03/06/2026
𝐆𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢
Fiecare om poartă anumite lipsuri emoționale. Unele provin din copilărie, din experiențe de respingere, abandon, lipsă de validare sau iubire condiționată. Altele apar în urma traumelor, eșecurilor sau perioadelor lungi de singurătate. Aceste răni creează ceea ce mulți descriu drept un „gol interior” – o senzație subtilă că lipsește ceva esențial.
În acel moment apare tentația de a căuta în exterior ceea ce nu găsim în interior:
👉dacă nu mă simt valoros, caut pe cineva care să mă facă să mă simt important;
👉dacă nu mă simt iubit, caut pe cineva care să mă iubească suficient pentru amândoi;
👉dacă nu mă simt în siguranță, caut pe cineva care să-mi garanteze că nu mă va părăsi niciodată;
👉dacă nu mă cunosc pe mine însumi, caut pe cineva care să-mi ofere identitate și sens.
Problema este că nicio persoană nu poate umple permanent un gol care s-a format în interiorul nostru. Oricâtă iubire ar oferi celălalt, senzația de lipsă revine. Pentru câteva momente ne simțim compleți, apoi apare din nou foamea emoțională.
Proiectăm asupra partenerului propriile noastre nevoi neîmplinite. Îl investim cu o misiune imposibilă: aceea de a ne vindeca nesiguranțele, de a ne confirma valoarea și de a ne alunga singurătatea.
Astfel, relația încetează să mai fie despre cunoaștere și iubire reciprocă. Devine despre supraviețuire emoțională.
Partenerul nu mai este văzut așa cm este, ci prin prisma nevoilor noastre:
👉vrem să fie mereu disponibil;
👉vrem să ne liniștească toate temerile;
👉vrem să ne confirme constant valoarea;
👉vrem să nu se schimbe niciodată.
Când nu reușește, apare dezamăgirea. Nu pentru că nu ne iubește, ci pentru că nimeni nu poate susține rolul de „vindecător permanent” al altui om.
Exact același mecanism există în dependență.
Mulți cred că dependența este doar despre alcool, droguri sau jocuri de noroc. În realitate, orice dependență începe prin aceeași încercare de a regla o lipsă interioară.
Substanța, comportamentul sau persoana oferă ceva ce individul nu poate genera singur:
👉alcoolul oferă relaxare;
👉drogul oferă euforie;
👉munca oferă valoare;
👉rețelele sociale oferă validare;
👉partenerul oferă sentimentul de siguranță.
La început funcționează. Durerea se diminuează. Golul pare mai mic. Anxietatea dispare temporar.
Însă efectul este trecător.
De aceea dependentul nu caută doar obiectul dependenței. El caută starea pe care aceasta i-o produce. Iar când efectul trece, apare nevoia unei noi „doze”.
În acest sens, dependența emoțională și dependența de substanțe au aceeași rădăcină psihologică: încercarea de a obține din exterior ceea ce nu poate fi susținut din interior.
https://portokal.ro/intre-inima-si-creier-petronela-nechita.html
