24/06/2026
Astăzi, de Ziua Universală a Iei, te invit să privești dincolo de frumusețea cămăsșii tradiționale.
Știai că străbunicile noastre lăsau adesea, intenționat sau din greșeală, mici imperfecțiuni în modelul iei (puncte sărite, ață de culoare diferită)?
Motivele erau simple: ori împotriva deochiului (se credea că lucrul perfect atrăgea invidia sau spiritele rele, iar o mică „greșeală” rupea vraja și proteja purtătorul), ori ca semn de smerenie: (doar Divinitatea era considerată capabilă de perfecțiune absolută, iar omul trebuia să își recunoască limitele).
E un exemplu pe care îl folosesc uneori in cabinet atunci când vorbesc despre perfecțiune, mai ales acum, când trăim într-o cultură a ecranelor unde totul trebuie să pară impecabil: feed-ul de Instagram, cariera, corpul, parentingul. Însă goana după perfecțiune nu este altceva decât o mască a anxietății – ne temem că, dacă nu suntem perfecți, nu vom fi iubiți sau acceptați (un fel de „deochi” modern, care se traduce prin teama de judecata celorlalți).
La fel ca greșeala din ie, vulnerabilitățile și defectele noastre sunt cele care ne fac unici, autentici. Perfecțiunea este rigidă și rece, în timp ce imperfecțiunea are suflet și ne arată așa cm suntem: umani.
Data viitoare când simți presiunea de a fi impecabil(ă), amintește-ți de ie. Lasă loc pentru acea „greșeală” neintenționată. Ea nu îți scade valoarea, ci te protejează de povara unei vieți nerealiste.
P.s. Cămașa are un model cu "prescuri", e din zona Olteniei si face parte din colecția mea.