06/04/2026
Vă mulțumim pentru această colaborare valoroasă!
Pentru noi, managementul limfedemului înseamnă mai mult decât tratament — înseamnă sprijin real, empatie și soluții adaptate fiecărui pacient.
Ne bucurăm să fim parte dintr-o comunitate care pune pacientul pe primul loc!
Luciana Dragomir
FizioMed
În cadrul campaniei noastre de conștientizare a limfedemului, una dintre întrebările pe care le-am întâlnit frecvent a fost: de ce se îngroașă pielea în limfedem?
Pentru a oferi un răspuns clar și corect din punct de vedere medical, am discutat cu un specialist, care explică acest proces astfel:
În limfedem, pielea se poate îngroșa deoarece lichidul care stagnează în țesuturi nu este un lichid obișnuit, ci un lichid interstițial bogat în proteine. Totuși, inflamația nu apare doar din simpla prezență a proteinelor, ci este rezultatul unui proces complex, în care sunt implicate disfuncția sistemului limfatic, staza prelungită, activarea imună locală și, în unele cazuri, infecțiile recurente, cm este erizipelul.
În timp, aceste mecanisme favorizează apariția unei inflamații cronice de grad mic, persistentă, care contribuie treptat la modificarea structurii normale a țesuturilor. Sub influența acestui mediu alterat, fibroblastele — celulele responsabile de producerea colagenului — sunt stimulate să sintetizeze mai mult colagen și alte componente ale matricei extracelulare.
Astfel, se dezvoltă progresiv o fibroză difuză, iar dermul devine mai dens, mai rigid și mai gros, pierzându-și din elasticitatea naturală. În paralel, și țesutul adipos de sub piele suferă modificări importante. Adipocitele pot crește în volum și număr, însă această expansiune nu este determinată exclusiv de inflamație, ci are un caracter multifactorial, implicând și mecanisme metabolice și mecanice. În același timp, între celulele adipoase se poate depune colagen, ceea ce contribuie la formarea unui strat fibroadipos mai compact și mai greu de mobilizat.
La suprafață, epidermul reacționează și el la aceste modificări cronice prin îngroșare, prin procese precum hiperkeratoza și acantoza, iar pielea poate căpăta un aspect neregulat, uneori verucos, cu relief de tip „coajă de portocală”. Toate aceste transformări — fibroza dermică, remodelarea țesutului adipos și îngroșarea epidermului — acționează împreună și fac ca pielea să devină diferită de cea normală: mai groasă, mai dură, mai rigidă și mai puțin elastică.
Este important de înțeles că îngroșarea pielii nu reprezintă un marker direct al inflamației active, ci reflectă mai ales prezența unor modificări cronice deja instalate, în special fibroză și remodelare tisulară. Din acest motiv, textura pielii rămâne un element esențial în monitorizarea evoluției limfedemului: o piele care devine mai tare, mai groasă, mai aspră sau mai neregulată poate semnala progresia bolii și necesitatea unei reevaluări terapeutice.
Cu cât aceste modificări sunt observate și abordate mai devreme, cu atât cresc șansele de a încetini progresia, de a menține pielea mai suplă și de a păstra membrul cât mai funcțional. În esență, îngroșarea pielii în limfedem este rezultatul unor procese biologice cronice și complexe desfășurate în interiorul țesuturilor, iar recunoașterea timpurie a acestor schimbări este foarte importantă în managementul bolii.