18/05/2026
De ce nu "trece" anxietatea?
Răspunsul doare, dar eliberează: pentru că refuzăm să privim în trecut. Fugim de el. Ne întoarcem spatele propriilor răni și sperăm că, dacă nu ne uităm în urmă, ele vor dispărea. Dar trecutul nerezolvat se deghizează mereu în scenarii catastrofale despre viitor.
Adevărul este că, de multe ori, nu vrem să ieșim din situația în care suntem. De ce? Pentru că acesta este comportamentul cu care ne-am învățat. Pentru creierul nostru, o suferință familiară se simte mai „sigură” decât un necunoscut nesigur.
Ne complacem în a nu schimba nimic la noi. Rămânem blocați în aceeași pădure care ne cântă, zi de zi, aceeași muzică anxioasă. O cunoaștem, o fredonăm, ne-am obișnuit cu ea.
Dar vindecarea nu vine din evitare. Vine din curajul de a opri muzica veche, de a privi umbrele trecutului în ochi și de a păși, în sfârșit, în afara pădurii familiare.
Tu de câte ori ai preferat confortul unei suferințe cunoscute în locul fricii de a schimba ceva? Lasă-mi gândurile tale în comentarii.
.