Psihoterapeut Corina Ungureanu

Psihoterapeut Corina Ungureanu Psihoterapeut atestat | Terapie individuala si de cuplu | In cabinet in Iasi si online | Relatii, Emotii, Schimbare profunda

23/06/2026

De multe ori avem grijă de relație abia când apare o criză, când deja doare, când distanța s-a instalat

Dar cele mai importante lucruri pentru o relație se întâmplă înainte de asta. Nu pentru că nu există probleme, ci pentru că există suficientă apropiere încât să le putem aduce în relație fără să ne pierdem unul pe celălalt.
Când suntem bine, avem mai mult spațiu să spunem ce contează, să reparăm lucrurile mici și să rămânem deschiși. Asta protejează relația mai mult decât orice intervenție în criză.

Ce putem spune partenerului/partenerei:
-Ce ai nevoie cel mai mult de la mine chiar acum? Vreau să întreb înainte să fie nevoie să-mi spui tu.
-Cred că amândoi am mers pe pilot automat și vreau să ne oprim puțin.
-Am tratat relația ca și cm s-ar îngriji singură. Vreau să schimb asta. Nu vreau să aștept până când ceva se strică ca să investim în noi.
-Putem să punem în calendar ceva care să fie doar despre noi, fără alte distrageri?
-Te iubesc. Și vreau să-ți arăt asta într-o săptămână obișnuită, nu doar când suntem în criză.

Din perspectiva atașamentului, nu conflictul rupe relațiile, ci deconectarea care rămâne nereparată. A avea grijă de relație atunci când este bine este una dintre cele mai sigure forme de protecție pe care le putem construi împreună.

16/06/2026

Despre cm ne pierdem în luptele de putere din relații

Puțini dintre noi am fost învățați cm să navigăm conflictele într-o relație.
Nu am fost învățați:
– cm să exprimăm o emoție fără să pară o acuză
– cm să spunem ce avem nevoie fără ca celălalt să o audă ca pe o cerință
– cm să fim răniți fără să-l facem pe celălalt responsabil să ne „repare”
– cm să simțim complet o emoție, apoi să răspundem din claritate, nu din reactivitate.

Mulți dintre noi am crescut în medii în care emoțiile erau fie ignorate, fie pedepsite. Nu am fost învățați să ne conectăm, ci să ne apărăm. Așa am ajuns adulți care confundă intimitatea cu controlul și vulnerabilitatea cu pericolul.
Este tragic cât de mulți oameni trăiesc într-o neglijare emoțională fără măcar să-și dea seama. Nu se vede, dar se simte: în anxietate, în distanțare, în incapacitatea de a rămâne prezenți când relația devine dificilă.

Ca adulți, avem nevoie să fim radical sinceri cu noi înșine, să recunoaștem ce nu am primit și să învățăm ceea ce nu ni s-a arătat. Și putem privi cu compasiune copilul din noi care nu a învățat cm să fie în siguranță în iubire.
Ca să devenim acei parteneri conștienți, echilibrați și prezenți pe care îi meritam când eram copii — și pe care acum putem fi - unii pentru alții.

Tu cm reacționezi când apare o tensiune într-o relație – te apropii sau te retragi?

09/06/2026

Despre cm învățăm să iubim în ritmul celuilalt

Ca să iubim, avem nevoie să înțelegem persoana de lângă noi: să înțelegem ce are nevoie, cm are nevoie să fie iubită și să o iubim așa cm are nevoie. Asta vine în timp.
Asta înseamnă să construim o relație: în fiecare zi învățăm ceva nou despre celălalt și învățăm să-i oferim ceea ce îi hrănește siguranța și apropierea.

Dar adesea, când suntem într-o relație, vedem doar ceea ce nu primim.
Nu ne gândim la ceea ce noi dăm sau nu dăm.
Nu ne întrebăm cm se simte celălalt lângă noi.
Chiar persoana care pare că nu ne lasă să o cunoaștem este de multe ori exact cea care are cea mai mare nevoie să fie cunoscută.

Întrebarea este: avem timpul și răbdarea de a ne apropia de celălalt în ritmul său?
Cum ar fi ca din când în când să ne așezăm lângă persoana dragă și să întrebăm:
– Oare te simți suficient de înțeles/înțeleasă?
– Ceea ce fac sau spun te rănește uneori?
– Dă-mi voie să te iubesc așa cm ai nevoie.
– Învață-mă de ce ai nevoie.
– Învață-mă să te iubesc.
Și același lucru îl putem face și cu noi înșine.

Tu ce ai nevoie să înveți despre iubirea pe care o oferi — și despre cea pe care o primești?

02/06/2026

3 semne că te conduce criticul interior și cm începi să-l recunoști

Criticul interior se strecoară în gânduri noastre zilnice, în felul în care ne vorbim, în standardele pe care ni le impunem. De multe ori nu îl mai recunoaștem ca fiind o voce separată. Credem că e „adevărul” despre noi înșine.

Iată 3 semne care te pot ajuta să identifici criticul interior

1. Observi un ton dur, grăbit sau acuzator
Criticul interior nu spune lucrurile calm.
Folosește formulări precum: „iar ai greșit”, „nu e suficient”, „trebuia să faci mai bine”.
Tonul e presant, uneori ne rușinează, alteori sună amenințător.
Tonul arată că nu e o voce care te ajută, ci una care te apasă.

2. Te motivează prin frică, nu prin încurajare
Dacă faci lucruri pentru a evita critica, eșecul sau rușinea, probabil criticul e la conducere.
Vocea lui spune: „Dacă nu faci asta, nu ești suficient de bun(ă).”
Nu te întreabă ce ai nevoie. Nu ține cont de oboseală sau contextul în care te afli.
Recunoașterea acestei dinamici te ajută să faci diferența între auto-disciplină și auto-agresiune.

3. Seamănă cu o voce cunoscută din trecut
De multe ori criticul nostru interior are o voce care sună familiar.
Poate sună ca un părinte, profesor sau alt adult important din viața noastră.
Când observi asemănarea începi să înțelegi că această voce nu e identitatea ta, ci un mecanism învățat.

Identificarea criticului interior nu înseamnă să-l eliminăm, ci să nu ne mai confundăm cu el.
Poți începe simplu chiar azi - când apare autocritica, oprește-te și întreabă-te încet:
A cui este această voce? Oare mă ajută cu adevărat?
De aici începe diferențierea.

28/04/2026

Unde se ascund emoțiile când nu le mai simțim

Uneori spui: nu simt nimic. Și poate chiar așa pare. Mintea e clară, funcționezi, îți faci treaba. Dar undeva în interior există o distanță față de tine.
Deconectarea de la emoții nu apare din senin. De multe ori este un mod prin care am învățat să facem față. Când emoțiile au fost prea intense, prea „singure„ sau prea greu de dus, corpul a găsit o soluție: a micșorat volumul.

Problema este că emoțiile nu dispar. În terapie când spunem „hai să vedem unde simți asta în corp”, nu căutăm explicații. Căutăm contact. Poate emoția stă ca o presiune în piept. Poate ca un nod în gât. Poate ca o tensiune constantă în umeri sau stomac.
Conștientizarea corporală poate fi un prim pas de reconectare cu noi înșine:
• Unde simt asta acum
• Ce formă are senzația
• Este caldă sau rece
• Se mișcă sau stă pe loc

Nu forțăm nimic. Nu analizăm. Stăm cu deconectarea. Pentru multe persoane acesta este un moment delicat. Pentru prima dată nu mai fug, nu mai explic, nu mai raționalizez. Sunt cu mine, așa cm sunt acum.
Corpul nu cere soluții - cere prezență. Când începem să simțim unde este emoția, începem să îi recunoaștem existența. Iar o emoție recunoscută devine mai ușor de dus. Mai puțin copleșitoare. Mai puțin singură.

Reconectarea nu este un gest spectaculos. Este un act mic, repetat, de întoarcere spre tine.

21/04/2026

Sunt momente în care funcționezi bine în toate rolurile tale, dar când te oprești puțin apare o întrebare incomodă: „Cine sunt eu dincolo de ceea ce fac pentru alții?”
Dacă te regăsești aici, e un semn că mult timp te-ai adaptat, ai fost atent(ă), responsabil(ă), dar nu prea ai mai fost atent(ă) la tine.

Iată 3 semne frecvente că identitatea ta personală a rămas pe plan secund și cm te pot ajuta reflecția și journaling-ul.

1. Te definești mai mult prin ce faci decât prin ce simți
Când te prezinți vorbești despre muncă, familie, responsabilități. Îți e greu să spui ce îți place, ce contează pentru tine acum, ce te pasionează.
Journaling-ul ajută prin întrebări simple:
– Ce mă interesează în perioada asta?
– Ce mă obosește?
– Ce mi-ar plăcea să fie diferit?
Scrisul ajută să ai acces la tine, nu la roluri.

2. Îți adaptezi des comportamentul ca să nu deranjezi
Observi că spui „e ok” când nu e ok sau că îți ajustezi reacțiile ca să păstrezi armonia. În timp nu mai știi ce e autentic și ce e adaptare din ceea ce faci.
Reflecția scrisă te ajută să separi:
– Ce am simțit cu adevărat?
– Ce am exprimat?
– Ce aș fi avut nevoie să spun?

3. Ai senzația de gol când rămâi singur(ă) cu tine
Nu e plictiseală, ci lipsa contactului cu lumea ta interioară.
Journalingul regulat, chiar 5–10 minute pe zi, reconstruiește această legătură. Nu vei obține răspunsuri rapide, ci continuitate și claritate.

Identitatea nu se găsește brusc, se reconstruiește prin momente repetate de contact cu tine.

16/04/2026

Despre nevoi relaționale

Suntem ființe relaționale. Oricât am vrea să credem altceva, viața noastră se construiește din legături. Ne naștem dintr-o relație, creștem în relații și ne formăm prin felul în care ceilalți ne-au privit, ne-au ținut, ne-au înțeles sau nu.

Putem să ne păcălim că nu avem nevoie de nimeni.
Putem spune că „suntem bine singuri”.
Dar în profunzime, fiecare dintre noi tânjește după același lucru:
să fie văzut(ă), simțit(ă), primit(ă) exact așa cm este.

Ceea ce diferă este felul în care ne raportăm la propriile nevoi — și asta depinde mult de ceea am învățat despre „a avea nevoie” de-a lungul vieții.
Dacă am crescut într-un mediu în care nevoile noastre erau rușinate sau respinse, începem să le ascundem. Le numim „slăbiciuni”, „dependențe” sau „drame”. Ne convingem că a fi autonom înseamnă a nu cere nimic.
Dar adevărata autonomie nu înseamnă să nu ai nevoie, ci să știi cm să exprimi o nevoie fără frică și fără rușine.

În munca mea terapeutică, am văzut de atâtea ori cm vindecarea începe atunci când cineva are curajul să spună simplu: „Am nevoie de tine”, dar și cât de greu și riscant este asta.
A avea nevoi nu ne face slabi. Ne face vii. Ne face capabili să ne conectăm, să iubim, să ne atașăm sănătos. Poate cea mai mare dovadă de putere emoțională este să recunoaștem cât de mult avem nevoie unii de alții.

Tu ce ai învățat despre a avea nevoie?
Că e rușinos? Sau că e omenesc?

14/04/2026

Când simți că nu mai ai energie, dar continui din inerție

Epuizarea emoțională nu se vindecă prin weekenduri libere sau un concediu pe an.
Se vindecă prin ritualuri mici zilnice care te reconectează cu tine. Pentru că adevărata oboseală nu vine doar din prea multă muncă, ci din prea puțină prezență cu tine.

Când trăiești mereu în viteză, corpul intră în modul de supraviețuire. Funcționezi, nu trăiești. Iar emoțiile, chiar și cele frumoase, ajung să treacă pe lângă tine.

Ritualurile zilnice de reîncărcare sunt antidotul acestei stări.
Sunt pauze intenționate în care alegi să te întorci la tine, chiar și pentru câteva minute.
Simple, dar constante:
– O respirație lentă înainte de a începe ziua.
– O cafea băută în liniște, fără ecran.
– O plimbare scurtă seara, doar pentru a simți aerul.
– Trei lucruri scrise pentru care simți recunoștință.
– O melodie ascultată cu tot corpul, nu doar cu urechile.

Ritualurile nu sunt un moft, sunt o formă de reglare.
Îți transmit: „Mă văd. Mă aud. Merit atenția mea.”

Dacă simți că ți-ai pierdut energia și nu mai știi cm să te regăsești, te pot ghida. Scrie-mi un mesaj privat — și haide să redăm vieții tale ritmul firesc al respirației și al grijii de sine.

Sărbători cu liniște în interior.Cu timp pentru noi și pentru cei dragi.Foto: Jahanzeb Ahsan
12/04/2026

Sărbători cu liniște în interior.
Cu timp pentru noi și pentru cei dragi.

Foto: Jahanzeb Ahsan

09/04/2026

Despre cm se schimbă o relație când alegem să credem în intenția bună a celuilalt

Unul dintre cele mai simple, dar profunde lucruri care pot schimba o relație este să presupui că celălalt are o intenție pozitivă. Să alegi să pornești de la ideea că celălalt nu te atacă — ci încearcă la fel ca tine să se facă înțeles.
Asta nu e chiar ușor…

Însă când am început să aplicăm asta în relații totul se schimbă:
✅ S-a oprit jocul vinovăției. Începem să ne apropiem de neînțelegeri cu curiozitate, nu cu acuzații.
✅ Ne oferim unul altuia beneficiul îndoielii. Asta aduce mai multă răbdare și mai puțină frustrare în interacțiunile zilnice.
✅ Conversațiile au devenit mai blânde. Când pleci de la ideea că celălalt nu vrea să te rănească, ci să se conecteze, cuvintele vin dintr-un alt loc — din respect și din iubire.
✅ A devenit mai ușor să ne exprimăm. Când știi că ești întâmpinat cu încredere, nu cu judecată, se deschid porți spre o comunicare sinceră.

De ce funcționează asta?
Pentru că atunci când presupui intenție pozitivă, te muți din apărare în înțelegere. Nu-l mai tratezi pe partener ca pe un adversar, ci ca pe un coechipier.
Relația nu mai e despre cine are dreptate, ci despre cm putem fi împreună.
Și din acest loc, chiar și diferențele devin mai ușor de purtat — pentru că în spatele fiecărui cuvânt rămâne convingerea tăcută: „Ești de partea mea.”

Tu de unde pornești când celălalt greșește — din frică sau din încredere?

Address

Iasi

Telephone

+40771180463

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Corina Ungureanu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Corina Ungureanu:

Shortcuts

Share

Category