Cabinet logopedie Lavinia Rus

Cabinet logopedie Lavinia Rus Servicii de logopedie

29/04/2026

Dizabilitățile auditive la copii și adolescenți
Alături de dizabilitățile auditive mai sunt utilizați și alți termeni cm ar fi afecțiuni senzoriale auditive, hipoacuzie, slăbirea acuității auzului, tulburări de auz, surditate.
Când un copil nu este înstare să audă sunete la fel de bine ca și ceilalți copii avem tendința de a spune că are deficiențe/dereglări/dizabilități de auz.
Auzul poate fi afectat în măsură diferită:
• unii copii și adolescenți sunt în stare să audă multe sunete;
• alții aud doar cu aparatul auditiv;
• unii care nu aud deloc;
• unii care nu aud și nu vorbesc deloc: surdo-muții.
Deficiența de auz se caracterizează prin pierderea parțială (hipoacuzie) sau totală (surditate) a auzului. Deficiența poate fi congenitală (înnăscută) sau poate să apară în primii 3 ani de viață.
Cea mai mare dificultate pentru un copil cu deficiențe de auz este ”de a-l învăța să vorbească”.
Dereglarea auzului presupune dereglarea ”centrului auditiv al creierului”, precum și lezării urechilor.
Majoritatea persoanelor cu dizabilități de auz reușesc să se integreze bine și eficient în viața socială, școlară și mai ales în viața profesională.
Dizabilitatea auditivă presupune un deficit la nivelul abilităților de informare și receptare pe baza analizatorului auditiv.
În funcție de pierederea înregistrată audiometric dizabilitățile de auz se clasifică astfel:
 dizabilitate auditivă ușoară - pierderea abilităților de receptare și sinteză 20-40 dB
 dizabilitate auditivă moderată - pierderea abilităților de receptare și sinteză 40-70 dB
 dizabilitate auditivă severă - pierderea abilităților de receptare și sinteză 70-90 dB

Cum putem ști dacă un copil/adolescent are pierderi de auz?
 un copil care suferă de pierdere atenuată de auz va reacționa doar la sunetele mai ridicate decât cele normale și nu va reacționa la cele joase. El poate auzi toate sunetele, dar nu pe cele joase.
 un copil cu pierdere totală a auzului nu poate să răspundă la nici un stimul.
• copilul este mai speriat decât el, înainte de prima întâlnire
Nu știe dacă profeosrul mai are în clasă un copil special, nu știe dacă acesta este pregătit, dacă acesta știe sau nu care sunt limitele elevului, progresele pe care le pot face, dacă are răbdare sau dacă este dispus să accepte această nouă provocare;
• copilul are o pierdere de auz, aceasta nu înseamnă implicit o dizabilitate mintală!
Poate fi un copil inteligent dacă se lucrează ținând cont de particularitățile copilului, se obțin performanțe.
• copilul poate să aibă pierderea de auz la una sau la ambele urechi, iar dacă pierderea este bilaterală ea nu este întotdeauna egală;
• o consecință secundară a lipsei auzului este comunicarea deficitară.
Limbajul este sărac, cuvintele de legătură (prepoziții, conjuncții, sufixe, prefixe, etc.) sunt inutile. Pentru un copil cu dizabilități auditive este același lucru ”coleg de bancă/ coleg pe bancă; stau la bloc, stau pe bloc”;
• ordonarea cuvintelor în propoziție este stabilită de importanța pe care o are aceasta și nu de regulile gramaticale abstracte.
Logica lui îi spune „pietoni de trecere”și nu „trecere de pietoni”.
Oricât ar face și ar dori profesorul să îl facă să se corecteze, limitele lui sunt clare și oricât de mult ar lucra, chiar dacă a înțeles mesajul copilul nu poate să reproducă, conform pretențiilor. Singura lui șansă este să reproducă lecții pe care le memorează mecanic, pentru a-i mulțumi pe alții, care nu apreciază ceea ce a înțeles el dacă o spune așa cm condiția lui specială îi permite.
• pentru că nu înțeleg tot ceea ce se comunică în jurul lor, ei deduc restul conversațiilor din context, astfel pot face astfel numeroase erori de înțelegere;
• nu înțeleg sensul figurat al cuvintelor, limbajul metaforic, sensurile multiple le crează confuzii;
• nu sesizează cuvintele accentuate dintr-o propoziție.
Sarcinile de lucru trebuie explicate în special atunci când este vorba despre un examen, un extemploral. S-ar putea să știe lecția, dar să nu înțeleagă sensul cerinței și să scrie despre alceva, deși ar fi putut scrie la subiect. Lui trebuie să i se ceră să repete cerința și să explice cu cuvintele lui ceea ce a înțeles.
• locul copilului este în prima bancă pentru a auzi ce spune profesorul sau colegul de la tablă;
• nu trebuie să stea singur în bancă are nevoie de un coleg (care să-i dea voie să copieze după notițele lui dacă a rămas în urmă);
• nu poate scrie după dictare;
• profesorul ar trebui să scrie pe tablă, pe fișe de documentare, să îi ofere timp de lucru;
• de câte ori este posibil este indicată folosirea unor pictograme în timpul predării, pentru ca elevul să înțeleagă mai bine lecția;
• mobilierul clasei trebuie să fie aranjat în semicerc;
• ceilalți elevi ai clasei să fie încurajați să vorbească pe rând.

Părinții colegilor de școală ai elevilor cu dizabilități integrați în învățământul de masă pot fi grupați în trei categorii:
a. părinți care sunt împotriva acceptării copiilor cu dizabilități
Unii dintre aceștia amenință cu transferul propriului copil din clasă. Majoritatea motivează poziția lor prin afirmații de genul:
• învățătorul /profesorul pierde prea mult timp cu elevul respectiv;
• este un exemplul negativ pentru copilul meu, deoarece nu face față cerințelor unei clase obișnuite;
• așteaptă mereu ajutor de la copiii noștri, cred că este leneș și profită de ceilalți;
• e ciudat, locul lui este la școala specială;
• e periculos pentru copilul meu cine știe de ce e în stare.
b. părinții neutrii
Părinții neutrii nu fac referire la prezența unui coleg în clasa propriului copil. Acestor părinți le este indiferentă o astfel de situație.
c. părinții care sunt de acord cu prezența unui elev cu dizabilități în clasă
Părinții care sunt de acord cu prezența unui elev cu dizabilități în clasă își manifestă părerile:
• mă bucur pentru că așa copilul meu poate vedea ce noroc are că este sănătos;
• copilul meu va deveni mai sensibil și mai bun pentru cei cu probleme de sănătate;
• se bucură și el de prezența copiilor de vârsta lui;
• părinții lui sunt oameni de treabă și se ocupă de el;
• este cuminte, sociabil;
• copii au de învățat multe de la el.
Cadrul didactic este obligat să colaboreze cu toți părinții, este un mediator, el intermediază relația dintre părinții clasei ,dar mîiestria lui depinde de succesul relațiilor armonioase între aceștia
Copii cu deficiență de auz trebuie să beneficieze de:
• protezare auditivă;
• examen de specialitate medical;
• programe de terapie specializate (pentru deficiențele de vorbire, limbaj mimico-gestual);
• modalități alternative de comunicare (protezare, limbaj minico-gestual, terapia auditiv verbală);
• curriculum adaptat;
• profesor itinerant și de sprijin;
• sprijinul permanent al familiei.
Semne sau indicatori de avertizare:
Copilul surd
- nu întoarce capul după sursa unui sunet sau a unei voci;
- are infecții dese la ureche;
- nu răspunde cînd îl chemi dacă nu te vede;
- îți privește buzele atunci când îi vorbești;
- vorbește foarte încet sau foarte tare.
Copilul hipoacuzic
- întoarce capul pentru a auzi mai bine;
- poate să roage colegii, profesorii să vorbească mai tare;
- nu este atent (nu aude bine ceea ce i se spune sau aude distorsionat);
- vorbește prea tare/încet;
- pronunță cuvintele cu greu fiindu-i afectată inteligibilitatea vorbirii;
- înțelege mai bine când profesorul este mai aproape de el;
- înainte de a începe o sarcină se uită la profesor sau la colegi pentru a observa unele indicii;
- preferă să lucreze singur, să se așeze în locuri liniștite;
- poate fi timid, încăpățânat, neastâmpărat;
- dacă nu este încurajat să interacționeze are rețineri de a participa la activități;
- este capabil să înțeleagă mai bine mimica, mișcările corpului și informațiile contextuale;
- poate avea tulburări comportamentale cauzate de dificultățile de comunicare.

10 minute de psihopedagogie specială,pedagogie terapeutică și logopedie Afazia la copii și adolescenți -partea I Direcți...
27/02/2026

10 minute de psihopedagogie specială,pedagogie terapeutică și logopedie
Afazia la copii și adolescenți -partea I
Direcții de abordare psiholingvistice a tulburărilor afazice
Exemple de obiective și activități pe componente.
Componenta lingvistică afectată
1. Componenta foneticofonologică
Obiective ;
- antrenarea abilităților de articulare corectă a fonemelor ;
- antrenarea abilităților de redare grafomotorie a fonemelor din limba română ;
-antrenarea abilităților de asociere a fonemellor cu grafemele ;
Exemple de activități :
- exerciții de antrenare a abilităților motorii și respiratorii în vedrea pregătirii componentelor aparatului fonoarticulator pentru a articula fonemele ;
- exerciții de pronunțare a sunetelor din limba română( se lucrează prin demonstrație ,prin modelare , prin derivare , indicații de natură ortofonică), pot fi folosite softuri sau imagini care să faciliteze pronunția;
- exerciții de scriere a literelor alfabetului ( fie în mod automat , fie după dictare , fie enumerând;
- exerciții de copiere a literelor date;
- exerciții de citire a literelor ( se pot utiliza liste cu litere și cu silabe .
2. Componenta morfologică
Obiective
- antrenarea abilităților de exprimare a conținuturilor gramaticale(utilizarea corectă a morfemelor)
Exemple de activități
- exerciții de identificare a formei de plural și a substantivelor date
- exerciții de derivare a substantivelor și verbelor cu sufixe și prefixe
- exerciții de realizare a acordului între substantiv și adjectiv , între substantiv - predicat
- exerciții de construcție de sintagme prin localizarea obiectelor( se lucreaz[ astfel structurile adverbiale " în față " ," în spate", structurile prepoziționale "pe" , "sub "," lângă ", descrierea orală și scrisă a unor imagini .
3. Componenta lexicosemantică
Obiective :
-antrenarea abilităților de denumire de obiecte și imagini ;
-antrenarea abilitîâilor de cobstruire de câmpuri lexicale și familii lexicale .
Exemple de activități
-denumirea obiectelor și a imaginilor date ;
-exerciții de construire de câmpuri lexicale și familii de cuvinte ;
-exerciții de enumerare a cât mai multe elemente într-o categorie lexicală într-o unitate de timp (exerciții de fluență semantică);
- exerciții de identificare a sinonimelor și antonimelor unui cuvânt dat .
4. Componenta sintactică
Obiective :
-antrenarea abilităților de exprimare în propoziții ( oral și scris);
Exemple de activități
-exerciții de descriere a unor imagini și a unui obiect ;
- exerciții de construire de propoziții materializând un criteriu dat ;
- exerciții de transformare a unei propoziții simple într-o propoziție dezvoltată .
5. Componenta pragmatică
Obiective :
-antrenarea abilităților conversaționale materializând parametri pragmatici ai comunicării( persoană, timp și loc):
- creșterea nivelului inteligibilității verbale .
Exemple de activități
- exerciții cu joc de rol ;
- exerciții de inițiere , menținere și finalizare a unei conversații ;
- exerciții de completare a unei povestiri ,a unui dialog ;
-exerciții de utilizare a formulelor de politețe ;
- exerciții de asociere a unor structuri verbale cu anumite persoane și contexte de comunicare .

10/02/2026

Educația începe acasă❗️Restul e completare.

Prima și cea mai importantă școală a copilului este familia. Nu grădinița. Nu școala. Nu profesorul.

Acasă se pun bazele. Restul doar lucrează cu ce există deja.

Copilul învață acasă cm se vorbește cu un adult. Cum se răspunde când greșești. Cum arată respectul. Ce înseamnă limita. Ce se întâmplă când faci ceva rău.
Școala poate educa minți. Dar caracterul se formează acasă.

Un copil care nu a învățat acasă: să accepte un „nu”, să-și asume o greșeală, să respecte o autoritate, să se oprească atunci când e corectat, va ajunge la școală nu ca un elev, ci ca o problemă pe care alții trebuie să o gestioneze.

Iar asta nu e corect nici pentru copil.
Nici pentru profesori. Nici pentru ceilalți copii.

Școala nu poate repara: lipsa de limite, lipsa de respect, lipsa de consecințe, părintele care justifică orice comportament.

Profesorul nu poate construi, dacă acasă se dărâmă zilnic.

Nu poți cere școlii disciplină, când copilul n-a auzit niciodată acasă „nu e în regulă ce ai făcut”. Nu poți cere respect, când copilul te vede cm contrazici orice regulă. Nu poți cere autoritate, când copilul a fost învățat că el are mereu dreptate. Educația nu înseamnă doar iubire. Înseamnă responsabilitate.

Înseamnă să-l înveți că: nu totul i se cuvine, nu orice emoție justifică un comportament, nu orice dorință trebuie împlinită, nu orice greșeală rămâne fără urmări.

Orice copil are nevoie de părinți asumați.
Când familia își face partea, școala devine un aliat. Când familia renunță, școala devine țap ispășitor.

Și adevărul e simplu, chiar dacă doare: educația nu se deleagă. Se trăiește. Se modelează. Se repetă zilnic.
Acasă.🏡

✍🏻©️ O mamă
Camelia Rebegea - Autor
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
Mai multe despre educație am scris în carte:
📔https://cartre.ro/produs/oricine-poarta-in-suflet-o-mama/

01/02/2026

10 minute de psihopedagogie specială,logopedie și pedagogie terapeutică:

Tulburările de învățare
Tulburările de învăţare au fost amplu dezbătute drept urmare au apărut mai multe teorii care încearcă să le explice şi anume: teoria proceselor (S. Kirk şi colaboratorii, 1967), teoria modelului gestaltist (Hovck şi Sherman, 1979; Winograd şi Smith, 1989), teoria neuropsihologică (Batchelor şi Dean, 1991) şi teoria ecologică (Bartolli, 1990).
Tulburările de învăţare au fost definite de S. Kirk ca fiind: „o întârziere sau o tulburare specifică a unuia sau mai multor procese implicate în percepţie, limbaj, pronunţie, citire, comportament, scris sau calcul numeric.”
Astfel elevii care prezintă tulburări de învăţare se remarcă prin întârzieri semnificative faţă de nivelul obişnuit al achiziţiilor şcolare în raport cu programa şcolară sau cu performanţele majorităţii colegilor. Aceştia pot avea tulburări de învăţare cu mai mult de un an faţă de grupul de referinţă, în acest caz vorbim de tulburări de învăţare uşoare, sau întârzieri cu mai mult de doi ani, când vorbim de deficienţe grave.
Din punct de vedere al apariţiei tulburărilor de învăţare se poate menționa că acestea apar atât la copii, cât şi la adolescenţi sau la adulţi.
Caracteristicile generale ale copiilor cu tulburărilor de învăţare sunt următoarele: ”hiperactivitatea, dificultăţi de concentrare a atenţiei, orientarea confuză în timp şi spaţiu, incapacitatea de a urmări indicaţiile orale, poftă necontrolată de dulce, hipoglicemie, după vârsta de 8 ani este ambidextru, inversează literele sau cuvintele, face constant greşeli de ortografie, prinde greu mingea şi o loveşte cu piciorul, nu poate sări coarda, are dificultăţi în încheierea nasturilor, în legarea şireturilor, mod defectuos de a ţine creionul în mână, caligrafie mediocră, mers dificil, incapacitatea de a sări, stângăcie, eşecuri frecvente, dificultăţi de a sta într-un picior, în a merge cu bicicleta sau de-a lungul unei linii.” (Gherguţ, Alois – Sinteze de psihopedagogie specială)
Conform clasificării din „Sinteze de psihopedagogie specială” a lui Alois Gherguţ, dificultăţile de învăţare pot fii: induse şi propriu-zise. Cele induse sunt intrinseci (acţional - procedurale, organizaţionale, valorificate şi ocazionale) şi extrinseci (calitatea precară a instruirii, suprasolicitarea şcolară, lipsa unui regim de activitate intelectuală, lipsa interesului şi a colaborării familiei cu şcoala, nivelul cultural şi material scăzut). Tulburările de învăţare propriu-zise sunt clasificate după gradul de cuprindere, după domeniul social afectat, după natură, după obiectivări, după simţul practic şi după procesarea informaţiei.
Apariţia acestor tulburări poate avea următoarele cauze: biologice şi fiziologice, psihologice, ambientale sau de mediu şi necunoscute.
Dintre cauzele biologice şi fiziologice amintim:
- naşterile prelungite sau cu un travaliu prelungit,
- boli cronice sau contagioase,
- leziuni şi disfuncţii cerebrale,
- tulburări funcţionale ale sistemului limbic.
Alte cauze sunt cele psihologice: nivelul intelectual care se situează la intelectul de limită, tulburări afective care induc copilului reacţii de opoziţie, de demisie, de refuz, ritm lent, tulburări de limbaj şi de schemă corporală, imaturitate psihică, timiditate excesivă.
Cauzele de mediu care pot contribui la apariţia tulburărilor de învăţare pot fii grupate în:
- cauze din mediul şcolar (organizarea deficitară a activităţii de învăţare, supraîncărcarea claselor, schimbarea frecventă a unităţii şcolare, stres şcolar etc.),
- cauze din mediul familial (condiţii socioculturale şi materiale precare, hiperprotecţie, carenţe ale ambianţei familiale, familii dezorganizate, climat familial tensionat, violenţă intrafamilială etc.)
cauze sociale care ţin de comunitate (neasigurarea condiţiilor optime de a frecventa şcoala datorită distanţelor
Trebuie însă reţinut faptul că dificultăţile de învăţare apar de la început pe un anumit sector al activităţii şcolare sau se poate generaliza la toate activităţile, dar de la dificultăţi de învăţare la o activitate nu se ajunge la dificultăţi generale.
În cazul eşecului şcolar tendinţa este de a „contagia” în plan intrapersonal, „de la o situaţie de învăţătură la alta în aceeaşi zi sau de la o zi la alta şi de la un obiect de învăţământ la altul, tinzând treptat spre toate disciplinele de învăţământ.” (Bălaş-Baconschi, Cristina – Psihopedagogia copiilor cu dificultăţi de învăţare)
Dacă copilul care prezintă la un moment dat un eşec şcolar a avut înainte de acesta şi poate avea şi după succes şcolar, nu acelaşi lucru se poate spune despre copilul cu dificultăţi de învăţare, care nu s-a bucurat niciodată de succes şcolar. La copiii cu dificultăţi de învăţare există situaţii în care elevul depune efort mare de învăţare fără ca situaţia lui şcolară să se amelioreze, în timp ce în cazul elevilor cu eşec şcolar efortul în activitatea şcolară va fi sistematic şi simptomatic diminuat de elevul în cauză.
Tulburările de învățare:
1. Dislexia
Tulburare care face parte din categoria celor de citit-scris. Dislexia reprezintă dificultatea de a citi, manifestată prin deficienţe la nivelul percepţiei auditive, optice şi kinestezice,
Dislexicul poate fi recunoscut după manifestări ca:
- neputinţa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaţie;
- concentrarea atenţiei pe realizarea citirii cuvintelor, fiind împiedicată astfel înţelegerea cursivă a textului;
- dificultăţi în citirea cuvintelor mai lungi sau mai greoaie;
- probleme în reproducerea conţinutului celor citite;
- omisiuni de foneme sau cuvinte etc;
- are dificultăţi de orientare, făcând deseori confuzie între stânga și dreapta.
- dificultăți în a identifica în cuvinte, literele asemănătoare.
2. Disgrafia
Tulburare din categoria scris-citit. Disgrafia se referă la incapacitatea copilului dezvoltat normal din punct de vedere al limbajului, auzului şi intelectului, de a învăţa corect să scrie.
Elevul cu disgrafie:
- confundă constant şi repetat fonemele asemănătoare acustic, între litere şi grafia lor;
- inversează, adaugă, omite litere, grafeme, cuvinte;
- are dificultăţi în combinarea cuvintelor în unităţi mari de limbaj;
- contopeşte cuvinte;
- scrie ca în oglindă etc.
Deoarece generează eşecuri şi conflicte permanente, tulburările de scris-citit dereglează adeseori integrarea socială prin manifestarea unor comportamente antisociale şi instalarea unor trăsături caracteriale negative: negativism, descurajare, inerţie, nepăsare, teamă de insucces, izolare.
O grupă specială de dislexo-disgrafici o reprezintă cei care manifestă dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice.
Corectarea deficienţelor de limbaj se face utilizând două categorii de metode, unele de ordin general şi altele specifice fiecărei categorii de dizabilitate. Desigur cele mai multe dintre ele sunt aplicate numai de către specialiştii logopezi, în cabinetele lor, însă exerciţii de corectare, repetare, integrare în grupul de prieteni sau clasa de elevi, prin socializare, reprezintă acţiuni pe care le poate face cu real succes şi învăţătorul clasei. Condiţii esenţiale ale reuşitei le reprezintă colaborarea strânsă cu părinţii copiilor care au astfel de tulburări, respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale, efectuarea de exerciţii de scurtă durată şi, mai ales o atmosferă caldă, amabilă, răsplătirea cu laude şi încurajări.
În categoria metodelor şi procedeelor generale de înlăturare a dislaliei - sigmatismului constatat la elevi trebuie utilizate exerciţii de gimnastică şi mimogimnastică a corpului şi a organelor aparatului fonoarticulator, mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraţie, la dezvoltarea mişcărilor faciale: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor, imitarea râsului, scoaterea limbii neîncordate printre dinţi şi buze.
sau încordate sub formă de săgeată, mişcări antero-dorsale ale limbii, executate la început cu gura deschisă, apoi cu ea închisă. Nu trebuie omise exerciţiile pentru dezvoltarea motricităţii mandibulare sau a buzelor, a vălului palatin şi chiar a laringelui. Exerciţiile de respiraţie trebuie desfăşurate sub formă de joc, însoţite de mişcări ale braţelor, şoapte sau cântare.
Pentru corectarea dislexo-disgrafiei, în perioada preabecedară trebuie avut în vedere corectarea tulburărilor de schemă corporală, a celor de lateralitate, de organizare şi structurare spaţio-temporală, dezvoltarea aptitudinilor necesare actului lexic - recunoaşterea sunetelor, silabelor, cuvintelor, pregătirea scrisului (maturizarea motorie) prin desene, maturizarea cognitivă prin formarea deprinderilor de formă, spaţiale, urmată de scrierea elementelor grafice care vor compune literele; poate fi încheiată această etapă punând în evidenţă şi maturizarea afectivă: interesul pentru scris. În perioada abecedară se va pune accent pe identificarea literei şi asocierea ei cu sunetul, se va trece apoi la etapa silabelor scris-citite, a cuvintelor, propoziţiilor.
3.Discalculia

Discalculia reprezinta dificultatea de a înțelege și rezolva sarcini matematice.
Elevul care prezintă discalculie prezintă următoarele caracteristici:
- are abilitaţi scăzute de a lucra cu numere sau cu noţiuni matematice;
- are dificultăţi de calcul matematic începând cu operaţiile de baza;
- are dificultăți în ceea ce privește: selecţia, ordonarea, gruparea;
În vederea adaptării la clasă este important pentru acești elevi să fie pozitionați în prima bancă pentru a putea observa mai bine cadrul didactic și materialele prezentate. Deasemenea se vor folosi materiale ajutătoare instrumente de scris care să-i asigure o orientare mai buna a notitelor in caiet, caiete speciale, fișe de lucru etc.
Elevii care prezintă discalculie poate obține rezultate satisfăcătoare dacă:
- materialul pe care urmează să îl învețe este structurat prin unitați reduse;
- se vor stabili elemente de sprijin pentru studiul individual;
- se vor repeta permanent informațiile pe care reușesc să și le însușească;
- folosirea de instrumente de calcul;
- folosirea de materiale concrete, de simboluri pentru a-l ajuta pe elev să stabilească semnificaţia operaţiilor matematice;
- utilizarea unor jocuri matematice din viața cotidiană;
- acordarea unui timp mult mai mare pentru vizualizarea informaţiei.

Frământările de limbă (frânturile de limbă) sunt exerciții fonetice, amuzante și utile nu doar în terapia logopedică, ci...
09/01/2026

Frământările de limbă (frânturile de limbă) sunt exerciții fonetice, amuzante și utile nu doar în terapia logopedică, ci și pentru exersarea dicției, care constau în pronunțarea unor propoziții sau fraze alcătuite din cuvinte cu frecvență mare a unui sunet sau din cuvinte greu de pronunțat, în
care sunetele se combină dificil!

11/11/2025

📌Beneficiile logopediei:

➡️Îmbunătățirea abilităților de comunicare.
➡️Corectarea defectelor de vorbire.
➡️Dezvoltarea limbajului verbal și scris.
➡️Creșterea stimei de sine și îmbunătățirea relațiilor sociale.
➡️Ajutor în gestionarea problemelor de comunicare asociate cu afecțiuni precum autismul, afazia sau paralizia cerebrală.

11/11/2025

📌Tipuri de servicii de logopedie❗️❗️❗️

➡️Terapia tulburărilor de vorbire: Corectarea sunetelor defectuoase și a problemelor de pronunție.
➡️Terapia limbajului: Dezvoltarea vocabularului, a structurii frazelor și a abilităților de comunicare (inclusiv limbajul receptiv și expresiv).
➡️Terapia tulburărilor de ritm și fluență: Abordarea problemelor precum bâlbâiala.
➡️Terapia tulburărilor de voce: Îmbunătățirea controlului vocal și a rezonanței.
➡️Terapia tulburărilor de deglutiție: Intervenția în probleme legate de înghițire.
➡️Terapie miofuncțională: Exerciții specifice pentru aparatul fono-articulator, adesea în legătură cu tratamentele ortodontice.
Intervenție timpurie: Programe specializate pentru copiii cu întârzieri în dezvoltare.
➡️Consiliere și evaluare: Evaluarea detaliată a problemelor de vorbire și stabilirea obiectivelor terapeutice.
➡️Educația respirației: Exerciții pentru a îmbunătăți controlul respirației.

11/11/2025

Serviciile de logopedie includ evaluarea, diagnosticarea și tratarea tulburărilor de limbaj, vorbire, voce, comunicare și deglutiție, prin terapii individualizate care vizează corectarea pronunției, dezvoltarea vocabularului, a limbajului receptiv și expresiv și îmbunătățirea abilităților de comunicare verbală și nonverbală. Aceste servicii sunt utile atât copiilor, cât și adulților, ajutând la rezolvarea problemelor cauzate de diverse afecțiuni, cm ar fi tulburările de dezvoltare, autismul sau afazia!

Să corectăm sunetele acasă❗️Impostarea și corectarea sunetelor S, Z, Ț, Ș, J, L, R pot fi realizate și acasă, cu ajutoru...
17/04/2025

Să corectăm sunetele acasă❗️

Impostarea și corectarea sunetelor S, Z, Ț, Ș, J, L, R pot fi realizate și acasă, cu ajutorul unor exerciții simple și eficiente.
Un instrument util în acest proces sunt bețișoarele igienice, care pot ajuta la poziționarea corectă a limbii și la exersarea mișcărilor articulatorii necesare.

Cum folosim bețișoarele igienice?
• Pentru sunetele S, Z, Ț, Ș, J – bețișorul poate fi folosit pentru a ghida limba în poziția corectă, împiedicând-o să iasă între dinți sau să alunece lateral.
• Pentru sunetul L – curbăm limba cu bețişorul, directionam limba sus, d**a dinți.
• Pentru sunetul R – stimulăm vibrația limbii prin mișcări ușoare sub vârful limbii.Aceste exerciții, realizate corect și cu răbdare, ajută copiii să învețe să pronunțe clar și corect fiecare sunet.

'10 minute de psihopedagogie specială ,logopedie și pedagogie terapeutică ""Câteva aspecte generale importante în evalua...
16/07/2023

'10 minute de psihopedagogie specială ,logopedie și pedagogie terapeutică "
"Câteva aspecte generale importante în evaluarea tulburărilor dislalice "
Evaluarea în contextul dislexiei presupune utilizarea unor instrumente logopedice specifice cm ar fi fișa de evaluare a sunetelor izolate , albumul logopedic,set de imagini pe baza căruia copilul să poată denumi(imagini cu animale , principalele culori ,legume și fructe, alimente , mijloace de transport , îmbrăcăminte , încălțăminte ,meserii ,activități, etc), probe de lateralitate , proba adaptată după Alce Descoeudres pentru stabilirea vârstei psihologice a limbajului.
Pentru ca diagnosticul logopedic să fie unul corect trebuie să se lucreze în echipe multidisciplinare de lucru din care să facă parte pe lângă logoped :
-un medic generalist /pediatru ;
-un medic neurolog;
-un psiholog clinician ;
-un psihopedagog ;
- profesorul de sprijin
- audiologul( recomandarea de a efectua audiograma vocală și tonală);
-părinții .
Părinții sunt membrii cei mai importanți ai echipei multidisciplinare deoarece ei facilitează prin datele pe care le oferă , stabilirea unui diagnostic corect pentru implementarea demersului terapeutic dar și continuarea terapiei acasă .

Address

Razboieni-Cetate, Nr. 35
Ocna Mures
515703

Opening Hours

Monday 12:00 - 17:00
Tuesday 12:00 - 19:00
Wednesday 12:00 - 19:00
Thursday 12:00 - 19:00
Friday 12:00 - 14:00

Telephone

+40749326754

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet logopedie Lavinia Rus posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category