ceară, să aștepte, să răspundă sau să inițieze.

Contactul vizual nu este un scop în sine

Un aspect important este că DIRFloortime nu urmărește pur și simplu obținerea contactului vizual „la comandă”.
În loc de:„Uită-te la mine!”se urmărește construirea unei interacțiuni atât de interesante și de plăcute încât copilul să înceapă, în propriul său ritm, să caute mai mult adultul.
O privire spontană, o apropiere, un zâmbet, un gest, un sunet sau încercarea de a implica adultul într-un joc pot reprezenta pași importanți în dezvoltarea comunicării sociale.

Cum poate arăta o sesiune DIRFloortime?

Nu există o singură „rețetă” pentru toți copiii.
O sesiune poate începe cu observarea copilului: ce îi place, ce îl motivează, cm se mișcă prin spațiu, cm comunică și ce tip de interacțiune acceptă.
Apoi, terapeutul poate intra în jocul copilului.
Poate folosi:
• mingi;
• mașinuțe;
• cuburi;
• cărți;
• bule de săpun;
• cântece;
• jocuri de mișcare;
• activități senzoriale potrivite copilului;
• jocuri de tip „gata – start”;
• jocuri de imitație.

Important este ca activitatea să devină o experiență împărtășită, nu doar o succesiune de cerințe. Copilul nu trebuie să fie „perfect” pentru ca terapia să înceapă. Pornim de acolo unde se află el.

Părinții au un rol foarte important

Unul dintre lucrurile pe care le consider esențiale este faptul că dezvoltarea copilului nu se întâmplă doar în cabinet.
Copilul învață în relația de zi cu zi cu părinții: când se joacă, când mănâncă, când face baie, când se îmbracă, când merge în parc sau când cere ceva.
De aceea, părinții pot învăța să transforme momentele obișnuite în oportunități de conectare și comunicare.

Un copil nu are nevoie de ore întregi de exerciții pentru a beneficia de interacțiune. Uneori, câteva minute de joc în care adultul este cu adevărat prezent pot reprezenta un început foarte valoros.

DIRFloortime nu înseamnă „a lăsa copilul să facă ce vrea”

A urma interesul copilului nu înseamnă absența structurii.
Terapeutul observă copilul, îi urmează inițiativa, dar creează în același timp oportunități pentru dezvoltare.
Dacă micuțul împinge o mașinuță, putem intra în jocul lui. Dacă îi place să deschidă și să închidă o ușă, putem transforma această acțiune într-un schimb de tip:
„Deschide – închide – încă o dată!” Astfel, o acțiune simplă poate deveni o experiență de comunicare și reciprocitate.
Un copil nu este un diagnostic
În centrul DIRFloortime se află copilul, nu eticheta.

Fiecare copil are puncte forte, interese, nevoi și un mod propriu de a comunica.

Uneori, primul obiectiv nu este „să vorbească”.
Poate fi să accepte apropierea adultului.
Poate fi să participe câteva secunde la un joc împreună.
Poate fi să inițieze o interacțiune.
Poate fi să descopere că un adult poate fi o sursă de bucurie, siguranță și comunicare.
Iar de acolo putem construi.

DIRFloortime® înseamnă, înainte de toate, să ne întâlnim cu copilul acolo unde este și să construim împreună drumul către următorul pas al dezvoltării sale.
Unde poate fi verificată formarea mea?
Profilul meu DIRFloortime poate fi consultat în ICDL DIRectory:
Georgiana Doinea – DIRFloortime Practitioner, Constanța

Vezi profilul meu în ICDL DIRectory
https://www.dirdirectory.com/romania/constan%C8%9Ba/dirfloortime-practitioner/georgiana-doinea

Dacă ai ajuns să citești până aici, îți mulțumesc!

Te mai aștept cu drag pe pagina mea, unde voi continua să vorbesc despre copii, dezvoltare şi relație.

Psiholog clinician,
Georgiana Doinea

La mulți ani!❤️❤️❤️
15/08/2026

La mulți ani!❤️❤️❤️

Teoria minții -să înțelegem ce se întâmplă în mintea celuilaltTeoria minții este capacitatea de a înțelege că ceilalți o...
14/08/2026

Teoria minții -să înțelegem ce se întâmplă în mintea celuilalt

Teoria minții este capacitatea de a înțelege că ceilalți oameni au propriile gânduri, emoții, dorințe, intenții și credințe, care pot fi diferite de ale noastre.

Această abilitate este importantă pentru empatie, comunicare, jocul cu ceilalți, înțelegerea regulilor sociale și dezvoltarea relațiilor.
În lucrul cu copiii, teoria minții poate fi exersată foarte frumos prin povești, imagini, jocuri de rol și situații sociale, întrebând: „Ce crede personajul?”, „Cum se simte?”, „De ce a făcut asta?” sau „Ce crezi că va face în continuare?”.
În cabinet, lucrăm această abilitate într-un mod accesibil copilului: prin joc, povești, imagini, personaje și situații concrete.
Un simplu card cu o imagine poate deveni o adevărată poveste. Îl putem întreba pe copil:
„Ce crezi că se întâmplă aici?”
„Cum se simte personajul?”
„De ce crezi că a făcut asta?”
„Ce crede el că se va întâmpla?”
„Dacă tu ai fi în locul lui, ce ai face?”
Nu urmărim doar răspunsul „corect”. Ne interesează procesul prin care copilul încearcă să intre în perspectiva celuilalt.
Pentru un copil, să înțeleagă că „eu știu ceva, dar celălalt poate să nu știe” este un pas important. La fel de important este să descopere că două persoane pot trece prin aceeași situație și totuși să simtă lucruri diferite.
De aceea, poveștile și imaginile sunt atât de valoroase în cabinet. Ele ne oferă un spațiu sigur în care putem exersa:
-recunoașterea emoțiilor
- înțelegerea intențiilor
- anticiparea comportamentului celuilalt
-diferența dintre ceea ce știm noi și ceea ce știe altcineva
- perspective diferite asupra aceleiași situații
- empatia și răspunsul potrivit în relațiile cu ceilalți.
Teoria minții nu înseamnă doar să spunem „este trist” sau „este fericit”.
Înseamnă să putem merge un pas mai departe:
„De ce este trist?”
„Ce crezi că gândește?”
„Ce crede el că s-a întâmplat?”
„Cum ar putea reacționa?”
„Cum ai putea să îl ajuți?”
Iar acel „un pas mai departe” se construiește, de multe ori, prin joacă și prin relația cu adultul.

Pentru mine, acesta este unul dintre lucrurile frumoase ale lucrului cu cei mici: nu îi învățăm doar să răspundă la întrebări, ci îi ajutăm să devină curioși în legătură cu mintea și emoțiile celor din jur.

Psiholog clinician
Georgiana Doinea

Prin joc, emoțiile capătă sens, iar copiii învață să le înțeleagă mai ușorCopiii care îmi trec pragul cabinetului mă sur...
07/08/2026

Prin joc, emoțiile capătă sens, iar copiii învață să le înțeleagă mai ușor

Copiii care îmi trec pragul cabinetului mă surprind în fiecare zi.
Sunt curioși, sensibili, creativi, autentici și incredibil de curajoși. Fiecare vine cu propria poveste, cu propriile emoții și cu propriul ritm de dezvoltare, iar pentru mine este o bucurie și o onoare să îi însoțesc în această călătorie.
În cabinet, învățăm despre emoții prin cea mai firească metodă pentru un copil: joaca. Împreună cu minunații mei, construim povești și facem jocuri de rol folosind personaje îndrăgite, multe dintre ele aduse chiar de acasă, cu drag. Aceste personaje devin prietenii noștri și ne ajută să înțelegem lumea emoțiilor.
Le imaginăm în diferite situații de viață:
🤒 un personaj este trist pentru că s-a îmbolnăvit și are nevoie de grijă și încurajare;
😠 altul se înfurie pentru că lucrurile nu ies așa cm și-a dorit;
😊 un alt personaj este fericit pentru că a reușit ceva important sau a petrecut timp cu cei dragi;
😨 iar uneori îi este frică atunci când întâlnește ceva necunoscut sau când trebuie să fie curajos.
Apoi discutăm împreună:
✨ Ce simte personajul?
✨ De ce se simte așa?
✨ Cum îl putem ajuta?
✨ Ce am face noi dacă am fi în locul lui?
Fiecare răspuns este valoros. Fiecare idee este ascultată. Fiecare emoție este acceptată.
De fiecare dată mă impresionează cât de multă empatie au copiii, cât de frumos găsesc soluții pentru personajele lor și cât de repede încep să facă legătura între poveștile din joc și propriile trăiri. În spatele fiecărui zâmbet se află un copil care învață să își cunoască emoțiile, să le exprime și să aibă încredere în el.
Sunt recunoscătoare pentru fiecare copil care îmi oferă șansa de a-i descoperi lumea și pentru încrederea pe care părinții mi-o acordă. Împreună construim un spațiu în care copiii se simt în siguranță, ascultați, înțeleși și apreciați exact așa cm sunt.
Pentru că fiecare copil merită să știe că toate emoțiile sunt importante și că întotdeauna există un adult care îl ascultă cu răbdare, blândețe și respect.

📍 Cabinet Individual de Psihologie Georgiana Doinea – Constanța

Critica este cancerul curajuluiExistă cuvinte care construiesc și există cuvinte care lasă urme adânci în sufletul unui ...
23/07/2026

Critica este cancerul curajului

Există cuvinte care construiesc și există cuvinte care lasă urme adânci în sufletul unui copil.

În cabinetul de consiliere întâlnesc copii care poate nu își mai amintesc ce notă au luat la un test sau ce au greșit într-o anumită zi, dar își amintesc perfect cm s-au simțit atunci când au fost criticați, comparați sau făcuți să creadă că nu sunt suficient de buni.

De aceea spun că critica este cancerul curajului.

Nu pentru că un copil nu ar avea nevoie de îndrumare. Din contră. Copiii au nevoie de limite, responsabilitate și adulți care să îi ajute să crească. Însă există o diferență uriașă între a corecta un comportament și a răni imaginea pe care copilul o construiește despre sine.

Atunci când corectăm cu respect, copilul învață. Atunci când îl etichetăm, el poate ajunge să creadă că greșeala nu este doar ceva ce a făcut, ci ceva ce îl definește.

În spatele fiecărui copil există o lume pe care noi, adulții, nu o vedem întotdeauna. Există emoții pe care nu știe încă să le exprime, nesiguranțe pe care nu le poate explica și o nevoie profundă de a fi acceptat. Uneori, cel mai mult are nevoie să audă: „Știu că poți. Mai încearcă o dată.”

Și eu continui să învăț. Particip constant la formări profesionale, susțin evaluări și examene și, asemenea oricărui om, mai greșesc. Nu am fost niciodată perfectă și nici nu îmi doresc să fiu. Am avut însă șansa să întâlnesc oameni care au ales să mă încurajeze și să îmi ofere feedback cu respect. Mi-au arătat ce pot îmbunătăți fără să mă facă să mă simt rușinată pentru ceea ce încă nu știam.

Nu am plecat niciodată de la un examen simțindu-mă lipsită de valoare pentru o greșeală. Am plecat cu dorința de a învăța mai mult și, atunci când a fost nevoie, am luat-o de la capăt. Faptul că am fost tratată cu respect mi-a dat curajul să continui.

Această experiență mi-a confirmat ceea ce observ și în cabinet: oamenii cresc atunci când se simt în siguranță. Încurajarea nu înseamnă lipsă de responsabilitate. Înseamnă să îi oferi omului curajul de a învăța, de a repara și de a merge mai departe.

Același lucru este valabil și pentru copii.

Copiii nu au nevoie să fie perfecți. Au nevoie să știe că pot greși fără ca valoarea lor să fie pusă sub semnul întrebării. Au nevoie să simtă că sunt apreciați pentru efort, pentru progres și pentru curajul de a încerca din nou.

În cabinet întâlnesc și copii care suferă pentru că au fost răniți de alți copii. Au auzit cuvinte care au durut, au fost respinși, etichetați sau făcuți să creadă că nu sunt suficient de buni. Uneori, acești copii ajung să repete mai departe ceea ce au primit și spun altor copii: „Nu ești bun.”, „Nu ești suficient de bun.” sau „Nu o să reușești.”

Nu pentru că nu ar avea capacitatea de a fi empatici, ci pentru că uneori un copil care a fost rănit nu știe încă să își exprime durerea într-un mod sănătos. Frustrarea, nesiguranța sau suferința pot ieși la suprafață prin cuvinte care rănesc.

De aceea este important să privim dincolo de comportament. Să oprim ferm jignirile și comportamentele care rănesc, dar în același timp să încercăm să înțelegem copilul din spatele lor. Să îl ajutăm să descopere că propria durere nu trebuie transformată în durerea altcuiva.

Copiii învață nu doar din ceea ce li se spune, ci mai ales din ceea ce văd. Felul în care adulții comunică, gestionează conflictele și vorbesc despre ceilalți devine un model pentru ei. Dacă un copil crește într-un mediu în care critica, comparațiile sau cuvintele dure sunt prezente, există riscul ca el să preia aceste modele și să le ducă mai departe în relațiile sale.

De aceea, schimbarea începe prin felul în care alegem să vorbim unii cu alții.

Copiii au nevoie să învețe că adevărata putere nu vine din a-l face pe celălalt să se simtă mai mic, ci din capacitatea de a respecta, de a încuraja și de a fi empatic.

Poate că nu ne vom aminti întotdeauna toate rezultatele unui copil. Dar acel copil își va aminti, cu siguranță, cm l-am făcut să se simtă.

Să alegem cuvinte care construiesc.

Să corectăm fără să umilim.

Să punem limite fără să rănim.

Pentru că un copil care se simte văzut, ascultat și respectat va avea curajul să încerce din nou. Iar acesta este unul dintre cele mai importante daruri pe care i le putem oferi.

Pregătirea pentru școală începe cu mai mult decât un ghiozdan nou.Înainte de prima zi de școală, este important să ne în...
17/07/2026

Pregătirea pentru școală începe cu mai mult decât un ghiozdan nou.

Înainte de prima zi de școală, este important să ne întrebăm dacă un copil este pregătit din punct de vedere emoțional, cognitiv și social.

✔️ Poate să își mențină atenția pentru o perioadă de timp?
✔️ Înțelege și respectă reguli simple?
✔️ Își poate exprima nevoile și emoțiile?
✔️ Are deprinderi de autonomie potrivite vârstei?
✔️ Face față schimbărilor și separării de părinți?

🌱 Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar scopul nu este perfecțiunea, ci un început de drum în care să se simtă în siguranță, încrezător și pregătit să învețe.

Fricile copiilor-când sunt normale și cm îi ajutăm să le depășeascăFrica este o emoție firească și are un rol important...
15/07/2026

Fricile copiilor-când sunt normale și cm îi ajutăm să le depășească

Frica este o emoție firească și are un rol important: ne protejează de pericole reale. De exemplu, este util să ne fie teamă de foc, de obiecte ascuțite sau să fim atenți în apropierea unei străzi circulate.

În copilărie apar însă și frici specifice vârstei, care fac parte din dezvoltarea normală:

2–4 ani: frica de întuneric, zgomote puternice, animale sau insecte.
4–7 ani: frica de monștri, fantome, personaje imaginare, furtuni.
7–12 ani: frica de eșec, de a fi judecat de ceilalți, de accidente sau de a rămâne singur.

Uneori, gândurile copiilor îi fac să creadă că un pericol este mai mare decât este în realitate. De aceea este important să nu le minimalizăm frica („Nu ai de ce să te temi!”), ci să o validăm și să îi învățăm cm să o gestioneze.

Cum îi putem ajuta?

Transformăm frica într-o provocare. Îl încurajăm pe copil să facă pași mici către ceea ce îl sperie, fără presiune.

Dacă îi este frică de păianjeni, de exemplu, progresul poate arăta astfel:

-privește un desen cu un păianjen;
-citește o carte despre păianjeni;
-desenează sau modelează unul din plastilină;
-se uită la videoclipuri educative;
-se joacă cu un păianjen de jucărie;
-observă un păianjen real de la distanță, în siguranță.

Fiecare pas parcurs îi transmite copilului mesajul: „Pot să fac față.”

Alegeți împreună o idee și încercați-o. Dacă încă este dificil, reveniți și încercați altă variantă. Curajul se construiește prin experiențe repetate, nu dintr-o dată.

❤️ Rolul părintelui este esențial. Încurajați copilul să își înfrunte fricile treptat, oferindu-i sprijin, răbdare și încredere. Nu îl forțați și nu îl ridiculizați. Fiecare mic succes merită apreciat.

Nu toate fricile dispar imediat, însă cu susținere și expunere graduală, majoritatea copiilor învață că sunt mai puternici decât frica lor.

Psiholog clinician Georgiana Doinea

Mânuțe istețe, copii pregătiți pentru reușită!Știați că micile mișcări ale degetelor stau la baza unor abilități importa...
09/07/2026

Mânuțe istețe, copii pregătiți pentru reușită!

Știați că micile mișcări ale degetelor stau la baza unor abilități importante precum scrisul, desenul, îmbrăcatul și realizarea activităților de zi cu zi?

La cabinet, prin joc și exerciții adaptate vârstei, copiii își dezvoltă motricitatea fină într-un mod plăcut și creativ. Activitățile sunt concepute pentru a stimula:
✨ coordonarea ochi–mână;
✨ precizia mișcărilor;
✨ forța și flexibilitatea degetelor;
✨ atenția și răbdarea;
✨ independența copilului.

Prin modelaj, înșirări, jocuri de manipulare, decupaje, exerciții grafice, sortări și activități creative, fiecare copil este încurajat să progreseze în propriul ritm.

Fiecare pas mic contează în dezvoltarea copilului!

⚽ Astăzi, urmărind meciurile și emoția Campionatului Mondial de Fotbal 2026, îmi amintesc că dincolo de fiecare gol, de ...
03/07/2026

⚽ Astăzi, urmărind meciurile și emoția Campionatului Mondial de Fotbal 2026, îmi amintesc că dincolo de fiecare gol, de fiecare victorie sau înfrângere, există un om. Iar înainte de a fi sportivi de performanță, toți au fost copii care au intrat pe teren din dragoste pentru fotbal.

Nu toți copiii care joacă fotbal vor deveni Cristiano Ronaldo sau Lionel Messi. Și este perfect în regulă.
Sportul înseamnă mult mai mult decât performanță. Înseamnă disciplină, perseverență, respect, spirit de echipă, gestionarea emoțiilor și dezvoltare personală.

În urmă cu peste 4 ani, am ales să studiez un subiect care astăzi este mai actual ca niciodată: anxietatea competițională la sportivii de performanță.

Tema lucrării mele de disertație a fost „Evaluarea anxietății competiționale și ameliorarea acesteia prin antrenament mental la sportivii de performanță”.

În cadrul cercetării am evaluat 30 de sportivi de performanță care practicau fotbal, utilizând Inventarul Anxietății în Situațiile Competiționale (CSAI-2), dezvoltat de Martens, Vealey și Burton (1990). Scopul cercetării a fost evaluarea anxietății competiționale și analiza modului în care antrenamentul mental poate contribui la gestionarea emoțiilor și la optimizarea performanței sportive.

Rezultatele cercetării au evidențiat că nivelul anxietății competiționale era semnificativ mai ridicat înaintea competițiilor decât în timpul antrenamentelor, ceea ce confirmă faptul că presiunea competițională influențează starea emoțională a sportivilor. Totodată, tehnicile de antrenament mental s-au dovedit utile în gestionarea emoțiilor, contribuind la creșterea încrederii în sine, îmbunătățirea concentrării și reducerea impactului anxietății asupra performanței sportive.

În psihologie, anxietatea este descrisă ca o stare care afectează atât psihicul, cât și corpul, fiind însoțită de teamă, nesiguranță și anticiparea unui posibil eșec. În sport, aceasta poate apărea înaintea antrenamentelor şi competițiilor și se poate manifesta prin nervozitate, dificultăți de concentrare, insomnie, oboseală sau tensiune musculară, influențând atât performanța, cât și starea de bine a sportivului.

Antrenamentul mental presupune exersarea în plan mental a situațiilor de competiție prin tehnici precum vizualizarea, controlul atenției, autoreglarea gândurilor și relaxarea. Practicat constant, acesta contribuie la creșterea încrederii în sine, îmbunătățirea concentrării și gestionarea mai eficientă a presiunii competiționale.

Experiența cercetării și practica din cabinet mi-au confirmat că pregătirea psihologică este la fel de importantă ca pregătirea fizică și tehnică. Mulți copii și adolescenți se tem să nu greșească, să nu își dezamăgească antrenorii sau părinţii ori să nu fie comparați cu alți colegi. Atunci când această presiune devine prea mare, bucuria de a practica sportul poate fi înlocuită de anxietate.

Ca psiholog, cred că rolul nostru, al adulților, nu este doar să formăm campioni, ci să creștem copii echilibrați emoțional, încrezători și capabili să facă față provocărilor atât pe teren, cât și în viață.
Să îi încurajăm pentru efort, nu doar pentru rezultat. Să le permitem să greșească fără teama că își pierd valoarea și să le reamintim că un meci nu îi definește.
Pentru că, uneori, cea mai mare victorie nu este cea de pe teren, ci aceea în care un copil pleacă acasă zâmbind, cu încredere în el și cu aceeași bucurie de a juca și la următorul meci.

Încrederea unui copil se construiește în fiecare zi, prin felul în care îl privim, îl ascultăm și îl sprijinim.

Progresele din cabinetul de psihologie și satisfacția mea ca psiholog   În terapie, ca și în viață, lucrurile importante...
01/07/2026

Progresele din cabinetul de psihologie și satisfacția mea ca psiholog

În terapie, ca și în viață, lucrurile importante nu se construiesc din perfecțiune, ci din revenire, răbdare și consecvență.
Pentru mine, ca psiholog, unul dintre cele mai valoroase aspecte ale muncii în cabinet este felul în care, în timp, ajung să văd schimbări reale în lumea interioară a copiilor. Nu schimbări spectaculoase de la o ședință la alta, ci acele transformări subtile, care se construiesc lent, dar devin din ce în ce mai stabile și mai vizibile în profunzime.
Sunt momente în care observ cm un copil devine mai prezent în relație, mai capabil să rămână în contact cu propriile trăiri, chiar și atunci când acestea sunt intense sau contradictorii. Alteori, schimbarea se vede în felul în care începe să își exprime emoțiile mai clar, să își organizeze mai bine experiențele interioare sau să își dea voie să fie mai autentic în interacțiune.
Pentru mine, aceste momente au o semnificație aparte. Ele nu sunt doar indicatori clinici de progres, ci confirmări vii ale faptului că procesul terapeutic devine un spațiu de siguranță și creștere. Este foarte important pentru mine să văd cm copilul începe să își acceseze resursele interne și cum, treptat, capătă mai multă încredere în sine și în relația cu celălalt.
Am învățat, de-a lungul timpului, că adevăratul progres nu se vede întotdeauna imediat. Au existat momente în care totul părea imposibil, în care schimbarea părea prea mică sau prea lentă pentru a fi observată. Momente în care ar fi fost ușor să apară îndoiala.
Dar nu am renunțat să cred în ei.
Am continuat să privesc dincolo de comportamentele de moment și să caut sensul din spatele lor, să rămân conectată la potențialul fiecărui copil, chiar și atunci când acesta nu era evident imediat. Și, în timp, am descoperit că surprizele apar exact atunci când te aștepți mai puțin.
Am înțeles din nou că schimbarea nu vine forțată, ci apare atunci când reușim să intrăm cu adevărat în lumea lor, să le înțelegem limbajul, ritmul, emoțiile și modul unic de a trăi experiențele.
În acele momente de întâlnire autentică, am simțit că munca mea capătă sens deplin. Nu prin control sau grabă, ci prin prezență, răbdare și încredere.
Am înțeles cât de important este rolul familiei în acest parcurs. Atunci când părinții reușesc să valideze emoțiile copilului, să îi respecte universul interior și să rămână constanți și prezenți emoțional, progresul din cabinet se extinde și în viața de zi cu zi. În astfel de situații, procesul devine unul comun, împărtășit, în care nu lucrez singură, ci împreună cu familia.
Pentru mine, terapia rămâne un spațiu în care asist la transformări profunde, dar tăcute. Iar una dintre cele mai mari satisfacții profesionale este tocmai aceasta: să văd cum, pas cu pas, un copil începe să fie mai bine în el însuși și în relația cu ceilalți.
Mulțumesc părinților pentru încredere, implicare și pentru felul în care sunt alături de copii în acest proces de creștere și echilibrare emoțională.
Nu iese din prima și e în regulă. De multe ori, progresul nu se vede imediat, ci apare după multe încercări, ajustări și momente în care pare că nu se întâmplă nimic. Dar tocmai acolo, în efortul repetat și în continuitate, se așază schimbarea reală.
După muncă vine și răsplata. Uneori mai târziu decât ne-am dori, dar cu atât mai solidă când apare.

Address

Constanța
Constanța

Opening Hours

Monday 10:00 - 17:00
Tuesday 10:00 - 17:00
Wednesday 10:00 - 17:00
Thursday 10:00 - 17:00
Friday 10:00 - 16:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de Psihologie Georgiana Doinea, Constanța posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de Psihologie Georgiana Doinea, Constanța:

Shortcuts

Share

Category