07/06/2026
Ma aflam azi intr-o gradina publica si imi trageam sufletul stand pe o banca, cand pe alee vad alergand in dreapta mea o fetita cu codite aurii si rochita rosie. Se opreste la cismea si analizeaza stropitoarele pregatite special pentru copii.
La scurt timp, apare si sora ei mai mica, imbracata identic, cu parul blond prins tot in codite. In spatele lor se apropiau mama, impingand un carucior, si bunica, cu un pliant in mana. Cel mai probabil veneau de la biserica.
Cele doua fetițe se inghesuiau sa prinda fiecare in mana cate o stropitoare de metal in timp ce mama le spunea ca sunt prea grele..., oferindu-le deja doua stropitoare colorate din plastic. Ambele fete si-au pierdut pe loc din entuziasm, ba mai mult una a si inceput sa planga pentru ca tot mama lor le-a umplut cu apa, probabil din dorinta de a le proteja ținuta de duminica.
De la inaltimea si nivelul lor de dezvoltare, un copilaș nu ar fi avut cm sa vada ce plante din jur aveau nevoie de apa si care erau deja irigate. Insa mama fetelor a avut aceasta asteptare exprimata cu o oarecare iritare... si le-a dirijat spre straturi de flori pe care ele nu le-ar fi ales spontan...La fel a facut si bunica...
Aceasta scena exprima hiperprotectia mamei in atitudinea ei fata de fetite. A dorit sa le scuteasca de umplutul cu apa a unor stropitoare aparent mai grele, ba le-a si purtat in locul lor. Prin comportamentul ei, mama nu a permis fetitelor sa faca o alegere libera si si-a asumat lucruri in locul lor, transmitandu-le fara intentie neincredere in capacitatea lor de decizie si in forta lor fizica.
Acest comportament face parte din stilul de atasament anxios si este menit sa sadeasca neincredere, sa creeze inhibare si sa invalideze ceea ce copilul simte si face. La vârsta adulta vor aparea la acesti copii dificultati in luarea de deciziilor, o stima de sine scăzută, nevoia de aprobare, conformismul ca o consecinta a expunerii repetitive la astfel de situatii in copilaria timpurie.
