Somatic Therapy by Camelia Constantina Moga

Somatic Therapy by Camelia Constantina Moga Te susțin să fii bine cu emoțiile, corpul și viața ta, prin terapie somatică. Somatic Experiencing, Integral Somatic Psychology și Dans Terapeutic. Bun găsit!

Sunt Camelia Constantina Moga și bucuria mea cea mai mare este sa împărtășesc si cu tine, prin cursurile pe care le facilitez, ce m-a ajutat pe mine și pe alte femei sa avem o relație mai buna cu propriul corp, cu emoțiile noastre și cu viața, în general. Călătoria mea cu mișcarea conștientă și vindecatoare a început, acum mai bine de 15 ani. Am explorat și aprofundat cm energia si corpul lucreaz

ă și curg împreună prin Dans (dans conștient, dans contemporan, dans oriental), Qi-Gong, Tai Chi, Yoga și alte metode de dezvoltare personală. Cu traineri locali și internaționali. Am facilitat, ani buni, ateliere cu dans si miscare constienta menite sa aduca fluiditate si atentie în părți din noi pe care am uitat să le mai simțim și hrănim cu energia noastră. După un lung proces de aprofundare și certificare, ghidez femeile să aibă o relație sănătoasă cu emoțiile, corpul și harurile lor. Prin Dans Arhetipal Terapeutic - o metodă care folosește Secvențe Ancestrale de Dans pentru a debloca si fructifica resursele si capitalul feminin, specifice fiecărei femei, și a le pune la treaba în toate aspectele vieții personale și profesionale. Si ca terapeut somatic. Prin metoda Somatic Experiencing® - o abordare psiho-somatica dezvoltata de Dr. Peter Levine pentru identificarea si vindecarea traumelor fizice si emotionale. In prezent, aprofundez modalitati de lucru cu trauma prin corporalizarea emotiilor, in cadrul formarii Integral Somatic Psychology, cu Dr. Raja Selvam. Te invit sa descoperim împreună ce te ajuta sa fii mai bine cu tine, în corp, în gânduri și emoții.

În sesiuni individuale sau de grup.

Plăcerea nu este opusul durerii. Este opusul amorțirii.Când vorbim despre plăcere, aproape automat ne gândim la s€xualit...
23/07/2026

Plăcerea nu este opusul durerii. Este opusul amorțirii.

Când vorbim despre plăcere, aproape automat ne gândim la s€xualitate sau la răsfăț. La ceva opțional. La ceva ce ne permitem după ce am terminat lucrurile importante. Ca și cm plăcerea ar fi un bonus al vieții, un lux sau chiar un moft.

Și totuși, dacă ne uităm puțin la corp, povestea este cu totul alta.

Corpul nostru învață plăcerea cu mult înainte să știm cine suntem, ce este rușinea sau să avem responsabilități.

De fapt, plăcerea este un limbaj primar al sistemului nervos.

Înainte să avem cuvinte sau gânduri, avem un corp. Și corpul unui bebeluș simte cu precizie ce-i face bine și ce nu. Căldura pielii, vocea cunoscută, mirosul mamei, ritmul legănării, laptele, privirea - toate acestea sunt experiențe de plăcere, în sensul cel mai profund biologic.

Prin ele, corpul învață ceva esențial: aici îmi este bine, aici sunt în siguranță.

Și exact această experiență îi permite să crească, să se organizeze și să își construiască capacitatea de a reveni la echilibru după stres.

De aceea plăcerea nu este un moft. Este biologie.

Problema este că, pe măsură ce trec anii, mulți dintre noi ajungem să trăim atât de mult în modul de supraviețuire, încât aproape uităm acest limbaj.
Sistemul nervos își consumă energia încercând să anticipeze, să controleze, să rezolve, să facă față. Și, când este ocupat cu toate astea, nu prea mai rămâne loc pentru explorare, pentru joacă, pentru curiozitate sau pentru plăcerea simplă de a fi.

Pentru că nu suferim doar atunci când ne doare ceva.

Suferim și atunci când nu mai simțim mare lucru.
Când funcționăm impecabil, ne facem treaba, bifăm tot ce avem de bifat și, cu toate astea, parcă viața și-a pierdut gustul. Când trece o zi întreagă fără să ne bucurăm de ceva, fără să simțim cu adevărat îmbrățișarea unui om drag sau fără să avem răbdare să stăm câteva secunde într-o senzație plăcută înainte să alergăm spre următorul lucru de pe listă.

Tocmai de aceea simt că merită să vorbim mai des despre plăcere.

Nu pentru că ea ne scapă de durere și nici pentru că viața ar trebui să fie numai despre a ne simți bine.

Pentru că ne amintește că organismul nostru a fost construit nu doar să reziste, ci și să se hrănească din conexiune, din joacă, din frumusețe, din mișcare, din apropiere și din toate acele experiențe simple care îi spun, iar și iar: ești în viață.

Sâmbătă acum țin la București ultimul atelier (pe vara asta) din seria ÎMPREUNĂ.

Și exact despre asta vom explora împreună.

Cum își poate aminti corpul că bucuria și plăcerea nu sunt ceva ce trebuie meritat, ci resurse biologice care îl ajută să devină mai flexibil, mai prezent și mai viu.

Scrie-mi, dacă vrei să vii.

11/07/2026

Există o confuzie pe care o văd des.

Ideea că a lucra somatic înseamnă să te reglezi cât mai repede, ca să ieși din disconfort de fiecare dată când ceva devine prea mult.

Și nu e nimic greșit în asta. Reglarea contează. Capacitatea de a nu fi copleșit/ă de o emoție contează enorm.

Dar există și situații în care reglarea poate deveni un nou mod de a fugi.

Ne scuturăm, respirăm adânc și revenim la funcțional, fără să fi stat cu adevărat în ceea ce simțeam. Fără să fi lăsat emoția să spună ce avea de spus.

E mai subtil decât fuga clasică, dar uneori poate fi tot o formă de a nu rămâne cu tine.

Scopul practicilor somatice nu este să mă scoată din ceea ce simt. Este să mă ajute să am suficient spațiu pentru ceea ce simt.

Mi se pare o diferență foarte mare.

Pentru că ce urmăresc, de fapt, în lucrul somatic este să-mi măresc capacitatea de a rămâne cu starea, cu emoția, cu disconfortul. Nu să mă grăbesc să le rezolv. Nu să mă liniștesc cât mai repede. Ci să rămân prezent/ă suficient cât corpul și creierul să poată procesa experiența și să o integreze, nu doar să supraviețuiască momentului.

Asta înseamnă că lucrul somatic nu este despre a te simți bine tot timpul.

Este despre a putea simți mai mult. Fără ca intensitatea emoției să te facă să te strângi sau să fugi din tine.

Doar așa ceva se schimbă în felul în care trăiești.

Pentru că viața nu înseamnă doar liniște.

Înseamnă și bucurie, și furie, și rușine, și entuziasm, și teamă, și dor...

Și uneori toate în aceeași zi.

Nu cred că sănătatea înseamnă să ajungem într-o stare în care nu mai simțim disconfort.

Cred că sănătatea înseamnă să avem un corp și un sistem nervos care pot rămâne vii și deschise în mijlocul tuturor acestor stări, fără să fie nevoie să fugă de ele.

Poate tocmai de aceea, în sesiunile de practică pe care le ghidez, nu urmărim să plecăm ‘perfect reglate’.

Dacă plecăm puțin mai aproape de noi și cu mai mult loc pentru viață, e deja un pas uriaș.

Iar când se întâmplă asta, apare ceva ce îmi place enorm să văd - privirea devine mai luminoasă, corpul se simte mai viu, bucuria începe să apară firesc.

Pe 25 iulie ne întâlnim din nou la București pentru al treilea atelier și ultimul pe vara asta din seria Împreună.

Tema este - Expansionarea Bucuriei și Plăcerii, în corp.

Bucuria și plăcerea au și ele nevoie de spațiu. Nu doar emoțiile grele au nevoie de atenția noastră.

Și bucuria se contractă. Și plăcerea. Și entuziasmul.

Uneori, tocmai ele sunt cele pe care le lăsăm cel mai puțin să existe.

------

Reglarea nu este destinația.

Este ceea ce face posibil să trăiești mai mult din viață.

24/06/2026

Știi ce nu spunem suficient despre Furie și Rușine?

Cât de multă viață stă ascunsă în spatele lor.
Și mă refer la energia aia pe care o consumăm zilnic încercând să fim 'cum trebuie'.
Să nu deranjăm.
Să nu greșim.
Să nu fim prea mult.

Când corpul nu mai duce lupta asta...
Te miști mai liber și râzi mai ușor.
Ai mai mult chef și mai multă liniște.
Energia nu mai stă blocată undeva în piept sau în burtă.
Nu pentru că emoțiile dispar.
Pentru că nu mai consumi atât de multă energie ținându-le captive.

Sâmbătă, pe 27 Iunie, ne întâlnim la București și explorăm exact asta.

Atelierul 2 din seria ÎMPREUNĂ
Tema: Furia și Rușinea

Și am un sentiment că vom pleca mai vii decât am venit.

Scrie-mi, dacă vrei să vii.

17/06/2026

Uite ce observ în viața mea și asta îmi confirmă încă o dată ce practic împreună cu voi.

Am avut câteva săptămâni nebune rău, în care am dus în același timp viața de zi cu zi, sesiunile private de terapie, examene la facultate, drumuri multe, o altă formare profesională și niște teme grele în propria mea terapie.

Și mă uimesc și pe mine că mă trezesc dimineața cu chef, cu energie și cu capul ușor. Am și seri în care mă ajunge rău oboseala și vreau doar liniște și câțiva pași leneși la o plimbare cu lumina de apus. Dar nu mai simt epuizarea aia care altădată mă lăsa stoarsă și vraiște.

N-a fost deloc ușor.
Dar undeva printre toate urgențele am reușit să fac loc și pentru viață și pentru ce îmi face bine.

Și n-am avut vreo strategie spectaculoasă de supraviețuire sau practici minune. 🙂

Mai degrabă au fost lucruri mici care, în anii ăștia, au devenit aproape reflex.

Greutăți la sală.
O alergare ușoară.
Un dans în timp ce spălam vasele.
Stat câteva minute la soare.
O plimbare în pas de melc când nu s-a putut mai mult.
Am privit norii pe cer sau frunzele copacilor, în liniște.
Am stat, pur simplu, fără să fac ceva, minute bune.

Nu pare mare lucru.
Și tocmai asta cred că face diferența.
Viața nu se schimbă doar în zilele în care avem timp. Se schimbă în felul în care alegem să trăim și zilele aglomerate.

Exact asta practic și împreună cu femeile cu care lucrez.

Nu așteptăm să dispară stresul ca să ne simțim mai bine. Facem loc vieții chiar și atunci când ea este plină.

Și cred că unul dintre motivele pentru care funcționează este că nu pornim niciodată de la ideea că trebuie să reparăm ceva la noi.

Pornim de la întrebarea:
Cum pot să am mai multă viață în mine, chiar și în perioada pe care o traversez acum?

Pe 27 iunie ne întâlnim din nou la București, în atelierul ÎMPREUNĂ.

Tema este Furia și Rușinea.

Și poate sună ciudat, dar este unul dintre cele mai vii ateliere pe care le țin.

Poate pornim de la emoții grele, dar găsim locul acela din noi din care putem să le simțim fără să ne micșorăm din cauza lor.

Iar când corpul nu mai duce singur lupta asta, se face loc.
Pentru râs și vitalitate.
Uneori pentru lacrimi de bine și ușurare.
Pentru mișcare.
Pentru ușurință.
Pentru noi.

Abia aștept întâlnirea asta.

Vrei să fii cu noi pe 27 iunie?

Lasă-mi un DA mai jos, și îți scriu cu detalii.

27/05/2026

Nu mai pot cu încă un spațiu unde trebuie să respir frumos și să fiu calmă.

Dacă și pe tine te face uneori să dai puțin ochii peste cap ideea unui spațiu în care ‘ne așezăm’, I feel you. Și eu mai fac eye-roll uneori.

Pentru că știu imaginea care vine instantaneu:
muzică soft, lumină difuză, toată lumea zen și o oarecare presiune să fii liniștită și tu.

Nu asta facem. Sau… nu doar asta. :)

Da, există momente de liniște, de integrare, de stat cu tine.

Dar există și mult râs, multă viață, muzică la care poate nu te-ai aștepta, mișcare liberă, umor, momente de conectare în care vorbesc mai mult corpurile decât cuvintele.

Și exact combinația asta îmi place.

Pentru că pentru mine ‘mă așez în mine’ nu înseamnă să mă molesesc sau să mă relaxez cu orice preț.
Înseamnă să mă simt suficient de în siguranță încât să fiu vie. Și mai bine în pielea mea.

Și apoi, da, să pot și să stau în liniște fără să fug de mine.

Asta construim împreună pe 30 mai, la București.

ÎMPREUNĂ - mă așez în mine
Și nu trebuie să te străduiești să fii zen. :)

Avem și pauză de ciocolată, să ne încărcăm puțin bateriile în cele 3 ore împreună.
Și pe bune de nu ne râde corpul cu toate celulele și sinapsele.

P.S.
Tu ce faci sâmbătă?

Zilele astea mi-am dat seama de ceva. Între examene, declarații fiscale și multe drumuri, mi-a fost greu să mă mobilizez...
26/05/2026

Zilele astea mi-am dat seama de ceva.

Între examene, declarații fiscale și multe drumuri, mi-a fost greu să mă mobilizez. Și am observat cm mintea intră în 'fac ce trebuie' și corpul meu începe să tacă.

Și atunci mi-a fost și mai clar de ce vreau să reiau atelierele în care ne vedem și practicăm împreună, live.
Nu pentru tehnici.
Nu pentru încă 3 ore de 'dezvoltare personală'.

Pentru ceva ce uităm cât de mult contează, până îl trăim din nou. Acel sentiment că nu mai ești singură în capul tău.
Când ochii se întâlnesc și nu trebuie să explici atât de mult.
Când, după câteva ore, pleci mai așezată decât ai venit.
Mai clară. Mai aproape de tine.

Asta mi-a lipsit și mie în perioada asta.
Și poate că nu sunt singura.

Pe 30 mai ne întâlnim în București.
Tema este simplă:
ÎMPREUNĂ - mă așez în mine
Și cred că uneori asta schimbă mai mult decât orice explicații sau tehnici.

Dacă vrei să vii, îți las detaliile în comentarii sau scrie-mi direct.

În ultimele zile am citit multe mesaje de la voi, și am simțit același fir care ne leagă pe multe dintre noi.„Mă simt ob...
19/05/2026

În ultimele zile am citit multe mesaje de la voi, și am simțit același fir care ne leagă pe multe dintre noi.

„Mă simt obosită." „Nu mai simt bucuria aia simplă." „Mă pierd între prea multe." „Am obosit să fiu puternică, vreau și eu să fiu ținută."

Și nu ne lipsește încă o informație sau încă o tehnică. Nici măcar nu e ceva de reparat la noi.

Și nu e despre cât de mult sau cât de puțin ești iubită în viața ta.

E despre relația ta cu tine, cu emoțiile, cu îndoielile, cu zilele în care tragi de tine, pe care le duci mai ușor, când nu le duci singură.

Într-un spațiu de grup, ceva se schimbă.
Nu completează ce lipsește acasă și nu compensează nimic.
Pur și simplu oferă un cadru în care procesele interioare au loc altfel, mai ușor, mai hrănitor.

A fi împreună aduce un tip de susținere care rămâne mult timp în corp și merge dincolo de practici și instrumente.

După o perioadă în care am lucrat mult în sesiuni private și am aprofundat metode și practici noi, simt că e momentul să le aduc și în grup.

Se completează frumos cu ce am explorat în ultimii ani pe partea de practici somatice și abia aștept să le împărtășesc cu voi.

▪️Pe 30 mai ne vedem la București - primul atelier somatic din seria Împreună, în spațiu fizic.

Următoarele două vor fi în iunie și iulie, cu teme diferite.

Există și o reducere de 40% pentru cine vrea să vină la toate trei.

▪️Pe 1 iunie începem seria de sesiuni live online - întâlniri scurte, de patru ori pe lună, fără teorie, fără conținut pre-înregistrat.

Cu o structură clară, adaptată la ce are nevoie grupul în momentul respectiv.

Lasă-mi un semn in comentarii, dacă vrei detalii.

10/04/2026

Ce nu se spune despre schimbare

Perioada asta aduce mai multă lumină și mișcare.
Se simte în zilele mai lungi, în natură, dar și în corpul nostru.

Și, odată cu asta, apare firesc dorința de schimbare.
De reînnoire. De mai multă viață în felul în care ne trăim zilele.

Dar există o parte despre care vorbim prea puțin.

Ca ceva nou să se așeze, e nevoie ca ceva vechi să se desprindă. Să se destrame. Să se reorganizeze.

Reconstrucția după destructurare e și tema acestor zile.

Paștele e, în fond, o sărbătoare a reînnoirii care vine după o moarte.

Nu poți avea una fără cealaltă.

Când ceva începe să se miște în noi - un alt fel de a acționa, de a ne raporta la relații sau la noi înșine, primul lucru pe care îl simțim nu e eliberare.

E disconfort.

Și nu pentru că nu ești pregătit/ă.

Ci pentru că sistemul tău încearcă să rămână în ce cunoaște. Chiar și atunci când nu mai e locul tău acolo.

Creierul și sistemul nervos iubesc familiarul.
Orice nou, chiar și un nou mai bun, e citit ca nesigur.

- De aceea te auto-sabotezi tocmai când urci.
- De aceea e atât de greu să rămâi în schimbare.

Nu e slăbiciune. E biologie.

Există un loc de mijloc în orice transformare reală.
Un 'in-between' în care vechea identitate s-a destabilizat, dar cea nouă nu s-a conturat încă complet.

Acolo e haos. Acolo e doliu. Acolo e dezorientare.

Înainte să fie claritate, entuziasm și direcție.

Și tocmai în acel spațiu, multe femei cu care lucrez se grăbesc să 'rezolve', să iasă repede, să facă ceva, să nu simtă ce e de simțit.

Ce ajută e:
- Să rămâi cu tine.
- Să lași să coexiste și haosul și claritatea.
- Să nu te grăbești.
- Să analizezi mai puțin în cap și să trăiești mai mult în corp.

Pentru că emoțiile au nevoie de spațiu, nu de explicații.

🤍 Să ne fie aceste zile de sărbătoare cu liniște și așezare!

Paște binecuvântat!

Marți, 24 februarie, la 19.00, lucrăm live pe Zoom.Sesiunea este gratuită și este oferită în dar comunității mele. Pentr...
23/02/2026

Marți, 24 februarie, la 19.00, lucrăm live pe Zoom.

Sesiunea este gratuită și este oferită în dar comunității mele. Pentru că sunteți aici și creștem împreună.

O oră și jumătate în care nu vorbim despre concepte.

Lucrăm cu corpul.

Ne uităm la felul în care ne tratăm pe noi atunci când lucrurile nu ies „perfect”.

Când obosim.
Când greșim.
Când avem nevoie de sprijin.

Nu e un discurs despre „iubește-te mai mult”.

E un spațiu concret în care observăm ce se întâmplă în corp când încetăm să ne criticăm la fiecare pas.

Sesiunea nu va fi înregistrată.

Linkul îl trimit în comunitatea de WhatsApp cu o oră înainte.

Scrie-mi, și îți trimit linkul de acces.

Zilele astea am fost mai mult în spații mici și adânci.În sesiunile individuale, acolo unde energia mea a fost chemată c...
22/01/2026

Zilele astea am fost mai mult în spații mici și adânci.

În sesiunile individuale, acolo unde energia mea a fost chemată cel mai mult.

Și într-un weekend plin de învățare, pentru un nou modul din formarea mea în psihoterapie integrativă.

Nu am vorbit mult despre atelierul de sâmbătă acum.

Și simt să las aici o reamintire blândă.

Sâmbătă, pe 24 ianuarie, ne întâlnim în București, pentru atelierul - Înapoi la Ritm.

Un timp de încetinire și reglare, fără grabă și fără obiective de atins.

Întâlnirile față în față au o magie aparte.
Corpurile se așază altfel când sunt împreună.
Prezența celorlalte femei devine, fără efort, o resursă.

În miezul iernii, când hibernarea își spune cuvântul, un astfel de spațiu poate fi un început bun.

O fundație calmă pentru perioada asta de început de an.

Eu aștept cu bucurie întâlnirea de sâmbătă.

Simți că ți-ar prinde bine să vii?
Scrie-mi aici sau în privat.

Address

Constanta

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Somatic Therapy by Camelia Constantina Moga posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Somatic Therapy by Camelia Constantina Moga:

Shortcuts

Share

Category