Psiholog Kis Monica

Psiholog Kis Monica Psiholog clinician
Anxietate • Relații • Terapie de cuplu
Ședințe online în toată lumea
📲 Programări ↓
https://wa.link/abp78b

05/08/2026

Urmăritor și retras — de ce se-nchide relația!

Unu vrea să vorbească și apropie.
Celălalt evită și se retrage.
Cu cât urmăritor insistă, cu atât retras se-nchide mai tare.

Urmăritor: “De ce nu vorbești cu mine?” Retras: “De ce insistă atât?”

Amândoi fac ceea ce au învățat că funcționează. Amândoi se simt neînțeleși.

Cum se repară:
Urmăritor se calmează.
Retras face un pas mic.
Dansul se oprește doar atunci când amândoi recunosc că ambii sunt răniti.

🖤 Kis Monica | Terapie pentru Suflet

Mii de mulţumiri celor mai noi urmăritori! Mă bucur că v-aţi alăturat!Lina Cata, Claudiu Burghel, Carbunaru Tudor Lucian...
05/08/2026

Mii de mulţumiri celor mai noi urmăritori! Mă bucur că v-aţi alăturat!

Lina Cata, Claudiu Burghel, Carbunaru Tudor Lucian, Ene Radu, Carmen Petre, Stanciu Lucian, Catalin Laurentiu Catalin, Nasul Nasul Batran, Edy Popescu, Maricela Popa, Gabriel Montescu, Badea Danut, Gina Andrei, Nicu Dumitru, Cotet Vlad-Aurelian, Iacob Hămuraru, Doru Iftimescu, Cristian Stanciu, Catalin Scurtu, Diana Fluerașu, Mate Ana Maria Ioana, State Balosin, Fanica Olteanu, Dibu Marius, Floriana Preda, Stefan Cosoreanu, Marilena Enciu, Anca Elena Boeru, Virgil Arusoaei, Rusu Cristi, Marius Si Adriana Lunga, Florinn Petree, Daniel Spulber, Iulius Iulius, Lia Tomoni, Sanda Golopența, Livia Luca, Rozalia Kovacs, Maria Toader, Cornelia Popescu, Adriana Ionescu, Cici Anghelescu, Laura Voicu, Mircea Solobot, Stefan Macovei, Daniel Chiriac, Ivan Tlasadze, Ioan-radu Stefan, Csaba Szekely, Costica Paduraru

04/08/2026

Dispare zile, chiar săptămâni.
Apoi, exact în momentul în care ai descis că e terminat, apare un mesaj: “Hei, cm ești?”
Și în acea secundă, tot ce construiseși — liniștea, distanța, hotărârea — se prăbușește.

De ce se întâmplă asta?

Nu e o coincidență. Breadcrumbing nu e despre iubire — e despre control. Cineva îți oferă exact atât cât aveți nevoie să nu pleci, dar niciodată destul cât să rămâi cu adevărat.

Mesajele rare, dar precise. Răspunsurile care vin exact când ai renunța. Atenția care apare și dispare în ritmul care te ține mereu în alertă.

De ce mă ține locul?

Răspunsul nu e că ești slabă. E psihologic.

Creierul nu se obișnuiește cu constanța — se obișnuiește cu imprevizibilul. Când recompensa vine aleatoriu (azi un mesaj, săptămâna viitoare poate tăcere), mintea nu se poate opri din așteptat.
E același mecanism care ține oamenii la aparatele de joc. Nu câștigul te face să apeși din nou, ci nesiguranța dinaintea următorului butoane. “Data asta poate voi câștiga.”

La fel, tu nu aștepți pentru că e prea greu să pleci. Aștepți pentru că nu știi niciodată când va veni următorul semn — și fiecare dată ar putea fi “data asta se va schimba, data asta va fi serios!

În timp, rămâi blocată: prea sperată pentru a-ți continua viața, prea departe de el ca să fi cu adevărat acolo.

Și cineva știe asta. Tocmai de-aia le trimite.

Cea mai importantă parte!

Nu ești obsedată de el. Ești obsedată de speranța pe care ți-o ține sub nas.

Și asta e bine să-ți amintești: nu iubirea te-a ținut acolo zile la rând, revăzând acele mesaje. Te-a ținut speranța — hrănită cu foarte puțin, exact la timp, ca să nu pleci niciodată pe bună.
breadcrumbing

03/08/2026

Dacă te-ai recunoscut în asta, nu ești singura persoană și nu e nimic în neregulă cu tine.

O relație fără nume nu apare pentru că ești “prea disponibilă” sau “prea puțin importantă”. Apare pentru că, undeva, unul dintre voi are nevoie de ambiguitate ca să se simtă în siguranță. Iar celălalt acceptă ambiguitatea, sperând că, în timp, lucrurile se vor clarifica de la sine.
De obicei, nu se clarifică.
Nu pentru că nimeni nu ține la nimeni — ci pentru că nimic nu se schimbă până când cineva nu spune, cu voce tare, ce vrea de fapt.

Iar întrebarea reală nu e “ce suntem noi?”.
Este:eu cât mai pot să rămân într-un loc unde nu știu niciodată unde sunt?

🖤 Terapie pentru Suflet

01/08/2026

„Nu e că nu vrem să fim înțeleși. E că nici noi nu știm mereu cm să explicăm ce se întâmplă în mintea noastră.”( opinia unui bărbat — perspectivă masculină ilustrativă)

Există un moment în orice relație în care ea îți spune: „Nu te înțeleg. Nu știu ce vrei. Nu știu ce simți.”

Și el tace. Nu pentru că nu are nimic de spus. Ci pentru că ceea ce simte… nu are cuvinte. Sau are prea multe, și nu știe de unde să înceapă.

Bărbații nu sunt crescuți să-și verbalizeze trăirile. Suntem crescuți să rezolvăm, să acționăm, să livrăm. Emoția e ceva ce procesăm în interior — adesea singuri, adesea în tăcere.

Când o femeie vede că tace, interpretează: „E supărat pe mine. Nu-i pasă. S-a închis.”
Când de fapt el e doar… în procesare.

Nu e distanță. E o altă limbă.
Și cel mai greu lucru nu e că nu vrea să fie înțeles — ci că nici el nu s-a înțeles pe deplin pe sine în acel moment.
O femeie poate simți că îl cunoaște.
Poate chiar să-l cunoască bine. Dar va exista mereu un strat pe care ea nu-l va accesa complet — nu pentru că îl ascunde, ci pentru că nici el nu l-a articulat niciodată.
Asta nu e o limitare a relației.
E o realitate a diferenței.
Și poate că frumusețea unui cuplu sănătos nu e că te înțelege partenerul complet — ci că rămâi curios față de ceea ce nu înțelegi încă.

„Poate că mintea masculină nu e o enigmă de rezolvat. E un teritoriu de explorat — cu răbdare, cu întrebări, și fără judecată.”
Voi ce opinie aveti?😊

31/07/2026

Mulți cred că o femeie care nu se deschide complet într-o relație are o problemă de atașament, sau pur și simplu “nu e pregătită”.
Dar de multe ori, nu ea e blocată — e terenul pe care încearcă să iubească.
O femeie iubește deplin doar acolo unde simte că poate greși, poate fi vulnerabilă, poate cere fără să fie judecată — fără să plătească, mai târziu, pentru asta. Când acel loc nu există, ea nu se retrage din răutate sau frică nefondată. Se retrage instinctiv, ca protecție, pentru că a învățat — undeva, cândva — că deschiderea totală poate costa scump.

Mesajul central: nu partenerul “trebuie reparat” și nu femeia “trebuie convinsă”. Trebuie construit, împreună, un teren de siguranță — pentru că iubirea deplină nu e o decizie pe care o iei, e un răspuns la cât de sigur te simți să o oferi.

29/07/2026

Când o femeie pleacă fără nicio explicație, bărbatului nu-i ia doar relația.
Îi ia și înțelegerea — șansa de a-și da un sens la ce s-a întâmplat. Iar mintea lui, fără un “de ce”, nu are unde să se oprească. Reface fiecare discuție, caută semnul pe care crede că l-a ratat.
Pentru mulți bărbați, greu de dus nu e abandonul în sine — e tăcerea din jurul lui.
Au fost crescuți să rezolve, nu să stea cu o durere pentru care nu există soluție.
Așa că, în loc să pară afectați, se retrag. Muncesc mai mult. Par „că sunt bine” — pentru că nimeni nu i-a învățat vreodată cm arată, la un bărbat, o durere fără cuvinte.

Mesajul central: absența unei explicații nu înseamnă absența durerii.
Înseamnă doar o durere fără hartă. Iar aceea, de multe ori, doare cel mai mult — nu pentru că e mai mare, ci pentru că n-are unde să se așeze.

28/07/2026

Am primit peste 500 reacţii la una dintre postările mele săptămâna trecută! Mulţumesc tuturor pentru sprijin! 🎉

28/07/2026

Cât timp cineva rămâne, poate încă spera, negocia, controla o bucată din narativ — chiar dacă acea bucată doare. Rareori e iubirea singurul motiv al rămânerii. E adesea investiția: anii, casa, copiii, felul în care lumea din jur le vede cuplul. Mintea numără fiecare an pus deja în relație și confundă plecarea din ea cu plecarea din propria viață — deși sunt, de fapt, două lucruri diferite.
Rădăcina reală e mai grea decât trădarea în sine: frica de a fi singură cântărește adesea mai mult decât durerea de a fi înșelată. Nu pentru că singurătatea ar fi mai rea — ci pentru că durerea din relație e cunoscută, iar mintea alege mereu suferința familiară în locul unei incertitudini netrăite.

Nu convingerea că merită mai mult o va determina, în cele din urmă, să plece — asta știe deja, de mult. Ci momentul în care frica de necunoscut devine, în sfârșit, mai mică decât prețul de a rămâne.

27/07/2026

De ce iubim adulți așa cm am iubit un părinte?

Prima relație de atașament nu e cu partenerul — e cu părintele. Acolo învățăm cât de sigur e să depindem de cineva, cât ne temem de abandon, cât de mult putem cere.
De ce alegem ce ne e familiar, nu ce ne face bine
Mintea confundă cunoscutul cu siguranța — chiar și atunci când cunoscutul a durut.
De-aici tiparele care se repetă: aceeași relație toxică, anxietatea confundată cu atracția, nevoi minimizate pentru că par “prea mult”.

Ce înseamnă, de fapt?
Cuplul nu e un teren nou.
E, adesea, un teren vechi, retrăit cu altcineva.

Ce schimbă lucrurile
Nu vina.
Conștientizarea originii tiparului — primul pas spre a alege diferit.

Address

Strada Camil Petrescu 7A
Kronstadt

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 18:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 10:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00

Telephone

+40742280817

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Kis Monica posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Kis Monica:

Shortcuts

Share

Category