Nadia Cupsa, Psy Expert - Societatea de Psihologie

Call Directions Website Contact the practice
În multe cupluri, iubirea nu dispare brusc. Nu se rupe într-o singură zi. De cele mai multe ori, se acoperă treptat cu o...
20/10/2026

În multe cupluri, iubirea nu dispare brusc. Nu se rupe într-o singură zi. De cele mai multe ori, se acoperă treptat cu oboseală, griji, responsabilități, tensiuni mici și conversații administrative.

„Ai plătit factura?”
„Ce mâncăm diseară?”
„Cine duce copilul?”
„Ai sunat la service?”
„De ce nu ai făcut ce ai promis?”

Toate aceste discuții fac parte din viață. Nu putem avea o relație reală fără organizare. Problema apare când relația ajunge să fie doar atât. Când partenerii nu mai râd împreună. Nu se mai tachinează cu drag. Nu mai fac lucruri spontane. Nu mai au momente în care să fie, pur și simplu, doi oameni care se bucură unul de celălalt.
Joaca în cuplu este un antidot blând pentru rigiditate.

Nu trebuie să fie ceva spectaculos. Nu înseamnă vacanțe scumpe, activități elaborate sau surprize perfecte. Uneori înseamnă să pui muzică și să dansați două minute în bucătărie. Să vă trimiteți un mesaj amuzant. Să inventați o glumă doar a voastră. Să jucați un joc. Să mergeți la o plimbare fără traseu. Să faceți ceva ce nu are alt scop decât plăcerea de a fi împreună.

Joaca creează complicitate. Iar complicitatea este una dintre cele mai frumoase forme de intimitate. Este acel sentiment că „noi doi avem lumea noastră”. Că avem glume pe care doar noi le înțelegem. Că putem fi serioși când e nevoie, însă nu suntem prizonierii seriozității.

Joaca readuce energie într-o relație și ne reamintește de ce ne face plăcere să fim împreună: râdem împreună, glumim, ne provocăm în moduri amuzante și ne bucurăm de activități făcute fără un scop anume.

Joaca reduce presiunea. În cuplurile tensionate, orice discuție poate deveni grea. Orice observație poate suna ca o critică. Orice diferență poate părea o problemă. Când există și momente de râs, corpul se relaxează. Partenerul nu mai este doar „cel cu care am probleme de discutat”, ci și omul cu care mă pot simți bine.

Asta nu înseamnă că joaca înlocuiește comunicarea serioasă. Nu putem glumi peste răni nerezolvate sau folosi umorul ca să evităm conversațiile importante. Însă joaca poate crea un climat emoțional mai bun, în care discuțiile dificile devin mai ușor de purtat.

Un cuplu are nevoie și de profunzime, și de ușurință. Și de responsabilitate, și de spontaneitate. Și de planuri, și de momente fără plan.

Poate că înainte să întrebați „ce nu mai merge între noi?”, merită să întrebați și:
„Când am râs ultima dată împreună?”
„Ce făceam la început doar pentru distracție?”
„Ce lucru mic am putea reintroduce în viața noastră?”

Uneori, apropierea nu începe cu o discuție lungă. Începe cu un zâmbet, o glumă sau un joc.

www.cuplufericit.ro

Când auzim cuvântul „erotic”, mulți dintre noi ne gândim imediat la sexualitate, atracție fizică sau performanță. Ne ima...
19/10/2026

Când auzim cuvântul „erotic”, mulți dintre noi ne gândim imediat la sexualitate, atracție fizică sau performanță. Ne imaginăm ceva intens, spectaculos, poate chiar intimidant. În realitate, eroticul este mult mai mult decât ceea ce se întâmplă în dormitor.

Eroticul este senzația aceea că ești viu. Că simți. Că ești prezent. Că există curiozitate, energie, dorință, joc, fantezie, libertate. Este starea în care nu funcționezi pe pilot automat, ci ești conectat cu tine, cu corpul tău, cu emoțiile tale și cu persoana de lângă tine.

În relațiile lungi, se întâmplă adesea ca eroticul să fie confundat cu frecvența sau performanța. Cât de des? Cât de intens? Cât de „bine”? Dar această presiune poate omorî exact lucrul pe care încercăm să îl păstrăm viu: dorința.

Pentru că dorința nu crește într-un spațiu plin de evaluare. Nu apare când simți că trebuie să demonstrezi ceva. Nu se aprinde când te simți comparat, grăbit sau analizat. Dorința are nevoie de siguranță, dar și de libertate. Are nevoie de apropiere, dar și de spațiu. Are nevoie de prezență, nu de presiune.

Uneori, eroticul dispare nu pentru că nu mai există iubire, ci pentru că viața a devenit prea plină de sarcini. Facturi, copii, muncă, oboseală, organizare, griji. Partenerii devin colegi de administrare a vieții. Funcționează împreună, dar nu se mai privesc cu adevărat.

Aici începe întrebarea importantă: ce te face să te simți viu în relația ta?

Poate este o conversație sinceră. Poate o privire. Poate o atingere fără grabă. Poate o seară fără telefoane. Poate o glumă care vă face să râdeți amândoi. Poate momentul în care îl vezi pe celălalt făcând ceva cu pasiune și îți amintești că este mai mult decât partener, părinte sau coleg de viață.
Eroticul nu este o tehnică. Este o energie. Este felul în care viața circulă între doi oameni atunci când există prezență, curiozitate și disponibilitate.
Poate că nu avem nevoie să fim mai performanți în iubire. Poate avem nevoie să fim mai vii.

www.cuplufericit.ro

Una dintre cele mai mari provocări ale relațiilor de lungă durată este că ne dorim, în același timp, două lucruri care p...
17/10/2026

Una dintre cele mai mari provocări ale relațiilor de lungă durată este că ne dorim, în același timp, două lucruri care par opuse: siguranță și mister.
Avem nevoie să știm că omul de lângă noi este acolo. Că ne putem baza pe el. Că există încredere, stabilitate, grijă și loialitate. Fără aceste lucruri, relația devine nesigură, iar corpul nostru nu se poate relaxa cu adevărat.

Dar dorința are nevoie și de altceva: de spațiu, de curiozitate, de surpriză, de senzația că celălalt nu este complet „cunoscut” și pus într-o cutie. Când credem că știm totul despre partener, când îl reducem doar la rolurile lui zilnice, ceva din fascinație se stinge.

În cuplu, iubirea tinde să apropie. Vrem să împărțim totul, să știm totul, să fim mereu conectați. Dar dorința apare adesea când există o mică distanță sănătoasă. Nu distanță rece, nu abandon, nu retragere ostilă. Ci acel spațiu în care fiecare rămâne și un individ separat, cu propria lume interioară, propriile pasiuni, propriile mistere.
Poate ai observat că uneori îți vezi partenerul altfel când este într-un context în care strălucește. Când vorbește cu pasiune despre ceva. Când este admirat de alții. Când face ceva ce îi place. Când nu este doar „omul de acasă”, ci o persoană întreagă, vie, complexă.

Atunci se poate reaprinde curiozitatea. Relațiile se sufocă atunci când apropierea devine fuziune. Când nu mai există spațiu pentru individualitate. Când totul trebuie împărțit, explicat, justificat. Când partenerii nu mai au viață interioară separată, ci doar responsabilități comune.

Dorința are nevoie să îl poți vedea pe celălalt și ca familiar, și ca necunoscut. Să știi că este alături de tine și, în același timp, să nu uiți că este o lume întreagă, nu o extensie a ta.

Asta nu înseamnă să creezi distanță artificială sau jocuri de putere. Înseamnă să păstrezi vitalitatea individuală în interiorul relației.

Să ai propriile pasiuni. Propriile momente. Propriul ritm. Propriile visuri. Și apoi să te întorci spre celălalt nu din obligație, ci din alegere.

Uneori, dorința nu moare pentru că oamenii sunt prea diferiți. Moare pentru că nu mai există spațiu între ei ca să se redescopere.

www.cuplufericit.ro

Trăim într-o cultură în care suntem învățați să ne optimizăm constant. Să arătăm mai bine, să comunicăm mai bine, să mun...
16/10/2026

Trăim într-o cultură în care suntem învățați să ne optimizăm constant. Să arătăm mai bine, să comunicăm mai bine, să muncim mai bine, să iubim mai bine. Chiar și în intimitate, ajungem uneori să ne întrebăm dacă suntem suficient de buni, suficient de atrăgători, suficient de interesanți.

Intimitatea reală nu se hrănește din perfecțiune. Se hrănește din vulnerabilitate și prezență.
A fi prezent înseamnă să fii acolo cu adevărat. Nu doar fizic, în aceeași cameră, ci emoțional și mental. Să nu fii cu un ochi pe telefon, cu mintea la muncă, cu corpul încordat și cu atenția împărțită în zece direcții.
Prezența spune:
„Te văd.”
„Sunt aici.”
„Contezi pentru mine.”
„În acest moment, atenția mea este cu tine.”

În relațiile de lungă durată, prezența devine rară tocmai pentru că partenerii sunt mereu aproape fizic. Ne obișnuim unul cu altul. Stăm în aceeași casă, împărțim aceeași masă, dormim în același pat, dar oare ne mai întâlnim cu adevărat?

Putem fi lângă cineva și totuși foarte departe.
Eroticul are nevoie de această întâlnire reală. Nu de decor perfect. Nu de replici perfecte. Nu de un corp perfect. Ci de senzația că celălalt este acolo, viu, atent, disponibil.

Uneori, o privire prezentă poate face mai mult decât un gest spectaculos. O conversație fără grabă poate apropia mai mult decât o seară planificată impecabil. O atingere simplă, oferită cu toată atenția acolo, poate transmite mai mult decât o demonstrație de pasiune.

Prezența cere încetinire. Iar încetinirea este grea într-o lume grăbită. Suntem obișnuiți să facem mai multe lucruri în același timp. Să răspundem la mesaje în timp ce vorbim. Să ne uităm la ecrane în timp ce mâncăm. Să ascultăm pe jumătate.
Dorința nu crește în grabă. Nici apropierea. Nici tandrețea.

Poate că una dintre cele mai frumoase forme de seducție este să fii complet prezent cu omul de lângă tine. Să îi acorzi atenție reală. Să îl asculți fără să pregătești imediat răspunsul. Să îl privești nu ca pe o parte obișnuită din decor, ci ca pe cineva pe care alegi să îl redescoperi.

Nu trebuie să fii perfect ca să fii dorit. Dar este greu să fii cu adevărat întâlnit dacă nu ești prezent.

www.cuplufericit.ro

Copiii se joacă firesc. Transformă o pătură într-un cort, o cutie într-o navă spațială, o cameră obișnuită într-o lume î...
14/10/2026

Copiii se joacă firesc. Transformă o pătură într-un cort, o cutie într-o navă spațială, o cameră obișnuită într-o lume întreagă. Nu au nevoie de un motiv special. Joaca este modul lor natural de a explora, de a se conecta, de a învăța și de a-și exprima emoțiile.

Apoi creștem. Și, treptat, ceva se schimbă.
Începem să credem că trebuie să fim serioși ca să fim responsabili. Că trebuie să fim eficienți ca să fim valoroși. Că timpul liber trebuie folosit „cu rost”. Că joaca este pentru copii, iar adulții au lucruri mai importante de făcut.

Așa ajungem să scoatem joaca din viața noastră exact atunci când poate am avea cea mai mare nevoie de ea.

Viața adultă vine cu multe responsabilități: muncă, bani, familie, copii, planuri, presiuni, decizii. În acest ritm, relațiile apropiate pot ajunge să fie trăite mai mult ca liste de sarcini decât ca spații de bucurie. Vorbim despre ce trebuie făcut, ce nu s-a făcut, ce trebuie cumpărat, cine a greșit, cine e obosit, cine nu a avut timp.

Joaca dispare nu pentru că nu mai avem nevoie de ea, ci pentru că nu-i mai facem loc.

Uneori, stresul ne fură disponibilitatea pentru joacă. Când suntem tensionați, corpul nostru nu caută spontaneitate, ci control. Vrem ordine, predictibilitate, siguranță. Glumele ne pot irita. Surprizele ne pot părea obositoare. Propunerile de a face ceva amuzant pot suna ca încă o cerință.

Alteori, perfecționismul omoară joaca. Dacă simțim că trebuie să arătăm mereu bine, să vorbim corect, să nu părem ridicoli, să nu pierdem controlul, atunci devine greu să intrăm într-o stare ludică. Joaca cere un pic de libertate interioară. Cere să ne permitem să fim imperfecți.

Pentru mulți adulți, joaca dispare din relații pe fondul aglomerării vieții, al responsabilităților, al oboselii și al ideii că maturitatea înseamnă renunțarea la dimensiunea ludică. Perfecționismul și nevoia de control pot restrânge spațiul pentru umor și spontaneitate.

Dar joaca nu dispare complet din noi. Partea noastră ludică rămâne acolo, chiar dacă este acoperită de griji, program, liste și oboseală. O putem reactiva prin lucruri simple: o glumă, un joc, o activitate creativă, o plimbare fără scop, o seară în care nu încercăm să fim productivi, ci doar prezenți.

Poate că maturitatea nu înseamnă să renunțăm la joacă. Poate înseamnă să știm când să fim serioși și când să ne permitem să fim ușori.

Un adult care se joacă nu este un adult iresponsabil. Este un adult care își păstrează vitalitatea. Care știe că relațiile nu au nevoie doar de planuri și rezolvări, ci și de râs, relaxare și apropiere.

Poate că nu am pierdut joaca. Poate doar am uitat să o invităm înapoi.

www.cuplufericit.ro

Rutina este necesară. Avem nevoie de ea ca să funcționăm. Ne ajută să ne organizăm, să avem stabilitate, să construim o ...
13/10/2026

Rutina este necesară. Avem nevoie de ea ca să funcționăm. Ne ajută să ne organizăm, să avem stabilitate, să construim o viață previzibilă. În cuplu, rutina poate crea siguranță: ritualuri, obiceiuri, mese împreună, seri liniștite, responsabilități împărțite.

​Însă aceeași rutină care aduce confort poate, în timp, să adoarmă dorința.

​Nu pentru că rutina este rea, ci pentru că dorința are nevoie și de noutate. De surpriză. De joc. De senzația că mai există ceva de descoperit. Când fiecare zi seamănă perfect cu cea de dinainte, relația poate devine funcțională, dar lipsită de energie.

​Mulți parteneri ajung să se iubească profund, și totuși parcă ajung să nu se mai simtă vii împreună. Se respectă, se ajută, se susțin, dar nu se mai caută cu aceeași curiozitate. Nu se mai provoacă. Nu se mai surprind. Nu mai creează momente care ies din automatism.

​Dorința are nevoie de aer.
​Uneori, o schimbare mică poate conta:
​O întâlnire în afara casei;
​O conversație despre altceva decât responsabilități;
​O activitate nouă;
​O seară fără ecrane;
​O întrebare pe care nu ai mai pus-o de mult: „Ce îți dorești în perioada asta?” sau „Ce te face să te simți viu?”.

​În relațiile de lungă durată, pericolul nu este doar conflictul. Uneori, pericolul este amorțirea. Faptul că oamenii nu se mai ceartă, însă nici nu se mai întâlnesc cu adevărat. Că totul merge, dar nimic nu mai pulsează.

​Eroticul, în sensul lui profund, este exact această pulsație. Senzația că există viață între voi. Că nu sunteți doar doi oameni care împart sarcini, ci doi oameni care se pot privi, atinge, asculta și surprinde.

​Asta nu înseamnă că fiecare zi trebuie să fie intensă. O relație nu poate trăi doar din pasiune și noutate, însă nici nu poate respira dacă totul devine previzibil, mecanic și lipsit de atenție.
​Rutina devine periculoasă când nu mai lasă loc pentru curiozitate.

​Poate întrebarea nu este: „Cum scăpăm de rutină?”
Ci: „Cum aducem viață în mijlocul ei?”

www.cuplufericit.ro

În multe relații, partenerii ajung să observe mai repede ce lipsește decât ce există. Ce nu a făcut celălalt. Ce a uitat...
12/10/2026

În multe relații, partenerii ajung să observe mai repede ce lipsește decât ce există. Ce nu a făcut celălalt. Ce a uitat. Ce a spus greșit. Ce nu oferă suficient. Ce s-a schimbat.

​Critica devine limbajul principal al frustrării, având efecte letale asupra conexiunii din spațiul relațional. Uneori vine din durere, alteori din oboseală, alteori din nevoia de a fi văzut. Oricare ar fi motivul, critica repetată creează distanță. Îl face pe celălalt să se închidă, să se apere sau să se simtă insuficient.

​Iar acolo unde cineva se simte constant evaluat, dorința se retrage.

​Aprecierea, în schimb, creează spațiu. Nu o apreciere formală, spusă mecanic, ci una reală. Să observi ceva concret și să îl pui în cuvinte:
​„Mi-a plăcut cm ai vorbit cu mine aseară, tonul tău a fost atât de cald.”
„A contat mult că ai fost atent.”
„M-am simțit bine când m-ai îmbrățișat.”
„Îmi place energia ta când vorbești despre ce te pasionează.”
„Te-am admirat astăzi când...”

​Aprecierea îl ajută pe celălalt să se simtă văzut. Nu doar folosit, nu doar solicitat, nu doar corectat, văzut.

​Într-o relație, dorința are nevoie și de admirație. Nu putem fi atrași ușor de cineva pe care îl privim doar prin filtrul nemulțumirilor. Dacă partenerul devine în mintea noastră doar „cel care nu face”, „cel care greșește”, „cel care mă enervează”, spațiul erotic se micșorează.

​Aprecierea nu înseamnă să ignori problemele. Nu înseamnă să te prefaci că totul este bine. Înseamnă să nu lași problemele să ocupe tot câmpul vizual al relației.

​Oamenii se deschid mai ușor acolo unde se simt apreciați. Corpul se relaxează. Apărarea scade. Căldura revine. Iar uneori, din această căldură se poate reaprinde și dorința.

​Este greu să simți vitalitate într-un spațiu în care ești mereu criticat. Dar este mult mai posibil să te simți viu lângă cineva care te vede, te recunoaște și îți amintește că ai valoare.

​Un exercițiu simplu pentru cupluri este să își spună zilnic un lucru concret pe care l-au apreciat. Nu ceva general, precum „ești ok”, ci ceva viu, specific, observat.

​Relațiile nu se hrănesc doar prin rezolvarea problemelor. Se hrănesc și prin ceea ce punem bun între noi.

​Uneori, ceea ce lipsește nu este pasiunea. Este aprecierea care îi creează celuilalt spațiu să revină într-un loc unde se simte bine.

www.cuplufericit.ro

Este ușor să credem că dorința depinde doar de celălalt. Dacă partenerul ar fi mai atent, mai spontan, mai tandru, mai p...
09/10/2026

Este ușor să credem că dorința depinde doar de celălalt. Dacă partenerul ar fi mai atent, mai spontan, mai tandru, mai prezent, atunci poate ne-am simți altfel. Și, desigur, relația contează. Felul în care suntem tratați influențează profund felul în care ne deschidem.

​Dar eroticul nu începe doar în relația cu partenerul. Începe și în relația cu noi înșine.
​Cât de vie și prezentă te simți în propria viață?
Cât spațiu ai pentru plăcere?
Cât de conectată ești la corpul tău?
Cât de mult trăiești doar ca să bifezi, să rezolvi, să livrezi, să ai grijă de alții?

​Uneori, dorința scade nu pentru că partenerul nu mai este atrăgător, ci pentru că noi suntem epuizate, deconectate, suprasolicitate, încărcate de responsabilități. Prinse într-o viață în care nu mai există timp pentru noi.
​Nu poți simți vitalitate erotică dacă ești permanent în modul de supraviețuire.

​Când corpul este obosit, când mintea este aglomerată, când ziua este plină de presiune, dorința poate părea un alt lucru de făcut.
​Încă o așteptare. Încă o performanță. Încă o zonă în care „ar trebui” să fim disponibile, însă de unde să mai avem baterie?

​De aceea, întoarcerea la er***sm poate începe cu întoarcerea la viață. La somn. La respirație. La mișcare. La timp personal. La haine în care te simți bine. La muzică. La dans. La creativitate. La lucruri care îți dau senzația că nu ești doar funcțională, ci vie.

​Eroticul este legat de imaginație, joc și libertate interioară. Dacă viața ta este complet lipsită de acestea, relația va simți efectul.
​A te reconecta cu tine nu este egoism. Este o formă de igienă emoțională. Un om care își pierde complet contactul cu sine ajunge să nu mai poată fi prezent nici în intimitate.

​Poate că primul pas nu este să întrebi: „De ce nu simt dorință?”
Ci: „Unde am încetat să mă mai simt vie?”
​Uneori, răspunsul nu este în dormitor. Este în felul în care îți trăiești zilele. În câtă bucurie îți permiți. În cât spațiu ai pentru tine. În cât de mult te asculți.

​Dorința nu poate fi comandată. Ea poate fi invitată. Iar invitația începe cu o viață în care există loc pentru energie, curiozitate și plăcere.

www.cuplufericit.ro

Când ne gândim la psihoterapie, ne imaginăm adesea conversații, întrebări, amintiri, emoții și insight-uri. Și da, toate...
08/10/2026

Când ne gândim la psihoterapie, ne imaginăm adesea conversații, întrebări, amintiri, emoții și insight-uri. Și da, toate acestea fac parte din proces. Dar progresul nu se vede doar în felul în care gândești. Se poate vedea și în corp.

​Poate începi să respiri mai adânc. Poate nu mai simți aceeași tensiune constantă în umeri. Poate maxilarul nu mai este încleștat tot timpul. Poate stomacul nu mai reacționează la fel de puternic înaintea unei conversații dificile. Poate începi să îți dai seama mai repede când ești obosit, copleșit sau ai nevoie de o pauză.

​Corpul ține minte multe lucruri pe care mintea încearcă să le explice sau să le ascundă. Stresul, frica, rușinea, furia înghițită sau tristețea neprocesată pot rămâne mult timp în felul în care stăm, respirăm, dormim sau reacționăm.

​Un semn că terapia funcționează este că începi să fii mai prezent în corpul tău. Nu doar să îl împingi să ducă mai mult. Nu doar să îl ignori până când nu mai poate. Ci să îl asculți.

​Poate înainte odihna ți se părea un lux sau o pierdere de timp. Poate simțeai vinovăție când nu erai productiv. Poate aveai nevoie să ajungi la epuizare ca să îți dai voie să te oprești. Dar, treptat, înveți că odihna nu trebuie meritată. Este o nevoie reală.

​Organismul poate începe să se relaxeze, iar tu poți ajunge să prioritizezi odihna fără vinovăție, înainte de epuizare, nu doar după ce nu mai ai resurse.
​Terapia nu înseamnă doar să înțelegi „de ce sunt așa”. Înseamnă și să începi să trăiești diferit în propriul corp.
​Mai puțină încordare.
Mai multă respirație.
Mai multă grijă.
Mai multă prezență.

​Uneori, schimbarea nu se aude în cuvinte mari. Se simte într-un corp care, pentru prima dată după mult timp, începe să creadă că este în siguranță.

Existǎ soluții! Începe călătoria ta spre tine şi spre relații mai împlinitoare.

www.cuplufericit.ro

Când ne gândim la relații apropiate, ne vin în minte lucruri serioase: comunicare, încredere, respect, responsabilitate,...
06/10/2026

Când ne gândim la relații apropiate, ne vin în minte lucruri serioase: comunicare, încredere, respect, responsabilitate, sprijin emoțional. Toate sunt importante. Și există un ingredient mult mai simplu, pe care îl uităm adesea pe măsură ce devenim adulți: joaca.

​Joaca nu înseamnă imaturitate. Nu înseamnă să nu iei viața în serios sau să fugi de responsabilități. Joaca este acea stare în care doi oameni se pot relaxa unul lângă celălalt, pot râde, pot fi spontani, pot glumi și pot ieși, măcar pentru câteva momente, din presiunea de a rezolva mereu ceva.

​În multe relații, mai ales în cuplu sau în familie, interacțiunile ajung treptat să fie dominate de lucruri practice: cine plătește factura, cine ia copilul de la școală, ce cumpărăm, ce avem de făcut, ce problemă trebuie rezolvată. Fără să ne dăm seama, relația devine o mică administrație comună. Funcțională, poate, dar mai puțin vie.
​Aici intervine joaca.

​O glumă spusă la momentul potrivit, o tachinare afectuoasă, un dans spontan în bucătărie, o provocare amuzantă, un joc de societate, o plimbare fără scop sau o seară în care râdem de ceva absurd pot face mai mult pentru apropiere decât încă o discuție despre „ce nu merge”.
​Râsul relaxează corpul. Joaca scade tensiunea. Spontaneitatea ne amintește că relația nu este doar despre sarcini, ci și despre plăcerea de a fi împreună. În lipsa momentelor de joacă și spontaneitate, relațiile pot deveni mai rigide, iar joaca poate readuce energie și vitalitate în legătura dintre oameni.

​Un lucru frumos la joacă este că nu cere perfecțiune. Dimpotrivă, joaca apare acolo unde ne permitem să fim puțin caraghioși, mai puțin controlați, mai liberi. Uneori, tocmai această relaxare creează apropiere. Când putem râde împreună, nu mai suntem doar parteneri, părinți, colegi sau adulți responsabili. Suntem doi oameni care se bucură unul de celălalt.

​Joaca are și un rol de protecție în relații. Cuplurile, prietenii sau familiile care pot râde împreună au adesea mai multe resurse pentru a trece prin perioade tensionate. Nu pentru că joaca elimină problemele, ci pentru că creează un fundal emoțional pozitiv. Iar când există căldură și bună dispoziție între oameni, conflictele nu mai par la fel de amenințătoare.

​Poate că întrebarea nu este doar: „Ce trebuie să rezolvăm în relația noastră?”
Ci și:
„Când ne-am jucat ultima dată?”
„Când am râs fără motiv?”
„Când am făcut ceva împreună doar pentru că ne făcea plăcere?”

​Relațiile nu trăiesc doar din conversații serioase. Trăiesc și din momente mici, ușoare, amuzante, imperfecte. Uneori, apropierea începe cu o glumă. Alteori, cu o privire complice. Sau cu un „hai să facem ceva fără niciun scop”.

​Joaca nu este un detaliu copilăresc. Este o formă de conectare.

Există soluții! Începe călătoria ta spre tine şi spre relații mai împlinitoare.

www.cuplufericit.ro

Address

Oradea

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 17:00
Friday 09:00 - 20:00

Telephone

+40752472214

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Nadia Cupsa, Psy Expert - Societatea de Psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Nadia Cupsa, Psy Expert - Societatea de Psihologie:

Shortcuts

Share