05/07/2026
𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭ă 𝐌𝐞𝐭𝐨𝐝𝐚 DR. COTICĂ?
Un copil diagnosticat cu autism are o carie.
Ce facem?
O tratăm.
Nimeni nu stă prea mult pe gânduri. Nimeni nu spune: „lasă, este autism”. Durerea contează. Infecția contează. Medicul stomatolog contează.
Și totuși...
Același copil doarme prost de trei ani. Are un tranzit intestinal care nu a fost niciodată cu adevărat normal. Mănâncă cinci alimente. Are reacții pe care familia le vede acasă, seară de seară, dar pe care nu apucă să le așeze niciodată într-o poveste medicală coerentă.
Și aici, dintr-un motiv greu de înțeles, logica se schimbă.
„Lasă, este autism.”
De ce acceptăm atât de firesc că o carie merită tratată, dar ne este uneori atât de greu să acceptăm că și celelalte probleme medicale ale aceluiași copil merită căutate, înțelese și urmărite cu aceeași seriozitate?
Nu am un răspuns simplu la această întrebare.
Am doar o metodă care s-a născut, în timp, din ea.
⸻
Primul meu cabinet era simplu.
Eu, o asistentă medicală, un copil și o familie.
Făceam ce știam. Ascultam. Întrebam. Recomandam.
Familia pleca, iar eu rămâneam adesea cu același sentiment: 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐞𝐚 𝐜𝐞𝐯𝐚.
Nu lipsea bunăvoința.
Nu lipsea atenția.
Lipsea perspectiva unei echipe.
Mi-aș fi dorit să știu cm vede psihologul acel copil. Cum înțelege logopedul limbajul lui. Ce observă nutriționistul într-o zi obișnuită de mese. Cum doarme. Cum mănâncă. Ce se schimbă după anumite alimente. Ce vede familia acasă, în orele lungi pe care niciun medic nu le vede.
Atunci am început să înțeleg un lucru simplu:
un copil nu încape într-o singură pereche de ochi.
Metoda DR. COTICĂ 𝐧𝐮 𝐚 𝐚𝐩ă𝐫𝐮𝐭 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐭𝐞𝐨𝐫𝐢𝐞.
A apărut din acest gol.
⸻
Cu timpul, am mai înțeles ceva.
𝐍𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐬ă 𝐟𝐚𝐜 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐭𝐚ț𝐢𝐢 𝐨𝐜𝐚𝐳𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞.
Nu pentru că nu-mi pasă.
Ci pentru că îmi pasă prea mult.
O consultație ocazională este o fotografie. Iar un copil cu o tulburare de neurodezvoltare are nevoie de un film.
Are nevoie să fie văzut în timp. Comparat cu el însuși. Înțeles în evoluția lui. Urmărit nu doar atunci când apare o situație dificil de gestionat, ci și atunci când se construiește ceva.
De aceea, în metoda noastră există minimum două evaluări medicale importante pe an.
Ele sunt repere.
Iar între ele nu este gol.
Este muncă.
Analize. Consulturi interdisciplinare. Evaluări ale echipei. Interpretare. Comunicare cu familia. Ajustări. Monitorizare.
Medicul nu urmărește doar copilul.
Urmărește evoluția copilului.
⸻
Trebuie să spun limpede și ce nu este această metodă.
Nu tratăm autismul.
Nu vindecăm autismul.
𝐍𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐢𝐭𝐞𝐦 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐢𝐧𝐚 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐚𝐬𝐭ă𝐳𝐢.
Ceea ce facem este mai puțin spectaculos, dar mai cinstit: caracterizăm clinic și biologic copiii pe care îi avem în evidență, căutăm comorbidități potențial modificabile, generăm ipoteze clinice și urmărim longitudinal evoluția lor într-un protocol structurat.
Somnul contează.
Nutriția contează.
Durerea contează.
Inflamația contează.
Infecțiile contează.
Reacțiile copilului contează.
Iar faptul că un copil are un diagnostic psihiatric nu face ca toate acestea să devină secundare.
În experiența noastră clinică, această abordare aduce adesea claritate și direcție. Dar nu vom pretinde niciodată mai mult decât putem demonstra. Analizele de eficacitate vor avea nevoie de studii dedicate, iar această etapă trebuie construită cu răbdare și rigoare.
Un copil diagnosticat cu autism este, înainte de toate, un copil.
Cu un corp întreg.
Cu o istoric medical întreg.
Cu o familie care vede, uneori, lucruri pe care medicina le înțelege prea târziu.
⸻
𝐋𝐚 𝐧𝐨𝐢, 𝐧𝐢𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐧𝐮 𝐯𝐢𝐧𝐞 „𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐥𝐚 𝐝𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐨𝐜𝐭𝐨𝐫”.
Nu pentru că medicul nu este important.
Ci pentru că un singur om nu poate vedea întregul.
De aceea există echipa.
De aceea există evaluare psihologică, evaluare logopedică, evaluare nutrițională, preconsult medical care implică folosirea unor chestionare dedicate de follow-up, scale, istoric, analiză de investigații și urmărire în timp.
Pentru unii, toate acestea pot părea pași în plus.
Pentru mine, ele sunt încercarea de a nu reduce copilul la impresia unei singure întâlniri.
⸻
Acum câțiva ani scriam aici despre disbioză, inflamație cronică, vitamina B9 și alte teme care, la vremea aceea, păreau periferice pentru mulți.
Astăzi, informația este peste tot.
Poate prea multă.
𝐂𝐞 𝐚 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐫𝐚𝐫 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚ț𝐢𝐚.
Ci cadrul.
Un cadru medical coerent. Structurat. Prudent. Organizat. Cu oameni care înțeleg nu doar teoria, ci și partea concretă, grea, imperfectă, din teren.
⸻
După câteva mii de copii diagnosticați cu autism văzuți, am ajuns la o concluzie care nu sună spectaculos.
𝐂𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦ă 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭 𝐟𝐚ță 𝐝𝐞 𝐝𝐮𝐦𝐧𝐞𝐚𝐯𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫ă, 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐢𝐜𝐮ț𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐦𝐞𝐢 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧ț𝐢, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚.
Nu entuziasmul.
Nu promisiunea.
Nu impresia unei consultații reușite.
Ci organizarea: cine se uită, la ce se uită, cm notează, cm interpretează și când se uită din nou.
Pentru că medicina făcută cu adevărat pentru copil nu este aceea care se grăbește să pară sigură.
Este aceea care are răbdarea să fie responsabilă.
𝐃𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭ă Metoda DR. COTICĂ.
Gânduri bune, 🌿🌤️
Dr. Bogdan Cotică
