28/07/2026
"Dacă ați petrece o săptămână cu un grup de copii, ați înțelege cu adevărat care este nivelul de activitate fizică de care au nevoie, în general, ca să nu întrebe de console, telefon sau tabletă.
Există un prag de ocupare şi de angajare a energiei fizice care consumă complet pofta de a butona.
Doar că adultul e prea obosit să îşi imagineze cât anume din ziua unui copil trebuie petrecută activ, în mişcare. Numai gândul în sine îl oboseşte - acela că între 7 şi 16 ani, omul ar trebui să alerge, să se cațere, să construiască, să înoate, să vâslească, să cerceteze, să cânte, să danseze - cam 6 -7 ore pe zi. Afară, în natură, cu prietenii.
Cu pietre aruncate în băltoace. Cu genunchii juliți. Cu fața arsă de vânt.
Pentru asta este construit corpul uman. Pentru descoperirea limitelor fizice, pentru oboseala aceea bună care te adoarme neîntors.
Ne petrecem ore în şir în lupte pentru a-i convinge să lase tableta. Nu este deloc despre ce argumente îi conving, nici despre disciplină sau responsabilizarea lor. E mai degraba vorba despre un adevăr biologic pe care nu îl respectăm.
Cea mai mare boală a lumii noastre este inactivitatea. Canapeaua şi serialele tv. Tableta pentru copii şi sentimentul că tot suntem obosiți şi că avem nevoie de odihnă. Certurile. Argumentările. Explicațiile. Rugămințile. Amenințările. Toate sunt simptomele unui corp insuficient provocat fizic.
Un copil obosit are nevoie de multă mişcare. Un copil pe care îl cerți că nu respectă limita de timp la calculator nu are, de fapt, program activ, clar şi angajant dinspre părinții lui. N-a învățat încă ce poate face cu propriul corp.
De 5 săptămâni, de când sunt în tabără, cu grupuri de copii până la 14-15 ani, unul nu a întrebat de telefon. Când i-au întrebat părinții de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi: "Păi, dacă am avut tot timpul ce face!!"
