Gherescu Claudia Cabinet Individual De Psihologie

12/08/2026

10/08/2026

„Nu vreau să divorțez.”

Asta mi-a spus, după câteva minute de liniște.

Apoi a adăugat:

„Doar că atunci când pleacă de acasă… respir mai ușor.”

Venise în cabinet pentru că nu mai știa ce simte pentru soțul ei.

Se întreba dacă nu cumva iubirea dispăruse. Dacă relația mai are sens. Dacă ea este problema.

Am început să vorbim despre lucruri aparent mici.

Despre cm se simte când aude cheia în ușă.
Despre cât de atentă este la tonul lui.
Despre cât de mult se gândește înainte să spună ceva.
Despre faptul că, atunci când el pleacă, casa devine brusc un loc în care poate să stea fără să fie atentă la nimic.

Și atunci întrebarea s-a schimbat.

Nu mai era:

„Îl mai iubesc?”

Ci:

„Cum mă simt eu în această relație?”

Uneori confundăm lipsa iubirii cu epuizarea de a trăi prea mult timp în tensiune.

Și poate că înainte de a lua o decizie despre o relație, merită să înțelegem ce se întâmplă cu noi în interiorul ei.

Povestea este anonimă, iar detaliile au fost modificate pentru protejarea identității.

— Claudia Gherescu, psihoterapeut

09/08/2026

În fiecare duminică ne facem liste.

Ce avem de făcut.

Ce trebuie să rezolvăm.

Ce amânăm.

Ce nu mai încape și săptămâna asta.

Dar aproape niciodată nu ne întrebăm ceva mult mai important.

Cum vreau să mă simt săptămâna viitoare?

Nu ce vreau să realizez.

Nu câte lucruri să bifez.

Ci cm vreau să fiu.

Mai liniștit?

Mai prezent?

Mai blând cu mine?

Mai curajos?

Uneori, felul în care alegem să fim schimbă mai mult decât lista cu lucruri de făcut.

Așa că înainte să înceapă o nouă săptămână, las aici o întrebare.

Cum ai vrea să te simți vinerea viitoare?

Poate răspunsul la această întrebare îți va schimba și felul în care începi ziua de mâine.

Completează în comentarii cu un singur cuvânt.

Eu vreau să mă simt...

08/08/2026

„Nu mai știu cine sunt.”

Este una dintre frazele pe care le aud cel mai des în cabinet.

Și, de cele mai multe ori, nu apare dintr-o dată.

Se construiește încet.

Atunci când, ani la rând, ai fost tot ce aveau nevoie ceilalți.

Părinte.

Partener.

Coleg.

Prieten.

Omul care rezolvă.

Omul care nu spune niciodată „nu”.

La un moment dat începi să te întrebi:

„Dar eu... unde sunt în toată povestea asta?”

Adevărul este că identitatea nu dispare.

Nu o pierzi.

Doar se acoperă, puțin câte puțin, sub responsabilități, așteptări și roluri.

Iar vestea bună este că poate fi redescoperită.

Pas cu pas.

Cu răbdare.

Și fără să fii nevoit să devii altcineva.

Te-ai surprins vreodată spunând sau gândind: „Nu mai știu cine sunt”?

07/08/2026

Nu trebuie să ai o viață grea ca să meriți ajutor.

Una dintre cele mai periculoase comparații este aceasta:

"Alții o duc mai greu decât mine."

Așa încep oamenii să își minimizeze suferința.

Durerea nu este o competiție.

Nu trebuie să ajungi la limită pentru a cere sprijin.

Uneori este suficient că simți că nu mai poți continua în același fel.

Iar asta este un motiv suficient pentru a vorbi cu cineva.

05/08/2026

*Poveste inspirată din situații întâlnite frecvent în cabinet.*

— "Am un șef imposibil."

Așa a început discuția.

Mi-a povestit aproape douăzeci de minute despre cât de dificil îi este la serviciu.

Cum primește mesaje seara.

Cum nu știe să spună "nu".

Cum acceptă orice sarcină.

Cum simte că este mereu obosit.

La un moment dat am întrebat-o, zâmbind:

— *Dacă mâine șeful tău ar pleca din companie... tu ai începe să spui «nu»?*

S-a uitat la mine câteva secunde.

A început să râdă.

Un râs sincer.

Apoi s-a oprit și a spus:

— **"Cred că mi-aș găsi un alt șef la fel."**

Și acela a fost momentul.

Nu mai vorbeam despre șef.

Vorbeam despre nevoia ei de a fi pe placul tuturor.

Despre frica de a dezamăgi.

Despre convingerea că valoarea ei depinde de cât de utilă este pentru ceilalți.

Uneori credem că problema este persoana din fața noastră.

Dar adevărata întrebare este:

**Ce din mine mă face să repet aceeași poveste, chiar și atunci când personajele se schimbă?**

**Sunt curioasă. Ai avut vreodată un astfel de moment în care ai realizat că problema era, de fapt, alta decât credeai?**