https://www.facebook.com/109096308516475/

Psiholog Logoped Horj Anca Sanda, Strada Libertății nr. 12, Oradea (2026)

01/06/2026

La mulți ani, copilărie!

Primăvara vieții. Anotimpul în care cresc încrederea, visurile și jocul.

Jocul ocupă un loc important în timpul copilului. Îi oferă posibilitatea să descopere, să inventeze, să fie și să rămână curios. Îl apropie de ceilalți și îl ajută să învețe despre sine prin apropierea de cei din jur.

Copile, joacă-te și bucură-te de timpul tău!

Împrăștie iubirea ta și rămâi încrezător în brațele care te vor cuprinde: familia ta. Brațele tale pot vindeca, pot aduce bucurie în sufletele prinse în vâltoarea vieții. Nu le închide niciodată. Brațele sunt făcute să cuprindă!

Copile, rămâi curios, cu ochii plini de dorințe, și nu te opri. Mișcarea îți permite să construiești amintiri, să dai sens timpului tău și, poate cel mai important, să rămâi perseverent în tot ceea ce îți propui.

La mulți ani tuturor copiilor și tuturor celor care păstrează vie copilăria în suflet!

27/05/2026

Dacă într-o postare anterioară am adus în atenție plictiseala, între cauze și simțire, astăzi vă propun o activitate concretă, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici:

Borcanul antiplictiseală.

Observ tot mai des prezența stării de plictiseală în viața de zi cu zi.
Atât la copii și adolescenți, cât și la adulți.

De multe ori apare automat telefonul, scroll-ul sau nevoia continuă de stimulare.
Parcă a devenit din ce în ce mai greu să stăm cu liniștea, cu pauzele sau cu acel moment în care „nu se întâmplă nimic”.

Așa a apărut ideea acestui borcan:
un exercițiu simplu, dar cu sens.

Bilețele cu activități mici care:
🤗 ne reconectează cu noi;
🤗 ne ajută să ieșim din rutină;
🤗 creează spațiu pentru relaxare, creativitate și prezență.

Cu ce l-ai umple tu?

🧩 Un „pui” de somn?
🧩 O plimbare?
🧩 Dans?
🧩 Pictat?
🧩 Cântat?
🧩 Timp petrecut cu cineva drag?
🧩 Sau poate doar câteva minute de liniște?

Ia o hârtie și un pix și începe să scrii.
Apoi extrage zilnic câte un bilețel.

Poate că nu va schimba totul.
Dar uneori exact aceste gesturi mici ne ajută să ieșim din modul „scroll” și să ne reconectăm cu prezentul.

Iar pentru copii, am pregătit și o variantă pe care o pot decupa și transforma în propriul lor borcan antiplictiseală. ✂️

22/05/2026

Cum ar fi dacă, măcar pentru o zi, am fi atenți la vorbele pe care le rostim?

Și ne-am opri la timp. Exact în acel moment care poate face diferența.

Da, știu… poate gândul era altul. Însă aleg să îl modelez și să las să plece mai departe doar binele.

Un exercițiu simplu… sau poate mai complicat. Depinde de situație.
Există și momente tensionate, desigur. Însă furtuna naște furtună. Focul atrage foc. Vorba bună atrage vorbă bună.

O comunicare care nu mă pierde, dar care nici nu mă trimite în luptă, este mult mai valoroasă. Pentru cine? Pentru tine.
De ce? Pentru că alegi liniștea. Pacea minții tale. Iar acest lucru este prețios.

Este, până la urmă, un mod de a alege cu ce îmi hrănesc mintea.

Vă invit ca astăzi, în acest weekend, să spuneți de bine.

Prin cuvânt. Prin faptă. Prin emoție.

18/05/2026

Între autocunoaștere și intercunoaștere

Cum am fi fără posibilitatea de a ne privi în oglindă? Cât de mult am ști despre noi?

Îmi pot vedea trupul de la gât în jos, dar chipul meu cine mi l-ar arăta, dacă nu oglinda?

Îmi cunosc gândurile și emoțiile, însă comportamentul este cel care le face vizibile. El este ceea ce se vede la suprafață.

Autocunoașterea joacă un rol esențial în drumul către devenire. Dar, fără înțelegerea și percepția celorlalți, totul riscă să rămână redus la propria perspectivă asupra lumii și asupra sinelui.

Intercunoașterea ne oferă șansa de a crește, de a exersa abilități, de a descoperi teritorii noi, învățând unii de la alții. De aceea, ceilalți sunt atât de importanți în devenirea noastră.

Uneori, mai ales în adolescență, apare un paradox dureros: „Îmi place să fiu cu ceilalți, dar nu îmi place să fiu cu mine.”

Prezența celorlalți poate deveni un refugiu. În relație, singurătatea se estompează, iar vocea critică interioară pare să se liniștească pentru o vreme.

Când rămânem singuri cu noi înșine, însă, ne întâlnim cu gânduri, emoții și întrebări pe care nu este întotdeauna ușor să le privim.

În același timp, munca interioară presupune și momente de solitudine: de autoreflecție, de integrare a experiențelor și de conectare profundă cu noi înșine.

Se poate autocunoaștere fără intercunoaștere? Da, se poate.

Dar există riscul să rămânem limitați la propria perspectivă.

Lumea ne invită să o explorăm. Iar prin întâlnirea cu ceilalți descoperim ce ne ține deoparte, ce temeri ne încătușează și cât ne permitem, cu adevărat, să gustăm din viață.

Poate că maturizarea emoțională începe atunci când prezența celorlalți nu mai este o fugă de sine, ci o completare a relației pe care o construim cu noi înșine.

Tu cât din tine descoperi în solitudine și cât prin întâlnirea cu ceilalți?

13/05/2026

Ce este frenul lingual și cm poate influența vorbirea?

Frenul lingual este o membrană subțire de țesut care leagă partea inferioară a limbii de planșeul bucal.

Rolul său este de a susține limba, fără a-i limita mișcările.

În mod normal, frenul este suficient de elastic și permite limbii să se miște liber, astfel încât copilul să poată pronunța corect sunetele.

Atunci când frenul este prea scurt sau inserat prea în față, mobilitatea limbii poate fi redusă. În aceste situații, copilul poate întâmpina dificultăți în pronunția sunetelor care necesită ridicarea limbii spre cerul gurii, cm ar fi: L, R, etc.

Un fren lingual restrictiv poate contribui la:
🧩 pronunție neclară sau distorsionată;
🧩 dificultăți în articularea anumitor sunete;
🧩 compensări prin mișcări ale buzelor sau mandibulei;
🧩 poziționare incorectă a limbii în repaus și în timpul vorbirii.

Nu orice fren scurt afectează vorbirea, însă atunci când există dificultăți articulatorii, evaluarea logopedică este esențială pentru a stabili dacă frenul lingual are un rol în aceste dificultăți.

Dacă identifici o situație similară în familie, te aștept în cabinet pentru o evaluare logopedică.

29/04/2026

Vă invit să lecturați articolul meu, publicat în Revista Română de Terapia Tulburărilor de Limbaj și Comunicare, disponibil la linkul de mai jos:
https://www.rrttlc.ro/wp-content/uploads/2026/04/07_HORJ_2026_1.pdf

Asttlrînseamnă profesioniști dedicați, oameni care împărtășesc din cunoașterea lor și contribuie la construirea unei mari comunități logopedice în beneficiul tuturor celor cărora li se adresează.

Pentru mine, ASTTLR înseamnă mai mult decât o comunitate profesională. Înseamnă doamnele care mi-au fost profesoare și alți specialiști pe care îi apreciez și îi respect, modele despre ce înseamnă să fii om, profesionist și profesor.

20/04/2026

Plictiseala nu ține cont de vârstă.
Se strecoară lent și, dacă nu este înțeleasă, poate deveni o stare cronică. Uneori apare pe fondul suprastimulării și al supraîncărcării – prea multe lucruri care „trebuie făcute”, prea puțin spațiu pentru ceea ce simțim cu adevărat.

În goana după nou, după altceva care să ne scoată din rutină, ajungem să căutăm soluții rapide.
Îndreptându-ne spre lucruri care amortesc trăirea, simțirea.
Alcoolul, tutunul, jocurile de noroc pot părea inițial o evadare. Dar, treptat, devin o capcană.

Dar ce faci când nici acestea nu mai umplu golul?
Crești doza? Nu.
Cauți sensul.
Cauți să înțelegi ce se ascunde în spatele plictiselii.
Pentru că, de multe ori, nu e despre lipsa activităților.

E despre nevoi neîmplinite: nevoia de a-ți permite să simți. Nevoia de socializare, nevoia de a fi văzută, auzită, ascultată. Nevoia de intimitate.

În cabinet, plictiseala spune adesea mai multe decât pare.
E interesant să vezi cm un adolescent o așază pe hârtie într-un cadru terapeutic:
ploaie de gloanțe,
ziduri care te țin departe de adevărata trăire.
Lipsa de activitate nu este dușmanul.
Este necesară.

Acel „dolce far niente” poate fi o pauză. Un tribut adus relaxării. Un spațiu în care viața nu cere nimic și totuși se întâmplă.
Dar ce te faci când ai fost învățat că valoarea ta depinde de performanță?

Pentru acele persoane, liniștea nu e odihnă. Devine plictiseală. Devine neliniște.
Sensul plictiselii nu vine din exterior.

El trebuie tradus de fiecare, pornind de la semnificațiile adunate de-a lungul vieții.
Extremele nu ajută.

Nici fuga continuă, nici stagnarea completă.
Mișcarea se întâmplă la mijloc, nu la capete.

Acolo unde există spațiu și pentru a face, și pentru a fi.

Și poate că, uneori, plictiseala nu cere să fie alungată, ci ascultată.

15/04/2026

Ești pilot sau executant în propria viață?

Sensul este direcție. Este dorință. Sunt semnele de circulație care ne ghidează viața. Reperele care îi dau culoare. Orizontul.

Lumea devine mai mare atunci când există sens.
În lipsa lui, se îngustează. Devine mică, lipsită de clocot, nesatisfăcătoare.

Identifică-ți resursele. Explorează pasiunile și trăiește-le cu intensitate. Ele hrănesc încrederea în sine, dau competență și aduc satisfacție. În timp, strat peste strat, se așază. Pielea de copil se transformă, iar în lume apare un adult care muncește, crește și își construiește propriile reușite.

Când alegem o direcție doar pentru a satisface nevoi exterioare, sensul devine fragil. Își pierde din esență.
Apare pilotul automat. Devenim buni executanți.

Echilibrul se pierde și se ascunde sub o falsă senzație de „bogăție” – lucruri materiale, contexte sociale, relații care umplu pahare și promit, pentru scurt timp, detașare.

Sensul are multe variabile. El ne mișcă pașii într-o direcție sau alta.
Este ceea ce ne ține drepți.

În lipsa lui, devenim vulnerabili. Prinși în vâltoarea gândurilor.

Pentru tine, ce înseamnă sens?
Cum știi că ești pe sens?
Cum îți dai seama că l-ai pierdut?

07/04/2026

Ieri, când am deschis coletul așteptat, am fost surprinsă.

Primul lucru pe care l-am văzut a fost un plic roșu pe care scria: „Scrisoare către mama mea”.

Un dar… trimis și primit în același timp.
Primul gând a fost către mama mea. Apoi, aproape firesc, către dorința de a-l dărui mai departe femeilor care trec pragul cabinetului.
Cred că mesajele vin la noi exact atunci când avem nevoie de ele.

Atunci când suntem pregătiți să le înțelegem.
Suntem în Săptămâna Patimilor.

O perioadă profundă… și, dacă o privim prin ochii unei mame, poate una dintre cele mai grele.

O mamă care își vede fiul mergând spre sacrificiu, pentru a oferi lumii o șansă la renaștere.

Este o săptămână în care suntem invitați să ne oprim și să privim cu recunoștință către ceea ce avem.

Mama – dătătoare de viață.
Fiul – simbol al speranței, al iubirii și al credinței.

Dincolo de noi, există un sens, o susținere, un drum către sinele nostru autentic – acel sine care depășește materia.

Poate că astăzi e un moment potrivit să scriem, să simțim… sau pur și simplu să spunem:
„Te iubesc, mamă.”

Psiholog Logoped Horj Anca Sanda

01/06/2026

27/05/2026

22/05/2026

18/05/2026

13/05/2026

29/04/2026

20/04/2026

15/04/2026

07/04/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category