Psiholog Logoped Horj Anca Sanda

Call Directions Contact the practice

Psiholog Logoped Horj Anca Sanda Servicii logopedice
Servicii psihologice

Astăzi navigăm printre roluri.Dacă ar fi să definim ceea ce facem zi de zi, toate acele multe activități, haideți să le ...
08/10/2026

Astăzi navigăm printre roluri.

Dacă ar fi să definim ceea ce facem zi de zi, toate acele multe activități, haideți să le dăm un nume: roluri.

Începem cu oricare: rolul de mamă, de soție, de angajată, de șefă, de colegă, de prietenă, de iubită. Același lucru este valabil și pentru bărbați.

Multe roluri pe care, zi de zi, le îmbrăcăm, uneori implicați, alteori mai puțin implicați.

Adevărul este că nu orice haină ne vine. O purtăm pe aceea pe care ne-o asumăm sau pe care învățăm să ne-o asumăm. Ține și de responsabilitatea personală.

În aceeași măsură, este firesc să nu răspundem tuturor solicitărilor în aceeași măsură. Fiecare rol cunoaște sau ar trebui să cunoască o anumită prioritizare.

Nu pot fi astăzi doar soție, mâine doar iubită, iar poimâine cel mai bun angajat. Fiecare zi vine cu de toate.

Contează când schimbăm haina și, mai ales, dacă devenim conștienți că este nevoie să o schimbăm.

Nu încercați să fiți supereroi în sensul de „pot să le îmbrac pe toate deodată”. Sigur și încet, aceasta poate fi o cale către burnout.

Nu în a le face pe toate deodată constau aprecierea, iubirea și dedicarea.

Rolurile nu sunt doar despre ceea ce ne place, ne relaxează sau ne prezintă bine în fața lumii. Sunt despre asumare, despre responsabilitate și despre a ne bucura de fiecare haină pe care o îmbrăcăm, chiar și atunci când vântul devine puternic.

Poate că uneori nu avem nevoie de o haină nouă.

Poate avem nevoie doar să știm când să o schimbăm.

Trăiește-ți clipa Viața este asemeni artificiilor. Plină de culoare și contrast. Putere și slăbiciune. Dualitate.Viața e...
10/09/2026

Trăiește-ți clipa

Viața este asemeni artificiilor. Plină de culoare și contrast. Putere și slăbiciune. Dualitate.

Viața este șansa pe care o primim încă din momentul conceperii.

Viața este cheia care pătrunde clipa.
Viața înseamnă și alegeri. Posibilități pe care le atingi.

Moartea stinge totul. Ia lumina. Ia trăirea și lasă o fărâmă de amintire.

Durerea din spatele alegerii propriei morți poate să reteze șansa trăirii. A clipei.

Există în viață provocări, tăișuri, drumuri care parcă se închid când dai să pășești. Însă, atâta timp cât inima îți bate în piept, poți să te ridici și din cel mai întunecat coșmar.

Nimic nu se sfârșește odată cu ieșirea din timp. Rămâne doar durerea unei vieți pierdute. Iluzia care vinde o altă imagine se risipește. Și doare.

Poate mai mult decât dacă ai fi ales să crezi că poți. Că poți să înveți cine ești, ce poți.

Ți-ai fi dat o șansă de această dată. Tu ție. Nu așteptând să o primești de la alții.

Iubește-ți clipa și ea va începe să umple în tine spații greu de pătruns, dacă îi permiți.

Postarea anterioară a fost despre mare, ca o îmbrățișare a lumii interioare, ca o cale către cunoașterea de sine.Linia t...
31/08/2026

Postarea anterioară a fost despre mare, ca o îmbrățișare a lumii interioare, ca o cale către cunoașterea de sine.

Linia timpului face mult mai vizibilă așezarea trecutului, prezentului și viitorului. Le așază pentru a le putea privi, pentru a le putea vizualiza.

Acum, lăsăm linia timpului și le așezăm pe propria persoană.

Ne imaginăm ca pe o casă.

Trecutul – fundația casei tale.
Experiențele care au stat la baza construcției tale. Relații, alegeri, reușite, pierderi, răni, întâlniri, despărțiri. Unele au construit, altele au cerut reparații. Toate au lăsat ceva.

Prezentul – casa în care locuiești acum.
Aspectul ei exterior și interior. Ceea ce alegi să păstrezi, ceea ce repari, ceea ce schimbi. Camerele în care te simți acasă și cele în care poate încă nu ai curaj să intri.

Viitorul – ceea ce se află dincolo de casă.
Posibilitățile. Deschiderea către noi perspective. Drumurile pe care încă nu le cunoști.

Ferestrele prin care privești spre ceea ce ar putea fi.
Ușile pe care îți permiți să le deschizi.

Câte ferestre sunt deschise spre viitor?
Câte uși ți-ai permis să deschizi?

Trecutul a dat sens.
Prezentul modelează.
Viitorul permite.

Cunoașterea de sineCunoașterea de sine este un proces care te pune față în față cu marea. Adâncă, care umple spațiul, ca...
25/08/2026

Cunoașterea de sine

Cunoașterea de sine este un proces care te pune față în față cu marea. Adâncă, care umple spațiul, care oferă posibilitatea oglindirii interiorului.

Pus în fața ei, te sperie. O atingi și poate că simpla atingere poate să încălzească sau să înghețe pentru o clipă. O clipă de recunoaștere. De atingere a propriei ființe.

Adâncimea ocupă și aduce una dintre cele mai puternice emoții: frica. Emoția care ține omul deoparte, îl protejează de ceea ce i-ar putea fi creșterea. Frica născută să apere ființa umană, să-i asigure supraviețuirea în lumea mare. Umple și golește. Rătăcește omul pe drumul cunoașterii de sine.

Oglindirea poate naște frustrare, neînțelegere. De aceea, de multe ori, nu e dorită, nici poftită. Pentru că produce suferință. Suferința dată de neînțelegere, de lipsa putinței în acel moment.

Marea oferă omului un cântec special. Valurile îi aduc la suprafață forță, scoici uitate, dar, în același timp, duc cu ele tot ce a adus și nu a putut fi înțeles.

E vară. Apropie-ți marea și las-o să-ți cânte în piept, în minte și să spele, cu glasul său necunoscut, necunoscutul, temerea și (ne)trăirea.

O carte adună între coperțile sale mai mult decât informații. Ea împletește cunoașterea cu experiența practică, creativi...
28/07/2026

O carte adună între coperțile sale mai mult decât informații. Ea împletește cunoașterea cu experiența practică, creativitatea cu dorința de a ajuta și, uneori, cu acel strop de magie care transformă învățarea într-o experiență. Din toate acestea s-a născut și această carte, alcătuită din fișe de lucru structurate pe matrița vocabularului.

Volumul „LOGOPEDIA ÎN NEUROLOGIE” vizează antrenarea proceselor cognitiv-senzoriale și superioare precum și vocabularul, fiind organizat pe următoarele categorii lexico-semantice propuse: timp, fructe și legume, alimente, acțiuni, culori, părțile corpului, casă, familie, meserii, mijlo...

Între o respirație și o bătaie de inimă.Dacă viața umple interiorul cu experiențe, scrisul le așterne cu grijă pe hârtie...
08/07/2026

Între o respirație și o bătaie de inimă.

Dacă viața umple interiorul cu experiențe, scrisul le așterne cu grijă pe hârtie. Nu pentru a le înfrumuseța, ci pentru a le face loc. Pentru a goli preaplinul și a lăsa mintea și sufletul să respire din nou.

Atunci când gândurile se adună și devin greu de cuprins, scrisul poate fi o punte între mână și minte. O unealtă simplă care aduce claritate și te ajută să nu te pierzi printre propriile trăiri.

Nu promite minuni. Uneori aduce răspunsuri. Alteori doar întrebări. Și, uneori, tocmai acestea deschid drumul către înțelegere.

Tu ce loc îi dai scrisului în viața ta?

Îl folosești doar atunci când îți este greu sau și în momentele de liniște?

Între simțire și rațiune călătorim prin viațăDe cele mai multe ori, pașii în spațiul terapiei sunt făcuți pe fondul conf...
08/06/2026

Între simțire și rațiune călătorim prin viață

De cele mai multe ori, pașii în spațiul terapiei sunt făcuți pe fondul conflictului dintre minte și inimă.

Gânditorul Omraam Mikhaël Aïvanhov asocia tatăl cu intelectul și mama cu inima. Mergând pe firul acestui gând, m-am întrebat: ce este copilul lor?

Copilul este rodul împletirii celor două. Ce poate fi mai complet decât un rod care le conține pe amândouă: simțire și rațiune?

Între simțire și rațiune călătorim prin viață. Coborâm din minte pentru a ne încălzi în brațele simțirii: iubirea. Apoi urcăm, pentru a ridica iubirea la rangul care i se cuvine – a o desprinde de trup, pentru a nu se limita doar la atât. Acest sentiment de o profunzime necunoscută...

Copilul poate lua o formă lumească sau poate fi legătura însăși dintre cei doi, cea care îi alimentează.Creșterea celor doi aduce tărie, vigoare și dorința de a continua. Iar lucrarea care îi leagă le dă veșnicia. Esențe ce fuzionează pentru a construi, pentru a se construi și a deveni nemuritori.

Desigur, pe drumul timpului pot apărea conflicte între intelect și inimă. De ce? Simplu. Inima este asemenea unui cal neîmblânzit, pe când intelectul caută să-și asigure supraviețuirea.

Pe drumul dintre acestea se dau lupte, însă în parteneriat nu există câștigător. Există doar o completare.Echilibrul nu este o stare fixă. Esența lui este un avânt, un popas, un pas înapoi, un pas înainte, un dans. O gimnastică a sufletului. Da, nu e ușor, dar nici imposibil. Depinde de voință și de dorință. Nu este despre control, dar nici despre naivitate. Este despre asumarea faptului că nu deținem adevărul întreg.

Prinși în lupte, coborâm sau urcăm și ne limităm percepția. Inima și intelectul devin parteneri când învață că nu-și aparțin unul altuia, ci se completează, se cresc și se minunează de ceea ce devin alături unul de celălalt.Controlul trăiește în frică. Dependența, în neasumare. Opusul lor – în curaj, în voință și în dorință.

Data viitoare când mintea și inima ta se contrazic, amintește-ți că nu trebuie să alegi un câștigător. Oferă-le spațiu...

La mulți ani, copilărie!Primăvara vieții. Anotimpul în care cresc încrederea, visurile și jocul.Jocul ocupă un loc impor...
01/06/2026

La mulți ani, copilărie!

Primăvara vieții. Anotimpul în care cresc încrederea, visurile și jocul.

Jocul ocupă un loc important în timpul copilului. Îi oferă posibilitatea să descopere, să inventeze, să fie și să rămână curios. Îl apropie de ceilalți și îl ajută să învețe despre sine prin apropierea de cei din jur.

Copile, joacă-te și bucură-te de timpul tău!

Împrăștie iubirea ta și rămâi încrezător în brațele care te vor cuprinde: familia ta. Brațele tale pot vindeca, pot aduce bucurie în sufletele prinse în vâltoarea vieții. Nu le închide niciodată. Brațele sunt făcute să cuprindă!

Copile, rămâi curios, cu ochii plini de dorințe, și nu te opri. Mișcarea îți permite să construiești amintiri, să dai sens timpului tău și, poate cel mai important, să rămâi perseverent în tot ceea ce îți propui.

La mulți ani tuturor copiilor și tuturor celor care păstrează vie copilăria în suflet!

Dacă într-o postare anterioară am adus în atenție plictiseala, între cauze și simțire, astăzi vă propun o activitate con...
27/05/2026

Dacă într-o postare anterioară am adus în atenție plictiseala, între cauze și simțire, astăzi vă propun o activitate concretă, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici:

Borcanul antiplictiseală.

Observ tot mai des prezența stării de plictiseală în viața de zi cu zi.
Atât la copii și adolescenți, cât și la adulți.

De multe ori apare automat telefonul, scroll-ul sau nevoia continuă de stimulare.
Parcă a devenit din ce în ce mai greu să stăm cu liniștea, cu pauzele sau cu acel moment în care „nu se întâmplă nimic”.

Așa a apărut ideea acestui borcan:
un exercițiu simplu, dar cu sens.

Bilețele cu activități mici care:
🤗 ne reconectează cu noi;
🤗 ne ajută să ieșim din rutină;
🤗 creează spațiu pentru relaxare, creativitate și prezență.

Cu ce l-ai umple tu?

🧩 Un „pui” de somn?
🧩 O plimbare?
🧩 Dans?
🧩 Pictat?
🧩 Cântat?
🧩 Timp petrecut cu cineva drag?
🧩 Sau poate doar câteva minute de liniște?

Ia o hârtie și un pix și începe să scrii.
Apoi extrage zilnic câte un bilețel.

Poate că nu va schimba totul.
Dar uneori exact aceste gesturi mici ne ajută să ieșim din modul „scroll” și să ne reconectăm cu prezentul.

Iar pentru copii, am pregătit și o variantă pe care o pot decupa și transforma în propriul lor borcan antiplictiseală. ✂️

Address

Strada Libertății Nr. 12
Oradea
410017

Telephone

+40773730023

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Logoped Horj Anca Sanda posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Logoped Horj Anca Sanda:

Share