27/07/2026
Nu cearta va desparte, ci rana care vorbește prin voi! ✨
Poate că cea mai mare iluzie despre iubire este aceea că, odată găsită, ne va scuti de conflict. În realitate, iubirea nu ne salvează de întâlnirea cu propriile umbre.
Dimpotrivă, ne conduce exact acolo de unde am fugit toată viața.
Nimeni nu ne cunoaște atât de profund încât să ne poată atinge rănile fără să vrea, cm o face omul pe care îl iubim. Și nimeni nu poate deveni o oglindă mai fidelă a fricilor noastre. Într-un cuplu nu se întâlnesc doar doi adulți. Se întâlnesc și copiii care au învățat, cândva, că iubirea poate lipsi, că apropierea poate durea,că tăcerea poate pedepsi.
De aceea, multe certuri nu încep în prezent.Ele sunt ecoul unor camere vechi ale sufletului, în care răsună cuvinte nerostite, priviri care au lipsit și îmbrățișări care nu au venit niciodată.
Când partenerul spune un cuvânt, uneori noi nu îl auzim pe el. Auzim vocea trecutului. Iar trecutul are obiceiul de a se deghiza în prezent.
Adevărată întrebare nu este: ,, De ce ne certăm? “ ci ,, Ce încearcă să supraviețuiască în mine atunci când simt nevoia să mă apăr?”
Psihologia ne spune ca omul atacă adesea acolo unde se simte cel mai vulnerabil.
Nu cuvintele distrug iubirea, ci sensul pe care îl alegem pentru ele. Pentru ca aceeași propoziție poate fi auzită ca o condamnare de un suflet rănit și ca o invitație la apropiere de un suflet împăcat.
Poate că maturitatea nu înseamnă să încetăm să ne certăm. Poate ca maturitatea înseamnă să recunoaștem că, de cele mai multe ori, nu ne luptăm cu omul din fața noastră, ci cu toate versiunile noastre care încă nu au învățat să se simtă în siguranță.
Iubirea nu este locul în care dispar rănile. Este locul în care ele ies la lumină, cerând să fie privite fără rușine. Iar omul de lângă tine în acea lumină nu îți vindeca trecutul. Îți oferă însă ceva ce trecutul nu ți-a dat: posibilitatea de a scrie un alt sfârșit!
Poate ca iubirea nu înseamnă să găsești omul perfect ( el nu există). Poate ca iubirea este curajul de a spune: ,, îți văd umbrele. Îmi văd umbrele.. și aleg să nu fug!
Fiindcă în cele din urmă, opusul iubirii nu este cearta. Este refuzul de a mai fi curios față de sufletul celuilalt. În ziua în care încetăm să ne mai întrebăm: ,, Ce doare în tine?” Și începem să spunem doar: ,, Din cauza ta!”, nu relația se frânge prima, ci puntea dintre două conștiințe care, cândva, au avut curajul să creadă că se pot întâlni.
Și acum mai crezi ca aseară v-ați certat din cauza farfuriilor pe care el/ ea nu le-a strâns?
Florina Codruța Balint - Psiholog
