02/06/2026
Ieri a fost o zi plină. Am ieșit mult, am văzut multe — mulți copii sărbătoriți în fel și chip, baloane, înghețată, râsete/lacrimi de prea mult... Și am mai văzut ceva: copiii care nu se vedeau. Cei care au petrecut ziua departe de zgomot, departe de mulțime, poate acasă, poate la terapie, poate pur și simplu în ritmul lor.
Pe aceste mame vreau să le încurajez astăzi — pentru că, chiar dacă nu au fost acolo în mijlocul mulțimii, au mult de sărbătorit. Un copil care astăzi e mai bine decât era ieri. Un progres mic, poate invizibil pentru ceilalți, dar câștigat zi de zi, cu răbdare, cu prezență, cu o dragoste care nu s-a oprit niciodată. Copiii cu TSA nu sărbătoresc în zgomot, ci în liniștea unui progres pe care doar tu îl știi, în rutina care îi dă siguranță.
Nu te opri. Continuă exact ce faci. Drumul e lung și uneori obositor, dar copilul tău are cel mai important lucru de care are nevoie — o mamă care nu renunță!
