03/04/2026
De 2 aprilie, noi, Asociația suntAutist - autismul explicat de autiști, dorim să începem prin a readuce un mesaj în discuție, însă anul acesta ca o replică la ceea ce se tot dă copy-paste de ani de zile de FEDRA
Ipocrizia de 2 Aprilie: Ne cereți să fim ascultați, în timp ce ne ignorați complet
Privim afișul campaniei voastre și citim textul printat mare: „Nu sunt invizibil! Ascultă-mă. Înțelege-mă. Sprijină-mă.” Este o ironie dureroasă, sfidătoare și absolut revoltătoare. Vă asumați public vocea noastră pentru a cere ascultare din partea societății, în timp ce organizațiile voastre refuză cu obstinație să ne asculte pe noi, autiștii adulți, care strigăm același lucru de zeci de ani.
Ne cereți să fim înțeleși, și alegeți să ne asociați imaginea, din nou, cu piese de puzzle și cu o „inimă mare, albastră”.
Acestea nu sunt simbolurile noastre. Piesa de puzzle este amprenta istorică a excluderii noastre, iar ea ne transmite că suntem defecți, că ne lipsește o piesă pentru a fi oameni compleți și că suntem un mister tragic ce trebuie rezolvat, asamblat și reparat. Albastrul este culoarea consacrată de organizații care au promovat frica, eugenia și terapiile de conversie, abordări care au traumatizat generații întregi de autiști.
Să folosiți cu bună știință aceste simboluri în numele nostru, după ce v-am explicat de atâtea ori cât rău ne fac, nu este o formă de sprijin, și reprezintă o insultă directă la adresa identității și demnității noastre.
Mai mult, textul vostru vorbește despre „lupta neobosită a organizațiilor de părinți” și transformă data de 2 aprilie într-o odă adusă efortului și sacrificiului adulților neurotipici. Din nou, autistul este scos din centru și redus la un obiect al milei, la un motiv de tristețe și la o povară pentru care mamele și tații trebuie să dărâme bariere. Noi nu suntem tragediile familiilor noastre. Noi suntem ființe umane complete, cu propriile noastre voci, cu propria noastră autonomie, și refuzăm să mai fim folosiți drept fundal lacrimogen pentru campanii de marketing care glorifică martiriul.
Nu avem nevoie de conștientizarea voastră albastră, care ne patologizează existența. Avem nevoie de acceptare reală. Acceptarea reală începe prin a ne respecta limitele, deciziile și vocea. Când comunitatea autistă globală vă cere de zeci de ani să renunțați la piesa de puzzle, iar voi continuați să o printați cu mândrie pe afișe, mesajul vostru real către societate este următorul: vă pasă de autism, și nu dați doi bani pe autiști.
Am aflat din surse de încredere că s-a discutat posibilitatea de a folosi sloganul "Nimic despre noi fără noi" în campaniile FEDRA din acest an. Ne bucurăm sincer că această propunere a fost respinsă, pentru că ar fi reprezentat o ipocrizie de proporții și mai mari decât cea pe care o vedem deja.
Dar de ce credem asta? Sloganul "Nimic despre noi fără noi" înseamnă implicarea directă a persoanelor autiste în fiecare decizie, politică sau campanie care le vizează. Când o organizație continuă să promoveze piesa de puzzle și culoarea albastră, deși autiștii le-au cerut de nenumărate ori să nu o facă, acea organizație tocmai demonstrează că ignoră vocea lor.
A folosi un slogan care promite ascultare, în timp ce refuzi să ții cont de dorințele clare ale comunității autiste despre cm vor să fie reprezentați, ar fi fost o ofensă directă la adresa inteligenței și demnității noastre.
Dacă vreți cu adevărat ca mesajul să fie limpede și respectat, faceți un pas în spate. Lăsați autiștii să vorbească despre autism. Renunțați la simbolurile care aduc aminte de eforturile de a ne eradica. Până când nu veți renunța la albastrul suferinței și la puzzle-ul incomplet în favoarea simbolului infinitului, campaniile voastre vor rămâne un simplu exercițiu de ipocrizie. Un exercițiu prin care propagați mila și ne invalidați complet adevărata umanitate.
