22/07/2026
De ce alerg în natură? Reflecții despre echilibrul psihic și mișcare.
Ca psihoterapeut, petrec multe ore ascultând poveștile oamenilor. Intru în contact cu emoții intense, cu suferință, cu speranță și cu dorința profundă de schimbare. Este o profesie pe care o iubesc, dar care îmi cere să fiu prezentă, atentă și disponibilă emoțional.
De aceea, una dintre cele mai importante forme prin care am grijă de propriul echilibru este alergarea în natură.
Nu alerg pentru performanță.
Nu urmăresc recorduri.
Alerg pentru că, de fiecare dată când intru pe o potecă simt că organismul meu începe să își regăsească ritmul firesc.
Corpul și psihicul comunică permanent.
De aceea, atunci când avem grijă de corp, susținem și sănătatea emoțională.
Nu toată lumea iubește alergarea.
Și este absolut în regulă.
Pentru unii oameni, mersul alert, drumețiile, bicicleta sau plimbările zilnice prin parc pot avea efecte similare.
Important este să găsim o formă de mișcare care ne face bine și pe care o putem integra în viața de zi cu zi.
Nu pentru că „trebuie”.
Ci pentru că este o modalitate de a avea grijă de noi.
Nu există o soluție unică pentru sănătatea mintală.
Psihoterapia este un sprijin important.
La fel și relațiile apropiate.
Somnul.
Alimentația.
Mișcarea.
Timpul petrecut în natură.
Pentru mine, alergarea reunește o parte dintre acestea. Îmi oferă un spațiu în care mă reconectez cu mine însămi, îmi reglez ritmul interior și îmi reamintesc că echilibrul psihic nu este o destinație, ci un proces de care avem grijă, zi de zi.
