PSY Reflect

Call Directions Contact the practice

PSY Reflect Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from PSY Reflect, Psychologist, Strada Brailei, nr. 165, bloc A3, ap. 8, Galati.

27/10/2026

Știai că în timp ce citești acest text, cel puțin trei zone diferite din creierul tău lucrează simultan? 🧠

Lobul occipital (portocaliu) procesează imaginile și literele.

Lobul frontal (albastru) te ajută să înțelegi contextul și să iei o decizie.

Lobul temporal (violet) îți activează memoria pentru a recunoaște cuvintele.

Aruncă o privire pe graficul de mai jos pentru a vedea cm este împărțită „harta” minții noastre! 🗺️👇

„Cerul este pâinea cea de toate zilele a ochilor.” - Ralph Waldo Emerson, JournalVouă ce v-a adus astăzi o clipă de lini...
21/10/2026

„Cerul este pâinea cea de toate zilele a ochilor.” - Ralph Waldo Emerson, Journal

Vouă ce v-a adus astăzi o clipă de liniște?

PSY REFLECT -Un răgaz pentru suflet☀️☀️

"Sunt un om viu.Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.Abia am timp să mă mir că exist, darmă bucur totdeauna că sunt.Nu ...
18/10/2026

"Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viață.”

Nichita Stănescu - fragment din „Sunt un om viu” PSY REFLECT - Mereu împreună💗💗

Cât din tine lași deoparte ca să fii acceptat?Îți alegi cuvintele cu grijă. Îți ascunzi nemulțumirile. Spui „nu contează...
07/10/2026

Cât din tine lași deoparte ca să fii acceptat?

Îți alegi cuvintele cu grijă. Îți ascunzi nemulțumirile. Spui „nu contează” când, de fapt, te doare. Cu timpul, ajungi să păstrezi liniștea dintre voi renunțând la ceea ce îți aduce bucurie și la apropierea de oamenii dragi sufletului tău.
Când acceptarea depinde de cât de puțin ceri și de cât de mult suferi în tăcere, prețul devine prea mare.
O relație are nevoie de loc pentru două voci. Să poți refuza. Să ai altă părere. Să spui „asta m-a rănit”, fără să te temi că vei pierde apropierea celuilalt.
Merită să te întrebi: ce se întâmplă între noi când nu mai cedez de fiecare dată? Răspunsul poate arăta cât loc există în acea relație și pentru nevoile tale.
Uneori, la suprafață există amabilitate, cuvinte calde, ajutor și o aparentă apropiere. În același timp, contactul este evitat, iar alegerile repetate lasă tot mai puțin loc pentru timpul împreună. Când un gest de afecțiune riscă să provoace nemulțumirea altcuiva, oamenii pot ajunge să își ascundă dorul.
Există legături sufletești pe care nimeni, niciodată, nu le poate șterge. Dar când apropierea este împiedicată, oamenii ajung să își ducă dorul în loc să se bucure unii de alții. Iar durerea acestei distanțe se răsfrânge asupra întregului cerc de legături.
Între timp, viața trece. Timpul petrecut departe nu poate fi dat înapoi. O întâlnire viitoare poate aduce bucurie, dar nu poate înlocui toate clipele în care am fi putut fi împreună.
Grija pentru cei dragi înseamnă și respect pentru legăturile care le aduc bucurie.
Cu toții ne dorim să fim iubiți și aproape de cei dragi. Dincolo de felul în care fiecare vede lucrurile, să ne oprim o clipă și să ne întrebăm: ce ar face iubirea acum?

PsyReflect — Mereu împreună

Să aștepți de la cineva ceea ce nu poate oferi seamănă cu a aștepta de la un orb să îți descrie culorile sau de la un om...
30/09/2026

Să aștepți de la cineva ceea ce nu poate oferi seamănă cu a aștepta de la un orb să îți descrie culorile sau de la un om care nu poate merge să țină pasul cu tine.

La fel se întâmplă și emoțional.

Așteptăm empatie de la oameni care nu știu să o ofere.
Asumare de la oameni care fug de responsabilitate.
Afecțiune de la oameni care au învățat să se protejeze prin distanță.

Și rămânem acolo, sperând că mai multă iubire, mai multă răbdare sau mai multe explicații vor schimba ceva.

Pacea începe când vedem omul așa cm este și ne ajustăm așteptările la realitate.

Unele dezamăgiri se sting în momentul în care încetăm să cerem imposibilul.

PSY REFLECT – Mereu împreună

Astăzi, de Ziua Internațională a Psihoterapiei, gândul nostru merge firesc către sănătate. În toate formele ei.În ultime...
25/09/2026

Astăzi, de Ziua Internațională a Psihoterapiei, gândul nostru merge firesc către sănătate. În toate formele ei.

În ultimele două seri am avut bucuria de a participa la două evenimente dedicate femeilor: „În spatele rujului roșu” și „Menopauza fără secrete”.

Două întâlniri diferite, dar legate de aceeași întrebare: cât de bine știm, de fapt, să avem grijă de noi?

Sănătatea se construiește în mai multe direcții și începe cu prevenția. Are nevoie de somn, nutriție, mișcare, echilibru emoțional, relații bune și de o relație sănătoasă cu propriul corp.

Iar iubirea de sine face parte din această ecuație. Nu ca frază frumoasă, ci foarte concret: să îți cunoști limitele, să îți asculți corpul, să nu îți ignori oboseala, să îți faci loc în propria viață și să ceri ajutor atunci când simți că singură nu mai poți duce tot.

Psihoterapia vorbește exact despre această întâlnire cu tine. Despre a înțelege ce simți, de unde vine, ce repeți, ce ai nevoie să schimbi și ce merită păstrat.

PSY REFLECT – Mereu împreună.

AMPUTAREA RELAȚIONALĂExistă relații care nu se termină.Sunt tăiate.Fără explicații. Fără rămas-bun. Fără o conversație c...
24/09/2026

AMPUTAREA RELAȚIONALĂ

Există relații care nu se termină.
Sunt tăiate.

Fără explicații. Fără rămas-bun. Fără o conversație care să așeze lucrurile la locul lor. Ieri erai important, astăzi e liniște.

Iar mintea celui rămas caută obsesiv capătul poveștii:
Ce s-a întâmplat? Ce am făcut? Ce a fost real? Cum poate cineva să plece ca și cm n-am existat?

Amputarea relațională lasă o rană aparte: omul dispare, dar legătura continuă în interiorul tău. Rămân întrebările, scenariile, furia, dorul și senzația că ai rămas cu o propoziție neterminată.

Cel care amputează o relație fuge adesea din propria rană: de confruntare, de vinovăție, de intimitate, de emoții pe care nu știe sau nu poate să le ducă. Tăcerea lui vorbește despre limitele lui emoționale. Dar efectele tăcerii ajung să fie purtate de celălalt.

Cât timp ai așteptat o explicație de la cineva care a ales tăcerea?
Și dacă închiderea nu va veni niciodată de la celălalt… poți începe să ți-o oferi tu?

În terapie, lucrăm exact cu aceste legături rămase „deschise”: cu întrebările fără răspuns, cu abandonul, cu furia și cu desprinderea care nu s-a putut întâmpla atunci.

PSY REFLECT – un spațiu în care ceea ce s-a rupt poate fi, în sfârșit, pus în cuvinte.

OBOSEALA LUCRURILOR MICIExistă o oboseală care nu vine neapărat din conflicte mari sau din lucruri foarte grave. Apare d...
19/09/2026

OBOSEALA LUCRURILOR MICI

Există o oboseală care nu vine neapărat din conflicte mari sau din lucruri foarte grave. Apare din lucrurile mici, care se repetă și care, luate separat, nici nu par atât de importante.

Un cuvânt spus când nu trebuie. Un ton nepotrivit. O reacție fără măsură. Graba de a spune imediat ce gândești, fără să ții cont de omul de lângă tine, de moment sau de ceea ce se întâmplă în jur.

Într-o relație contează enorm măsura. Să simți când e cazul să spui ceva și când e mai bine să te oprești. Trăim împreună, iar ceea ce facem și spunem ajunge, inevitabil, și la celălalt.

Oboseala apare și atunci când unul este mai puțin atent la felul în care vorbește, reacționează sau se poartă, iar celălalt ajunge să fie mereu în gardă și, de cele mai multe ori, tot el să repare: să refacă starea dintre ei, să treacă peste, să înțeleagă, să liniștească lucrurile și să se liniștească și pe sine.

Când asta se repetă, nu mai obosește doar întâmplarea în sine. Obosește și tot ce urmează după ea.

Gândiți-vă la o comparație simplă. La o maioneză pe care ai crescut-o cu grijă. Ai pus puțin câte puțin, ai avut răbdare, ai adus-o exact unde trebuie și, într-o fracțiune de secundă, se taie.

Sigur că poate fi dreasă. Dar, la un moment dat, nu despre asta mai este vorba. Obosești să tot dregi.

Asta este greu de explicat într-o relație de mulți ani. Privită din afară, fiecare întâmplare pare mică, chiar lipsită de importanță. Numai că ele se adună.

Și nu se adună doar în relație. Se adună și în om.

Byung-Chul Han vorbește în Societatea oboselii despre omul care continuă să poată, să facă, să ducă, chiar și atunci când este deja obosit. Aici apare capcana: faptul că încă poți nu înseamnă că ceea ce suporți nu te consumă.

Gabor Maté, în Când corpul spune nu, vorbește despre legătura dintre stres, viața emoțională și corp. Continuăm să spunem „pot” mult timp după ce ceva din noi a început să spună că este deja prea mult.

Pentru că organismul ține și el socoteala: a nopților în care nu te odihnești, a tensiunii, a lucrurilor înghițite, a stării de alertă, a efortului repetat de a te liniști și de a o lua din nou de la capăt.

Și atunci întrebarea nu mai este dacă poți să repari. De cele mai multe ori, poți.

Întrebarea este cât timp poate rămâne sănătos un om care trebuie să repare mereu.

Iar la un moment dat, întrebarea se schimbă:

„Ce aleg să fac cu ceea ce mă obosește?”

PSY REFLECT - Cristina Capatina și Mihaela Mititelu

În Țipătul lui Edvard Munch, omul din centru nu pare doar speriat.Pare copleșit de propria experiență.Chipul este aproap...
14/09/2026

În Țipătul lui Edvard Munch, omul din centru nu pare doar speriat.

Pare copleșit de propria experiență.

Chipul este aproape dizolvat, corpul își pierde conturul, iar peisajul din jur nu mai este un simplu fundal. Se mișcă odată cu el. Totul devine neliniște.

Așa se poate întâmpla și în interiorul nostru atunci când o emoție rămâne prea mult timp fără loc.

Frica nu mai rămâne doar frică. Devine tensiune în corp, insomnie, nod în gât, presiune în piept, un gând care se repetă fără oprire.

Durerea care nu a putut fi plânsă se poate transforma în iritabilitate, retragere sau amorțeală.

Furia ținută sub control ani întregi nu dispare. Rămâne în corp, în relații și în felul în care reacționăm la lucruri aparent mici.

Iar omul poate ajunge să nu mai știe ce îl doare. Știe doar că ceva din el strigă.

În tablou, cei doi oameni din spate își continuă drumul. Nu par să audă nimic.

Aici se află una dintre cele mai puternice imagini ale suferinței psihice: poți trece printr-un cutremur interior, în timp ce pentru ceilalți este doar o zi obișnuită.

Nu toate țipetele se aud.

Unele se văd în oboseală.
În retragere.
În acel „sunt bine” spus prea repede.
În munca dusă până la epuizare.
În grija permanentă pentru ceilalți.
În faptul că nu mai știi să te oprești.
În imposibilitatea de a explica de ce nu mai poți.

În terapie, nu încercăm să facem acel țipăt să tacă.

Încercăm să înțelegem ce spune.

De unde vine.
Ce a fost prea mult.
Ce a rămas nespus.
Ce a trebuit suportat singur.
Și ce nevoie încearcă, de fapt, să ajungă la suprafață.

Vindecarea poate începe în clipa în care ceea ce a fost mult timp doar neliniște capătă, în sfârșit, un nume.

PSY REFLECT
Cristina Capatina & Mihaela Mititelu

Address

Strada Brailei, Nr. 165, Bloc A3, Ap. 8
Galati

Telephone

+40747990990

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when PSY Reflect posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to PSY Reflect:

Shortcuts

Share