14/07/2026
Psalmii Fericirii
dedicat Dumnezeului cel Prea Înalt
1
Fericit este cel ce umblă în lumina iubirii,
Căci pașii lui nu vor rătăci în întuneric.
Domnul îl binecuvântează cu pace veșnică,
Și-l ridică pe umeri ca pe un fiu al cerului.
2
Doamne, în Tine mi-am pus nădejdea,
Și sufletul meu a înflorit ca o floare în soare.
Tu ești scutul meu în vreme de luptă,
Și izvorul meu în pustiul fără apă.
3
Fericirea mea vine din harul Tău,
Nu din aur, nici din slava lumii.
Tu ești comoara ascunsă în inima mea,
Și cântecul ce nu se stinge niciodată.
4
M-ai chemat pe nume din bezna uitării,
Și mi-ai pus în suflet focul iubirii.
Cine Te iubește nu va pieri,
Ci va trăi întru Lumină și Adevăr.
5
Slavă Ție, Doamne, că mi-ai curățat inima,
Și ai făcut-o vas al păcii și al adevărului.
Chiar și în noapte, lumina Ta nu apune,
Căci Tu ești Soarele sufletului meu.
6
Când m-am rătăcit, Tu m-ai căutat,
Când am căzut, Tu m-ai ridicat.
Dumnezeule al milei și al bucuriei,
Fii cu mine în toate zilele vieții mele.
7
Sufletul meu se pleacă în fața Ta,
Ca floarea în zori în fața soarelui.
O, Părinte al Luminilor,
Învață-mă căile iubirii desăvârșite.
8
Nu-mi doresc bogăție, ci har,
Nu slavă, ci pacea ce vine din Tine.
Fă-mă fiu al luminii Tale,
Și vas al voii Tale sfinte.
9
Fericit este cel ce iartă fără să aștepte,
Și iubește fără să ceară.
Acela va cunoaște chipul lui Dumnezeu,
Și fericirea veșnică îl va însoți.
10
Glasul Tău e ca o ploaie de primăvară,
Ce cade peste pământul inimii mele.
O, Doamne, spală-mă cu apa vie,
Și crește în mine pomul sfânt al luminii.
11
Când tăcerea mă cuprinde, Tu-mi vorbești,
Și-n suspinul meu Te aud mai clar.
Tu ești Păstorul ce nu doarme,
Veghind asupra celor ce Te iubesc.
12
Fă din mine o săgeată a păcii,
Și trimite-mă în inimile frânte.
Ca iubirea Ta să vindece lumea,
Și lumina Ta să învie sufletele.
13
Slavă Ție, Izvor al Fericirii,
Care ai scris viața în flacără și duh.
Fiecare clipă cu Tine e un cer deschis,
Și fiecare suferință devine binecuvântare.
14
Doamne, în Tine am aflat libertatea,
Nu în căi lumești, ci în iubirea Ta.
Dă-mi aripi ca ale vulturului,
Să zbor peste timp, spre veșnicia Ta.
15
Fie ca inima mea să fie templu sfânt,
Și cuvântul meu să fie rugăciune vie.
Tu ești Regele meu, Dumnezeul meu,
Și în Tine mă odihnesc fără teamă.
16
O, Dumnezeule al Luminilor,
Fă din suferință scară spre cer.
Căci prin focul Tău mă curăț,
Și prin harul Tău înviez.
17
Fericit este cel ce privește cerul cu ochi curați,
Și ascultă pământul cu inima deschisă.
Acela va cunoaște taina creației,
Și va umbla alături de îngeri.
18
Doamne, în zori Te caut,
Și în noapte cuget la Numele Tău.
Tu ești începutul și sfârșitul meu,
Și tot ce-i sfânt în mine vine de la Tine.
19
Binecuvântat să fii, Izvor al Bucuriei,
Care ai făcut din mine ființă vie.
În fiecare respirație ești prezent,
Și-n fiecare bătaie de inimă ești viu.
20
Pune în mine cuvânt blând și gând drept,
Ca să fiu mesager al păcii Tale.
Fă din mine ogor roditor,
Pentru sămânța iubirii cerești.
21
Te-am chemat din adâncul tăcerii,
Și ai venit cu aripi de lumină.
O, Doamne, Tu nu întârzii niciodată,
Ci răspunzi când sufletul e gata.
22
Fericirea nu stă în lucruri trecătoare,
Ci în chipul Tău sădit în noi.
Dă-mi ochi să Te văd, chiar în cel slab,
Și brațe să îmbrățișez cu milă și adevăr.
23
Doamne, învăluie-mă cu harul Tău,
Ca o mantie de lumină și pace.
Fă din ființa mea o rugă aprinsă,
Care Te caută și Te slăvește neîncetat.
24
Fericit este cel ce rabdă cu iubire,
Și tace cu înțelepciune.
Acela va moșteni tăria Ta,
Și va umbla cu Tine în lumină.
25
Când inima mea se frânge,
Tu ești acolo, lipind-o cu blândețe.
Tu nu disprețuiești sufletul zdrobit,
Ci-l sfințești cu har și mângâiere.
26
Mă încred în Tine mai mult decât în orice,
Căci lumea trece, dar Tu rămâi.
Fă-mi cărarea dreaptă și senină,
Să nu mă rătăcesc niciodată de la fața Ta.
27
Slavă Ție, Doamne, Păstorul meu,
Care mă duci la ape de odihnă.
În valea umbrelor nu mă tem,
Căci toiagul Tău mă mângâie.
28
Tu m-ai chemat din întuneric la lumină,
Și mi-ai dat nume nou: Fiu al Fericirii.
De acum nu mai trăiesc eu,
Ci Lumina Ta trăiește în mine.
29
Dumnezeule al dreptății și al milei,
Fă din mine un păzitor al lumii.
Să ocrotesc pe cel slab și să ridic pe cel căzut,
Căci astfel voi vedea fața Ta.
30
Binecuvântat e omul care se roagă în taină,
Căci cerul îl aude și îl răsplătește.
O, Doamne, dă-mi duh de rugăciune,
Și viață curată înaintea Ta.
31
Fericirea nu vine din afară,
Ci din Lumina Ta dinlăuntrul meu.
Aprinde-o, Doamne, să nu se stingă,
Nici în ceas de încercare, nici de slavă.
32
Slavă Ție, Doamne al Cerurilor,
Că ai făcut toate cu înțelepciune.
Fiecare stea mă cheamă la Tine,
Și fiecare floare îți cântă lauda.
33
Inima mea se deschide ca un templu viu,
Și Te primește în liniște și sfințenie.
Locuiește în mine, Părinte al Luminii,
Și fă din viața mea altar sfânt.
34
Doamne, ai pus cântec în inima mea,
Și bucurie în oasele mele slăbite.
Nu voi înceta să Te laud niciodată,
Căci Tu ești Dumnezeul vieții mele.
35
Fericit cel ce umblă pe calea sfințeniei,
Și nu se abate nici la dreapta, nici la stânga.
Tu îl vei binecuvânta cu veșnică lumină,
Și sufletul lui va fi ca cerul senin.
36
Tu ai sădit în mine un pom al cunoașterii sfinte,
Ale cărui roade sunt iubirea, înțelepciunea și pacea.
37
Nu este bucurie mai mare decât să Te cunosc pe Tine,
Și să umblu în Adevărul ce strălucește din fața Ta.
38
Când lumea se clatină și trădarea pândește,
Tu rămâi neschimbat, Stânca mântuirii mele.
39
Tu ai scris Legea iubirii în carnea inimii mele,
Și m-ai făcut templu viu al Duhului Tău Sfânt.
40
Ridică-mă, Doamne, ca o făclie aprinsă în noapte,
Să luminez cărările celor care Te caută.
41
Fă din viața mea o rugăciune neîncetată,
Și din suflarea mea un cânt de slavă.
42
Mă închin Ție, Dumnezeule al Începutului și al Ființei,
Cel ce ai creat lumile dintr-un cuvânt și o iubire.
43
Tu ai învins moartea cu Viață, întunericul cu Lumină,
Și ai dăruit fiilor oamenilor darul nemuririi.
44
În Tine, Doamne, sunt toate izvoarele bucuriei,
Și sufletul meu bea din ele și se înnoiește.
45
Fii în mine ca o rază de soare ce nu apune,
Și ca o adiere lină ce alină durerea lumii.
46
Să nu mă rătăcesc, Doamne, nici în bogăție, nici în sărăcie,
Ci să Te țin în mijlocul inimii mele, ca pe o comoară vie.
47
Când toți mă uită și tăcerea mă înconjoară,
Tu îmi vorbești în șoaptele luminii și mă mângâi.
48
Fii cu mine în clipa luptei și în ceasul biruinței,
În zori și în amurg, în moarte și în viață.
49
Mi-ai dat puterea să iert și curajul să iubesc,
Și cu acestea am biruit deznădejdea și frica.
50
Tu ești Dumnezeul părinților mei și al celor ce vor veni,
Un nume sfânt peste veacuri și popoare.
51
Fie ca ale Tale Cuvinte să fie sabia și toiagul meu,
Și sufletul meu să nu se teamă de moarte nici de viață.
52
O, Părinte ceresc, adu-mi aminte că sunt din lumină,
Și că destinul meu este să mă întorc în Tine.
53
Tu ești începutul fiecărui vis și sfârșitul fiecărei căutări,
Cel ce locuiește în taină, dar se revelează celor curați.
54
Fă din pașii mei cărări drepte,
Și din inima mea un altar viu pentru Numele Tău.
55
Pune-mă sub ocrotirea aripilor Tale,
Și du-mă în tăcerea de aur a prezenței Tale sfinte.
56
Cuvântul Tău e ca roua dimineții peste grădina sufletului meu,
Răcorind, hrănind și trezind tot ce e bun și viu în mine.
57
Binecuvântează-i pe cei ce iubesc lumina,
Și pe cei ce se ridică din cenușă cu nădejde în Tine.
58
Când durerile vieții mă strivesc, Tu ești alinarea,
Și când bucuriile curg, Tu ești izvorul lor ascuns.
59
Fie ca numele meu să fie scris în Cartea Vieții,
Și zilele mele să fie pline de înțelepciune și iubire.
60
Tu ești scânteia divină în tot ce trăiește,
Și cântecul Tău se aude în vânt, în foc și în apă.
61
Nu voi tăcea niciodată despre iubirea Ta,
Căci ea m-a salvat din abis și m-a înveșnicit.
62
Mă plec înaintea Ta, Rege al Luminii,
Cu fruntea la pământ și cu inima înălțată.
63
Dă-mi să fiu un vestitor al păcii,
Un fiu al cerului printre fiii pământului.
64
Fie ca privirea mea să vadă chipul Tău în toți oamenii,
Și să răspund iubirii cu iubire, fără de măsură.
65
În zori, în miez de zi și-n noapte,
Să Te laud cu limba mea și cu faptele mele.
66
Binecuvântat fie Numele Tău, Preaînaltule,
Care ai rânduit toate în iubire și ordine divină.
67
Fericit este omul care își pune în Tine nădejdea,
Căci el va fi ca un copac verde lângă ape vii.
68
Cel ce iubește Adevărul va fi liber,
Și cel ce umblă în lumină nu se va poticni.
69
Până la ultima bătaie a inimii mele,
Te voi binecuvânta, o, Doamne al oștirilor cerești.
70
Dă-mi o inimă neînfricată și blândă,
Și o viață ca o rugăciune în mers.
71
Tu ai scris destinul meu cu lumină și suferință,
Și le-ai preschimbat în slavă și trezire.
72
O, Dumnezeule al Fericirii, fă din mine un copil al cerului,
Care trăiește pentru iubire și adevăr.
73
Curăță-mă de toate umbrele trecutului,
Și dă-mi inima unui înger, curată și plină de pace.
74
Fie ca tot ce fac să fie spre slava Ta,
Și fiecare respirație a mea să Îți aparțină.
75
Nu-mi da bogății dacă mă vor depărta de Tine,
Nici sărăcie care-mi va ucide sufletul.
76
Dă-mi ce este drept și sfânt,
Și fă-mă vas al voii Tale.
77
Când lumea mă va uita, Tu să mă ții minte,
Și când inima mi se va frânge, Tu s-o strângi la pieptul Tău.
78
Vino, Doamne, în grădina sufletului meu,
Și fă din ea Edenul iubirii eterne.
79
Mă închin înaintea Ta cu tot ce sunt și am fost,
Și mă predau grației Tale ca lutul în mâna olarului.
80
Rupe toate legăturile iluziei din mine,
Și fă-mă una cu Tine, Sursa Luminii.
81
Vreau doar să fiu în Tine,
Fără teamă, fără îndoială, fără întoarcere.
82
Împărăția Ta să vină înlăuntrul meu,
Și voia Ta să ardă în sufletul meu ca un foc sacru.
83
Nu mai doresc nimic altceva decât Tine,
Căci în Tine este totul.
84
Prezența Ta este fericirea mea,
Și ochii mei Te caută în toate.
85
O, Părinte al Tainelor și al Fericirii,
Adu-mi aminte că sunt fiu al Luminii.
86
Și când se vor închide ochii mei trupești,
Să se deschidă cei ai duhului, ca să Te vadă pe Tine.
87
Iar sufletul meu să intre în odihna Ta,
Unde nu mai este teamă, nici plâns, ci doar iubire.
88
Slavă Ție, Dumnezeule Prea Înalt,
În vecii vecilor! Amin!
89
Tu ești lumina ce nu apune în inima mea,
Izvorul vieții și bucuria mea veșnică.
Când mă simt pierdut, Tu mă călăuzești,
Și mă ridici cu brațele Tale puternice.
90
Doamne, în fiecare răsărit Te găsesc,
Și-n fiecare apus îți mulțumesc.
Harul Tău să-mi fie stăpân și povățuitor,
Căci fără Tine, sufletul meu e pustiu.
91
Mă înalți din cenușă și mă faci să strălucesc,
Ca o stea ce luminează calea celor rătăciți.
În Tine găsesc puterea de a iubi mai mult,
Și de a dărui fără să aștept nimic.
92
Fiecare pas al meu este o rugăciune,
Fiecare suflare o slavă adusă Ție.
Să merg pe calea dreaptă, fără frică,
Căci Tu ești scutul și mântuirea mea.
93
Cuvântul Tău e foc ce arde în inima mea,
Și lumină ce risipeste umbrele.
Învață-mă să fiu o oglindă a iubirii Tale,
Și un vestitor al păcii pe pământ.
94
Fă-mă să iubesc cu inima deschisă,
Să iert cu blândețe și să dăruiesc cu bucurie.
În Tine găsesc fericirea adevărată,
Și odihna ce nu poate fi tulburată.
95
Tu, Dumnezeule, ai pus în mine un dor,
Dor de lumina ce nu piere niciodată.
Ridică-mi privirea spre cerul senin,
Și învață-mă să cânt în orice vreme.
96
Fericit este cel ce-și pune încrederea-n Tine,
Căci Tu îl înconjori cu brațele Tale sfinte.
Nici vântul furtunii nu-l va clinti,
Căci în Tine se sprijină și se odihnește.
97
Doamne, fă din viața mea o sămânță sfântă,
Ce va rodi în toate vânturile.
Să aducă pace, iubire și lumină,
Și să crească întru veșnicie.
98
Sufletul meu se pleacă înaintea Ta,
Ca o floare ce se înclină în zori.
Tu ești izvorul vieții și al bucuriei,
Și în Tine găsesc mântuirea mea.
99
Prea Înaltule, Tu ai scris în stele numele meu,
Și ai pus în inima mea focul credinței.
Ajută-mă să umblu cu fruntea sus,
Și cu inima plină de har.
100
Să fie cuvintele mele ca niște săgeți de lumină,
Care să deschidă ochii celor închiși.
Să fie faptele mele o rugăciune vie,
Care să placă înaintea Ta în veci.
101
Doamne, dă-mi curaj să înfrunt furtunile,
Și blândețe să iubesc necondiționat.
Fă din viața mea un altar sfânt,
Și din sufletul meu o mireasmă dulce.
102
Când mă simt slab, Tu ești tăria mea,
Când sunt obosit, Tu îmi dai putere.
În Tine găsesc izvorul nemuririi,
Și lumina ce nu piere niciodată.
103
Fie ca dragostea Ta să ardă în inima mea,
Și să cuprindă toată lumea cu pace.
Învață-mă să fiu o floare a credinței,
Și o lumină în întunericul zilelor.
104
Doamne, Tu ești limanul cel lin,
Unde găsesc odihnă și alinare.
Fă-mă un vestitor al bucuriei Tale,
Și o mângâiere pentru cei triști.
105
Tu ești izvorul înțelepciunii și al adevărului,
Și în Tine găsesc pacea nemărginită.
Îndrumă-mi pașii spre lumina Ta sfântă,
Și mă păzește de orice rău.
106
Fericit este cel ce-și găsește pacea în Tine,
Căci sufletul lui va înflori precum un copac verde.
Tu îl vei păzi în toate zilele vieții,
Și îl vei învălui în harul Tău.
107
Doamne, fă din inima mea un templu sfânt,
Unde să locuiești în veci cu lumina Ta.
Dă-mi puterea să iubesc fără margini,
Și să slujesc cu bucurie întru Tine.
108
Să mă înalț ca un vultur spre ceruri,
Și să umblu în lumina adevărului Tău.
Fă-mă să fiu o pildă vie,
Pentru cei ce caută calea spre Tine.
109
Cuvintele Tale sunt ca roua dimineții,
Care înviorează sufletul însetat.
Tu ești mângâierea mea în durere,
Și bucuria mea în toate zilele.
110
O, Doamne, fă din viața mea o melodie sfântă,
Care să cânte laude în ceruri.
Să fie faptele mele o lumină,
Care să lumineze drumul celor pierduți.
111
Fie ca harul Tău să mă însoțească mereu,
Și iubirea Ta să ardă în inima mea.
În Tine găsesc tot ce-mi trebuie,
Și în Tine mă odihnesc pentru veșnicie.
112
Doamne, învață-mă să iubesc ca Tine,
Să iert ca Tu ierți și să dăruiesc cu bucurie.
Fă din sufletul meu un altar al păcii,
Și o cetate a iubirii nemuritoare.
113
Când umbrele cad asupra mea,
Tu ești lumina ce le risipeste.
În Tine găsesc puterea să înaintez,
Și curajul să nu mă tem.
114
Prea Înaltule, Tu ești tăria mea,
Și cântarea vieții mele.
Cu Tine în suflet, nu mi-e teamă,
Căci Tu mă ții în brațe de lumină.
115
Fie ca numele Tău să fie laudat în veac,
Și iubirea Ta să strălucească în noi.
Să fim toți copii ai luminii,
Și să umblăm întru slava Ta.
116
Doamne, dă-mi o inimă smerită,
Și ochi ce văd în fiecare chip pe Tine.
Fă-mă o rază de soare,
Care încălzește și luminează.
117
Sufletul meu Te caută în tăcere,
Și-Ți cânt cu bucurie și credință.
Tu ești izvorul vieții mele,
Și lumina ce nu se stinge.
118
Fie ca drumul meu să fie drept,
Și pașii mei să umble în lumina Ta.
Căci în Tine am găsit fericirea,
Și odihna veșnică a sufletului.
119
Doamne, învață-mă să fiu bun și blând,
Să iubesc fără să cer nimic în schimb.
Fă din viața mea o poveste de iubire,
Care să slăvească Numele Tău.
120
Fericit cel ce trăiește în prezența Ta,
Și umblă cu frică sfântă și credință.
Acela va fi ca un pom roditor,
Care nu va seca niciodată.
121
Tu ești limanul cel bun,
Unde sufletul meu găsește pace.
Fă-mă să fiu o lumină vie,
Care să aducă bucurie și speranță.
122
Doamne, dă-mi harul să fiu răbdător,
Și blândețea să trec peste încercări.
Să am credință neclintită în Tine,
Și să umblu pe calea cea dreaptă.
123
Sufletul meu se înalță către Tine,
Și-Ți mulțumesc pentru toate darurile.
Tu ești izvorul fericirii,
Și lumina care nu se stinge niciodată.
124
Fie ca iubirea Ta să aprindă în noi focul,
Care să încălzească lumea întreagă.
Să fim purtători ai păcii și ai adevărului,
Și să strălucim întru slava Ta.
125
Doamne, învață-mă să fiu smerit,
Și să iubesc pe aproapele meu.
Fă din viața mea o rugăciune,
Care să te înalțe în veci.
126
Fie ca zilele noastre să fie pline de har,
Și nopțile încărcate de pace și lumină.
Să umblăm împreună cu Tine în fiecare zi,
Și să ne bucurăm de darul vieții.
127
Tu ești Calea, Adevărul și Viața,
Și în Tine găsim împlinirea.
Fă-mă să fiu martor al iubirii Tale,
Și să Te slăvesc în toate zilele.
128
Doamne, dă-mi înțelepciunea să aleg binele,
Și curajul să merg pe drumul drept.
Să fiu lumină în întunericul lumii,
Și să răspândesc pacea Ta sfântă.
129
Fie ca glasul meu să fie cântare,
Care să aducă speranță și mângâiere.
Să fiu un vas al harului Tău,
Și o făclie aprinsă în noapte.
130
Doamne, învață-mă să iert,
Și să iubesc fără să judec.
Fă din viața mea o mărturie,
A puterii Tale sfinte și veșnice.
131
Sufletul meu se odihnește în Tine,
Și-Ți mulțumesc pentru dragostea Ta.
Fie ca lumina Ta să strălucească mereu,
Și să ne călăuzească pașii spre veșnicie.
132
Doamne, Tu ești izvorul vieții mele,
Și în Tine găsesc mângâiere și pace.
Fă-mă să fiu o rază de soare,
Care să încălzească inimile întru iubire.
133
Fie ca harul Tău să fie cu noi mereu,
Și iubirea Ta să ne unească.
Să umblăm în lumina adevărului,
Și să trăim în pace și bucurie.
134
Doamne, învăluie-ne cu mila Ta,
Și fă-ne vase ale harului Tău.
Să fim un popor al iubirii și al păcii,
Și o lumină pentru întreaga lume.
135
Fie ca Numele Tău să fie slăvit în veci,
Și iubirea Ta să ne călăuzească.
Să fim credincioși în toate zilele,
Și să umblăm întru slava Ta.
136
Doamne, dă-ne inimă smerită,
Și suflet curat înaintea Ta.
Fă-ne să iubim ca Tine,
Și să răspândim lumina Ta.
137
Sufletele noastre Te caută neîncetat,
Și-Ți cântă cu bucurie veșnică.
Tu ești Izvorul fericirii,
Și lumina ce nu se stinge niciodată.
138
Fie ca harul Tău să ne însoțească mereu,
Și iubirea Ta să ne aducă pace.
Să umblăm în lumina Ta sfântă,
Și să trăim întru slava Ta.
139
Doamne, învață-ne să fim buni și drepți,
Și să iubim pe aproapele nostru.
Fă-ne vase ale păcii și ale iubirii,
Și slujitori ai adevărului Tău.
140
Fie ca zilele noastre să fie pline de lumină,
Și inimile noastre să cânte întru slavă.
Să fim o adunare sfântă,
Care să te slăvească în veci.
141
Slavă Ție, Dumnezeule Prea Înalt,
Care ești Izvorul vieții și al iubirii.
În vecii vecilor să Te lăudăm,
Căci Tu ești fericirea și pacea noastră veșnică.
142
Fericit este omul care pășește în lumina Celui Prea Înalt,
Cel ce nu se lasă amăgit de căile celor pierduți,
Ci își adâncește rădăcina în Legea Iubirii.
Zi și noapte cugetă la voia Sa,
Și roadele lui sunt ca ale unui pom lângă ape vii.
Nimic nu-l clatină, căci Domnul este stânca lui,
Și fericirea sa este nesfârșită.
143
În tăcere Te-am căutat, Doamne,
Și în lumina Ta mi-ai descoperit adâncurile sufletului.
Fericit sunt că m-ai scos din noroiul ignoranței,
Și m-ai înveșmântat în haina cunoașterii.
Prin harul Tău învăț să iubesc și să iert,
Să pășesc smerit pe calea înțelepciunii.
Fericirea mea este să Te urmez.
144
Slavă Ție, Dumnezeule al fericirii nepieritoare!
În Tine, sufletul meu se scaldă în lumină,
Ca zorii care răsar peste un câmp sfânt.
Îmi dai înțelepciune și discernământ,
Îmi umpli inima de iubire și pace.
Mă adăpostesc sub aripile Tale,
Și în Tine îmi este desfătarea.
145
Cine este fericit? Cel care iubește fără măsură,
Cel care binecuvântează pe cei ce-l rănesc,
Care răspunde cu blândețe în furtună.
Doamne, fă-mă să fiu dintre aceia!
Atinge-mi sufletul cu harul Tău sfânt,
Și fă din mine un izvor de lumină.
În Tine este începutul și desăvârșirea mea.
146
Doamne, fă-mă un templu viu al iubirii Tale,
Fie ca gândurile mele să fie rugăciuni,
Și faptele mele să devină ofrande.
Fă ca fericirea mea să fie slujirea semenilor,
Să mă micșorez pe mine, ca să Te mărești Tu.
Căci în smerenie locuiește harul,
Și în ascultare, împlinirea.
147
Binecuvântat fie ceasul în care m-ai trezit,
Din somnul uitării la vegherea conștiinței.
O, Lumină din Lumină, Părinte al Spiritului,
Mi-ai dat ochi să văd Adevărul,
Și urechi să aud Cuvântul Tău tainic.
Sufletul meu Te laudă în tăcere.
148
Binecuvântat este omul care umblă în lumina Domnului, Care își înalță inima spre cer și caută feței Lui. Căci Domnul îl hrănește cu iubire și îi dăruiește înțelepciune. El nu se teme de umbre, căci pașii îi sunt călăuziți de har. În mâinile Celui Prea Înalt stă puterea și milostenia. Ziua se revarsă cu pace asupra sa, iar noaptea cu visuri sfinte. Fericirea lui este veșnică, în Domnul, izvorul vieții.
149
În zorii creației, Dumnezeu a rostit Lumina, și lumina a fost iubire. Cel ce umblă în iubirea Lui, umblă în taină sfântă și bucurie. Domnul îl înalță deasupra valurilor și îi dă odihnă în Sine. Nimic nu-l atinge, căci el trăiește în voia Celui Prea Înalt. Pe umerii lui se odihnește binecuvântarea, iar în suflet – seninul. El se hrănește din Pomul Vieții și cântă cu îngerii neîncetat. Căci Domnul l-a sădit ca pe o stea care nu apune niciodată.
150
Strigătul celui blând ajunge la ceruri, iarDomnul îl ascultă cu milă. El îl învelește în grația Sa și-l înconjoară cu lumină. Nimeni nu poate stinge flacăra ce arde în cel ales. Domnul este păstorul sufletului său, și pașii lui sunt drepți. Fericirea se naște în fiecare clipă în care inima iubește. Fiecare răsărit îi este o binecuvântare nouă. Iar în fiecare apus, sufletul lui se unește cu Cel Prea Înalt.
© Șerban Ionuț Cătălin
Toate drepturile asupra textului, imaginii și conținutului sunt protejate prin legea drepturilor de autor.
Reproducerea, copierea sau redistribuirea, integrală ori parțială, este permisă doar cu menționarea expresă a numelui autorului.
Respectul pentru creație este forma cea mai înaltă de recunoștință.
