26/08/2026
De la „am nevoie de tine” la „te aleg”
Astăzi, 26 august, în Statele Unite este marcată Ziua Egalității Femeilor. Și, chiar dacă ziua vine dintr-o altă parte a lumii, subiectul ne privește pe toți.
Au fost vremuri, nu foarte îndepărtate, în care femeile nu votau, nu aveau aceeași libertate de a studia, de a munci, de a decide asupra propriei vieți sau de a ieși dintr-o căsnicie în care nu mai voiau să rămână. Astăzi, în mare parte a lumii în care trăim, multe dintre aceste lucruri ni se par firești. Și poate tocmai pentru că ni se par firești uităm cât de greu au fost câștigate.
Femeile au evoluat enorm ca poziție socială. Sunt educate, muncesc, conduc organizații, își întrețin singure familiile, aleg dacă și cu cine se căsătoresc și nu mai au nevoie de un bărbat pentru a putea exista social sau economic. Este un câștig extraordinar. Numai că schimbarea aceasta a venit și cu nevoia unei reașezări a relațiilor dintre femei și bărbați, iar aici lucrurile par să se miște ceva mai încet.
Pentru că femeia care nu mai depinde de un bărbat nu este femeia care nu mai are nevoie de un bărbat. Iar bărbatul care trăiește lângă o femeie autonomă nu și-a pierdut rostul. Doar că rostul lui nu mai poate fi acela de proprietar, supraveghetor sau unic furnizor de siguranță. La fel cm independența unei femei nu ar trebui să însemne că trebuie să demonstreze permanent că se descurcă singură și că nu are nevoie de nimeni.
Poate că aceasta este una dintre marile provocări ale relațiilor de astăzi: să învățăm să ne alegem acolo unde, altădată, eram obligați să depindem unii de ceilalți.
Și totuși, în timp ce vorbim despre egalitate, există încă femei pentru care problema nu este cine spală vasele sau cine câștigă mai mult, ci dacă vor ajunge în siguranță acasă. Există violență, control, umilire, amenințări și există femei ucise de parteneri sau foști parteneri care nu au putut accepta că ele au dreptul să plece. Femicidul este capătul cel mai cumplit al unei mentalități în care celălalt nu mai este văzut ca o persoană liberă, ci ca cineva asupra căruia crezi că ai drepturi.
De aceea, egalitatea nu este numai despre salarii, funcții sau reprezentare. Este și despre respectarea unui „nu”, despre dreptul de a pleca dintr-o relație, despre a nu confunda iubirea cu posesia și despre a putea accepta că omul de lângă tine are propriile dorințe, alegeri și limite.
Cred că și bărbații au avut și încă au de făcut o adaptare importantă la această schimbare, după cm și femeile au de găsit un echilibru între autonomia câștigată și capacitatea de a rămâne în relație cu celălalt. Nu cred că soluția este să trecem dintr-o extremă în alta și să transformăm vechiul „femeia are nevoie de bărbat” în noul „femeia nu are nevoie de bărbat”.
Avem nevoie unii de alții. Nu pentru că femeile n-ar putea singure și nici pentru că bărbații ar fi incompleți fără o femeie, ci pentru că suntem ființe care au nevoie de apropiere, iubire, sprijin, intimitate și apartenență.
Poate că acesta este pasul următor al egalității: nu să demonstrăm că putem trăi unii fără ceilalți, ci să învățăm să trăim unii cu ceilalți fără ca vreunul să fie mai puțin liber, mai puțin respectat sau mai puțin important.
De la dreptul la vot am ajuns departe.
Dar mai avem de mers.
