Alina Mirela Craiu

09/06/2026

Ignoră copilul

Am observat că se face confuzie între ignorarea comportamentului și ignorarea copilului. Și mulți părinți sunt revoltați când se recomandă ignorarea comportamentului spunând că ei nu pot ignora copilul sau că nu e normal să ignori copilul.

Da, asa este. Nu e normal să ignori copilul, cu emoțiilor lui din acel moment, cu nevoile lui din acel moment.

Însă e normal și chiar benefic uneori să ignori comportamentul. Adică ceea ce el face atunci (țipă, lovește, aruncă etc).

A ignora copilul și a ignora comportamentul sunt două lucruri diferite.

Un copil poate apela la tot felul de comportamente ca să obțină atenție sau un anumit obiect sau să evite o activitate. Dacă noi nu am ignora comportamentul său și am alege să facem ceea ce el își dorește, de fapt doar îl vom învăța să continue folosirea acelor comportamente.

Să luăm un exemplu. Mama este cu copilul în magazin, copilul vrea o mașinuță (are acasă zeci de mașinute), mama îi spune că nu îi cumpără, copilul se trântește pe jos și începe să țipe cât poate de tare. Toată lumea se uită. Copilul plânge și cu lacrimi de supărare că nu îi ia mama mașinuța. A ignora comportamentul aici înseamnă a rămâne cu decizia luată, aceea de a nu cumpăra mașinuța. Pentru că dacă aleg să văd comportamentul și să cedez, înseamnă să îi transmit copilului că e foarte bine ce face. Dar să văd copilul în această situație înseamnă să vâd emoția lui și să o validez (să îi spun Ințeleg că ești suparat/ Știu că îți dorești încă o mașinută/Sunt aici cu tine în toată supărarea asta și te țin în brațe dacă ai nevoie).

Să ignor copilul înseamnă efectiv să nu îmi pese de el, să îl las să se lovească, să se muște, să se dea cu capul de frigider sau să lovească oamenii. Să ignor copilul înseamnă să nu analizez comportamentul lui și ceea ce încearcă să obțină prin comportament, negândindu-mă că atunci când eu ii ofer ceea ce vrea doar pentru că plânge și țipă, de fapt îi minimizez șansele de a fi inclus în grup atunci când va fi puber/adolescent, că de fapt nu îl ajut să învețe gestionarea emoțională și că de fapt eu ca adult acționez pentru mine (că nu mai suport tipele sau că mă vede lumea) și nu pentru copil.

A fi părinte nu este un lucru ușor. A fi părinte de copil cu autism este cu atât mai greu. Fii atent la copilul tău și la ceea ce are el nevoie în acel moment dar raportat la ce va fi el pentru incă 5 sau 10 ani. Pentru că este una să îți dorești ceva (o mașinută) și altceva să ai nevoie (să știi să își gestionezi emoțiile pentru ca la 5 ani îl iei pe copil pe sus si pleci cu el din magazin, dar la 15 ani nu ai nicio șansa sa faci asta).

Întreabă terapeutul când îți recomandă să ignori comportamentul. Roagă-l să îți explice la ce se referă și mai ales de ce crede ca e cea mai bună variantă. Informația aduce cunoaștere, cunoașterea aduce siguranță, cunoașterea pusă în practică aduce rezultate.

08/06/2026

Ai auzit de ora prostioarelor?

Unii copii sau adolescenți cu TSA vorbesc uneori folosind cuvinte urâte sau chiar înjurături. Și fac asta în special în timpul orelor la școală deranjând ora și apărând atenția profesorilor și colegilor.

Dar problema principala nu este că un adolescent cu autism înjură. (Dacă stăm să ne gândim mai toți oamenii folosesc uneori înjurături.) Problema este că folosește aceste cuvinte atunci când nu ar trebui, fără să țină seama de regulile sociale.

Uneori o face pentru că îi place cm se aude, alteori pentru atenție sau poate folosirea lor este un mod de gestionare a emoțiilor puternice.

Ce poți face este să le dai acestor cuvinte un timp și spațiu speciale. Știu că poate ai vrea sa le scoți de tot, pentru că nu e frumos sa înjure. Însă realitatea este că la un moment dat și noi adulții mai spunem prostii.

Ora prostioarelor (sau oricum vrei sa o numești) este un moment (care nu neapărat durează o oră) cu o anumită durată, care se desfășoară într-un anumit loc (de exemplu acasă) și este un timp în care copilul/adolescentul poate înjurături cât vrea el și cm vrea el. Are această libertate. Când timpul se termină, se termină și înjurăturile.

Vei vedea că existența unui astfel de timp și spațiu va duce la scăderea comportamentului în situații nedorite. Bineînțeles că ora acesta va fi combinată cu intervenție pentru momentele în care folosește cuvinte urâte deși nu ar trebui (de exemplu, se poate crea un sistem de întărire bazat pe tokeni pentru o anumită perioada de timp în care înjurăturile lipsesc și la un număr de tokeni stabiliți copilul/adolescentul are acces la recompensa dorită).

Poate te sperie in prima fază aceasta oră a prostioarelor si te gândești ca dacă are liber la înjurături s-ar putea să facă asta continuu. Dacă te uiți în viața de zi cu zi vei vedea ca astfel de reguli există în multe locuri. În restaurante nu se poate fuma, o poți face doar afara sau pe terasa. Iar asta nu i-a făcut pe oameni să fumeze mai mult. Tu ca adult nu ai voie să îți înjuri alți șoferi în trafic, dar o faci în mașina ta unde nu te aude nimeni. Sunt companii care au un dress Code. Trebuie sa vii mereu la birou în costum. Dar au o zi pe săptămână în care te poți îmbracă altfel, chiar și în pantaloni scurți (e ca un fel de recompensă pentru tot timpul în care ai respectat regula stabilită).

Când adolescentul tău înjură stai o clipă și analizează: e greșit că folosește cuvintele acestea? E greșit când și unde o face? Deranjează pe cineva? La ce ii folosește lui folosirea acestor cuvinte? Ce abilitate îi lipsește de fapt?

06/06/2026

Ce poate comunica de fapt un comportament provocator al unui copil cu TSA in clasa?

05/06/2026

Trăim într-o perioadă în care avem acest instrument minunat numit AI prin care putem accesa numeroase informații, putem accesa inclusiv evaluări și planuri de intervenție pentru copiii/adolescenții cu autism (și nu numai).

Totul vine repede. Pui întrebarea și apare răspunsul. Introduci datele dintr-un test/chestionar, ceri un plan de intervenție și imediat vine planul.

Degli Espinosa a vorbit minunat și atât de realist despre această capcană în care cel mai probabil mulți dintre cei care lucrează în acest domeniu vor cădea. Și mai ales pentru cei la început de drum sau cei care deși au experință aceasta nu a fost făcută neapărat respectând coduri deontologice.

Ea a subliniat (la Conferinta Partnership Foundation de anul acesta) cât de important este să construim plan de intervenție adaptat fiecărui copil. In acest context primul pas este evaluarea. Fără o evaluare corectă nu putem construi un plan corect ( în sensul de potrivit și cu sens pentru copilul respectiv).

Ceea ce facem prin evaluare este să inventariem prezența/lipsa unor abilități. Iar prin planul de intervenție construim practic o hartă prin care să ajungem de la abilitățile prezente la repertorii funcționale (!). Asta înseamnă că planul de intervenție nu este un cumul de programe înșirate, ci el reprezintă organizarea ierarhică a unor proceduri de stabilire a unei plaje de abilități.

Noi nu masterăm programe în terapie, ci abilități. Sau asta ar trebui să facem astfel încât să avem adolescenți și adulți cu grad ridicat de autonomie.

Chiar dacă AI poate genera planuri de intervenție, se pune întrebarea: cât de bine sunt croite pe nevoia și specificul acelui copil? Ține acest plan cont de părinții lui, de istoricul său, de echipa de terapeuți și de cm reușesc aceștia să implementeze anumite strategii?

Lucrurile pot părea simple și tentante. Însă dacă ne uităm în jur vom vedea de fapt cât de multe pagube apar pe termen lung. Programele de lucru copiate din cărți sau din planurile altor copii fără a fi trecute prin filtrul gândirii și fără a fi analizată nevoia introducerii acelui program în cazul unui copil, fără a fi analizată abilitatea țintă și fără de fapt a gândi planul de intervenție în termeni de abilități care vor genera autonomie. Copii care după ani întregi de terapie sunt total dependenți de părinți și nu se pot adapta la grupul social.

Planul de intervenție nu este ceva ce copiezi dintr-o carte sau înșirui după rezultatele de la un test (și testele sunt diferite și vizează aspecte diferite uneori). Planul de intervenție este un instrument care ajută copilul /adolescentul să își dezvolte acele abilități care îi vor da un grad mai mare de autonomie și o calitate a vieții crescută ( în acord cu potențialul său).

05/06/2026

Ce schimbări va aduce pubertatea în viața unui copil cu autism? Dar în viața familiei lui? Cum se va adapta noilor nevoi? Noilor provocări?

Te invit pe 13 iunie să afli răspunsurile la aceste întrebări, dar și la multe altele!

La de Recuperare "Nastase" voi susține un workshop in care vom vorbi despre sexualitate, despre schimbările hormonale din pubertate și despre cm acestea influențează comportamentul și interesul sexual, dar și despre comportamentele problematice care pot apărea și cm putem interveni.

Fie că ești părinte, terapeut, cadru didactic, ia-ți cu tine toate întrebările pe tema pubertății și a educației sexuale și ne vedem pe 13 iunie la Roman!

04/06/2026

ABA este doar pentru copii?

Un webinar gratuit susținut de Rachel Taylor !

Who says ABA is only for children? Join us for an engaging webinar exploring how ABA supports adults in building meaningful, independent, and fulfilling lives.

🗓️June 9, 2026
⏰ 2:00 PM EDT

“Who Said ABA is Not for Adults: Busting Myths and Building Futures”
Presented by Rachel Taylor, PhD, BCBA-D

02/06/2026

Înainte să te gândești ca educația sexuală are putea să ii dea idei copilului tău, întreabă-te: Oare el ce știe, ce informații are despre acest subiect?

Uite un joc care te poate ajuta să intri in lumea copilului/adolescentului tău! Și care te poate ajuta să vezi ce e neclar, ce informații sunt greșite si unde mai e de lucrat.

01/06/2026

Cănd cea mai frumoasa "jucărie" a ta e marea...🙃

La mulți ani tuturor copiilor mici si mari! 🍦🍬🎂

28/05/2026

Stimming-ul verbal - ce parte a creierului este responsabilă?