Dr. Corina Lupău

Dr. Corina Lupău Psiholog clinician/Psihoterapeut/Doctor în Medicină
CIP Lupău Corina/Spital Județean/Univ. Oradea Programe de dezvoltare personala adulti si copii.

Domeniu principal de activitate: psihologie clinica - psihodiagnostic, psihoterapie, consiliere, autocunoastere pentru copii, adolescenti, adulti, cupluri, familii. Psihologia muncii, organizationala si transporturilor: avizare psihologica, orientare in cariera, training de personal. Tabere pentru formarea de abilitati sociale sau alte competente specifice. Asistenta psihologica online.

Vin atelierele toamnei!In primul atelier ne propunem să demitizăm profesia de psiholog, să înțelegem oportunitățile dar ...
04/09/2026

Vin atelierele toamnei!
In primul atelier ne propunem să demitizăm profesia de psiholog, să înțelegem oportunitățile dar și provocările acesteia, cerințele și potrivirea individuală cu aceasta.

Luna octombrie vine cu atelierul depre capcana ecranelor. Încercăm să învățăm cm să ocolim dependența, să dozăm timpul și conținutul la care ne expunem. Ce jocuri, platforme rețele au potențial adictiv sau de inducere a unor idei nesănătoase depre lume și viață.

Cum să te “cerți” cu un părinte, prieten, coleg, fără să rănești, este tema atelierului din noiembrie. Invităm adolescenții să lucreze la impulsivitate, la comunicarea defectuoasă și să învețe asertivitatea. Să-și respecte drepturile și să vorbească pentru sine dar ținând cont și de celălalt.

In decembrie avem unul dintre cele mai solicitate ateliere ale noastre. Despre hoții de timp e vorba care ne fură una dintre resursele cele mai valoroase și limitate: timpul.

Atelierele sunt bazate pe metode interactive, în cadrul lor ne propunem să formăm abilități specifice într-un cadru super-prietenos.

Vă așteptăm cu drag și vă rugăm să dați mai departe, astfel încât să ajungă la cei cărora le-ar folosi.

03/09/2026

𝐌𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢 𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐢𝐢
Începe școală și nu doar copiii au nevoie să se readapteze. Pentru mulți părinți, septembrie vine la pachet cu ceva stres, izvorât din mai multe

Reorganizarea programului familiei - trezirea devreme, dus-adus, serviciu, activități extracurriculare, mese și ore de culcare.

Presiunea dimineților - copilul nu se trezește, nu găsește ceva, întârzie, părintele întârzie și el.

Cheltuielile de început de an - rechizite, haine, uniforme, manuale auxiliare, transport, activități.

Temele și învățatul - cât să ajute, cât să controleze și când să lase responsabilitatea copilului.

Teama legată de performanța școlară - note, examene (mai ales în anii terminali), concursuri și teama de a nu rămâne în urmă.

Reintrarea în colectivitate - dacă va avea prieteni, va fi acceptat, inclus și se va integra?

Teama de bullying și de excludere socială - inclusiv ceea ce continuă după școală în grupurile online.

Relația cu profesorii - teama de conflicte, neînțelegeri sau de faptul că nevoile copilului nu vor fi observate.

Comparația cu ceilalți copii și ceilalți părinți - rezultate, activități, haine, telefoane, vacanțe, cine ce face cu copilul.

Telefonul și ecranele - revenirea la reguli după vacanță și inevitabilele negocieri despre cât, când și pentru ce.

Activitățile extracurriculare - dilema dintre a-i oferi oportunități și a-i supraîncărca programul.

Somnul insuficient al copilului și lupta pentru revenirea la un ritm potrivit.

Copilul care nu vrea la școală - plâns, dureri de burtă, anxietate de separare, refuz sau negocieri interminabile.

Adolescentul care nu mai povestește - părintele știe că se întâmplă multe, dar primește răspunsuri vagi, monosilabice la aproape orice întrebare.

Siguranța copilului - drumul spre școală, transportul, anturajul, substanțele, vapingul și riscurile online.

Nevoile speciale sau dificultățile copilului - dificultăți de învățare (ex. dislexie) ori adaptare, care pot deveni din nou foarte vizibile odată cu cerințele școlare.

Grupurile de WhatsApp ale părinților - uneori o sursă de informație; alteori o sursă suplimentară de presiune, comparație și conflict.

Vinovăția părintelui care lucrează mult - care se întreabă dacă e suficient de prezent, dacă ajută suficient, cm se descurcă în orele în care este absent, copilul.

Propriile amintiri școlare ale părintelui. Uneori, fără să ne dăm seama, începutul școlii reactivează propriile experiențe de eșec, umilință, performanță sau presiune.

Teama că nu faci suficient de bine meseria de părinte - sentimentul că succesul sau dificultățile copilului spun ceva despre cât de bun părinte ești.

În încercarea de a reduce stresul copilului, părintele poate deveni atât de stresat încât ajunge să i-l transmită. Pe lângă ghiozdan, rechizite și hăinuțe noi, oferiți-i un adult suficient de calm lângă el, copilul care încă se adaptează. Dar să nu fie un stres și presiunea de a nu fi stresat.

01/09/2026

𝟓 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐧𝐮 𝐥𝐞 𝐬̦𝐭𝐢𝐮, 𝐝𝐞 𝐨𝐛𝐢𝐜𝐞𝐢, 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐳𝐢
Trăim în aceeași casă cu ei și avem impresia că știm exact ce fac și ce gândesc. Totuși, o parte importantă din viața adolescenților se desfășoară într-o lume la care adulții au acces doar parțial.

𝟏. 𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚𝐭̦𝐢 𝐝𝐞 𝐟𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭̦𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐥𝐚𝐬𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐯𝐚𝐝𝐚̆. Dacă cineva îi lasă în seen, nu au fost incluși într-o fotografie sau nu apar într-un story, nu-i urmărește cineva anume pe Insta, toate acestea avea o semnificație socială mai mare decât intuim pentru că, pentru noi par detalii.

𝟐. 𝐒̦𝐭𝐢𝐮 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐬𝐞𝐱, 𝐝𝐫𝐨𝐠𝐮𝐫𝐢, 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐜𝐫𝐞𝐝 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐢 (dar nu neapărat corect). Informația ajunge la ei înainte ca adulții să apuce să poarte conversații despre aceste teme. Generația lor nu duce lipsă de informație, ci poate de capacitatea de a distinge informația bună de cea falsă, exagerată sau periculoasă.

𝟑. 𝐓𝐞𝐥𝐞𝐟𝐨𝐧𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐚̂𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐥𝐨𝐫 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥. Acolo se întâlnesc, flirtează, se ceartă, sunt acceptați sau excluși, își testează identitatea și află ce este considerat cool. De aceea, când un adultul spune să lase telefonul, ei înțeleg să iasă din locul în care sunt toți ceilalți.

𝟒. 𝐒𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐫𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭̦𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐞-𝐚𝐦 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭 𝐧𝐨𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚̆. Adolescentul de acum 30 de ani se compara cu colegii din clasă, cu vecinii și poate cu câteva vedete. Adolescentul de astăzi poate compara, într-o singură seară, propriul corp, hainele, vacanțele, popularitatea și succesul cu ale câtorva sute de oameni atent selectați și atent fotografiați. Iar comparația repetată poate modifica încet-încet reperul pentru ceea ce înseamnă normal și suficient.

𝟓. 𝐀𝐮 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐩𝐚𝐫 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐢𝐛𝐚̆. Adolescența este distanțare, autonomie și uneori o ușă trântită. Dar dorința de independență nu înseamnă dispariția nevoii de atașament. Adolescentul care spune imperativ să-l lași în pace poate avea nevoie, în același timp, să știe că există cineva care rămâne disponibil, interesat și suficient de calm încât să nu plece emoțional.

Creștem adolescenți într-o lume în care noi înșine nu am fost adolescenți. Nu putem cunoaște toate platformele, expresiile, trendurile și riscurile înaintea lor. Ceea ce putem face este să construim o relație în care, atunci când se întâmplă ceva, să fim printre oamenii cărora vor dori să le spună.

31/08/2026

𝐅𝐚𝐜𝐞𝐛𝐨𝐨𝐤, 𝐬𝐞𝐫𝐭𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞
Cred că aproape fiecare casă are un sertar cu de toate. Când îl deschizi găsești un elastic, două baterii despre care nu mai știi dacă sunt bune, o cheie care sigur deschide ceva. Mai poți avea trei șuruburi, un încărcător de la un telefon dispărut prin 2014, o lumânare de tort, o monedă din străinătate și instrucțiunile de folosire ale unui aparat pe care nu-l mai ai.

Facebook e oarecum la fel. Îl deschizi dimineața și găsești o fotografie cu un copil care a luat premiul I, o rețetă de cozonac, un război, trei pisici, un divorț povestit în 17 paragrafe, o reclamă la colagen, cineva care tocmai și-a găsit iubirea vieții, cineva care explică de ce ceilalți sunt proști. Dai peste o înmormântare, deopotrivă o vacanță în Maldive și un citat atribuit greșit lui Einstein. Toate în mai puțin de cinci minute.

Și, asemenea sertarului de acasă, lucrurile dinăuntru nu sunt neapărat inutile. Unele sunt minunate, unele ne trebuie, altele ne fac să râdem. Câteva ne apropie de oameni pe care altfel i-am pierde din vedere. Toate amestecate.

Creierul nostru trece fără tranziție de la tragedie la divertisment, de la invidie la tandrețe, de la indignare la amuzament, de la viața unui prieten la reclama unui detergent. Nu apucăm să procesăm o emoție și următorul lucru deja ne solicită alta.

Iar algoritmul, spre deosebire de sertar, mai are o particularitate, aceea de a ne determina să băgăm mâna din nou în el. Dacă ne oprim la scandal, ne mai dă scandal. Dacă suntem atrași de comparație, ne mai oferă viețile impecabile ale altora. Dacă indignarea ne ține pe ecran, sertarul pare să se umple cu lucruri care provoacă indignarea.

Putem să aruncăm sertarul (și am mai mulți prieteni care s-au retras din mediul online) sau putem să-l mai ordonăm din când în când. Să aruncăm ce nu ne folosește, să nu păstrăm conturi doar pentru că sunt acolo de zece ani. Să alegem ce fel de conținut lăsăm să ne ocupe mintea.

Ar fi bine să observăm după ce pagini ne simțim mai informați, mai liniștiți sau mai inspirați și după care ne simțim mai furioși, mai insuficienți sau mai neîncrezători în lume.

Și, mai ales, să nu confundăm conținutul sertarului cu lumea. Lumea nu este ceea ce încape într-un feed iar viețile noastre, din fericire, se întâmplă în cea mai mare parte în afara lui.

28/08/2026

Replica zilei, 9 ani.
- Cum să-ți explic eu așa, pe înțelesul adulților?

28/08/2026

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚̆ 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐥 𝟏𝟎 𝐝𝐢𝐧 𝟓𝟑 𝐝𝐞 𝐭̦𝐚̆𝐫𝐢 𝐥𝐚 𝐬𝐜𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐫𝐜𝐢𝐬𝐢𝐬𝐦
Am dat recent de un studiu amplu în care au fost analizați 45 800 de participanți din 53 de țari, în care cercetătorii au evaluat două componente ale narcisismului

𝐚𝐝𝐦𝐢𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐧𝐚𝐫𝐜𝐢𝐬𝐢𝐜𝐚̆ - tendința de autopromovare, căutarea admirației și sentimentul propriei importanțe

𝐫𝐢𝐯𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐧𝐚𝐫𝐜𝐢𝐬𝐢𝐜𝐚̆ - asociată cu devalorizarea celorlalți și încercarea de a-ți proteja superioritatea

Au apărut câteva tipare remarcabil de constante în culturi foarte diferite.

📌 𝐓𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐮 𝐬𝐜𝐨𝐫𝐮𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐯𝐚̂𝐫𝐬𝐭𝐚̆. Narcisismul scade odată cu vârsta, atât pentru admirație, cât și pentru rivalitate.

📌 𝐁𝐚̆𝐫𝐛𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐮, 𝐢̂𝐧 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐞, 𝐬𝐜𝐨𝐫𝐮𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐟𝐞𝐦𝐞𝐢𝐥𝐞, iar această diferență apare în numeroase culturi.

📌 𝐏𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐜𝐞𝐩 𝐜𝐚 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐮𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐭 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚𝐭 prezintă mai multe trăsături narcisice decât cele care se consideră mai jos în ierarhia socială.

Cele mai mari scoruri medii: Germania, Irak, China, Nepal și Coreea de Sud.

Cele mai mici: Serbia, Irlanda, Regatul Unit, Țările de Jos și Danemarca.

Statele Unite s-au situat pe locul 16.

Profilul României pe cele două componente măsurate arată așa:

Narcisism general - locul 10

Rivalitate narcisică - locul 5 - după Germania, Coreea de Sud, Nepal și Irak.

La componenta admirație narcisică, România nu se află în primele 10 țări.

Poate vă întrebați ca mine, de ce, aparte de Germania, regăsim în top, țări orientale? O cauză posibilă este colectivismul, unde ierarhiile sociale pot încuraja strategii de obținere a recunoașterii și statutului în cadrul grupului.

27/08/2026

𝟕 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥
Fiecare avem la un moment dat, un prieten, coleg sau pe cineva din familie care trece printr-o perioadă de boală, divorț, doliu ori alte suferințe. Și vrem să fim acolo pentru el. Las aici un repertoriu de modalități prin intermediul cărora putem face asta.

𝟏.𝐕𝐚𝐥𝐢𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚. Uneori omul nu are nevoie de soluții, ci să simtă că experiența lui este recunoscută. Validarea înseamnă că îi recunoaștem emoția fără judecată.

𝟐. 𝐂𝐨𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭̦𝐚. Să fii pur și simplu acolo. O cafea, o plimbare, o vizită în spital, câteva ore petrecute împreună pot diminua sentimentul de singurătate. Sistemul nostru emoțional se liniștește în contact cu o persoană în care avem încredere.

𝟑. 𝐈𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫. Informații, alternative, un plan construit împreună. Este foarte util atunci când persoana își dorește soluții și le solicită explicit. Dar e de evitat să sărim direct o soluție în momentul în care celălalt are nevoie doar să fie ascultat. De asemenea, dacă oferi soluții, sfaturi, sugestii ai grijă să nu depășești aria ta de competență. Nu iei sfaturi despre sănătate de la prietena contabilă, după cm n-ai consulta în materie de taxe, un medic.

𝟒. 𝐀𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜. Uneori cea mai bună formă de empatie nu este o conversație ci să-i gătești o masă, să-i iei copiii de la școală ori să însoțești persoana la medic. Mai ales în boală, depresie, doliu sau perioade de epuizare, reducerea poverii concrete poate conta mult.

𝟓. 𝐀𝐟𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜𝐚̆. O îmbrățișare, ținutul de mână, o mână pe umăr. Atingerea liniștește doar dacă este dorită. Nu toți oamenii vor să fie îmbrățișați atunci când suferă.

𝟔. 𝐈̂𝐧𝐜𝐮𝐫𝐚𝐣𝐚𝐫𝐞𝐚. Să-i reamintești omului resursele pe care momentan nu le mai vede. Este diferită de optimismul forțat. Încurajarea autentică se bazează pe calități și reușite reale.

𝟕. 𝐒𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐢𝐥𝐚𝐫𝐞. Ajută mult să întâlnești oameni care știu din interior ce înseamnă experiența ta cm ar fi grupurile de suport, alți pacienți sau foști pacienți. Experiența împărtășită poate reduce izolarea și sentimentul că „nimeni nu poate înțelege prin ce trec”.

Nu uita, când dorești să oferi suport să întrebi ce are celălalt nevoie de la tine acum. Câteodată omul are nevoie să fie ascultat, iar noi îi oferim soluții. Sau are nevoie de ajutor concret, iar noi îi spunem că va fi bine. Are nevoie de companie, iar noi îi trimitem un mesaj motivațional.

Sprijinul bun înseamnă să descoperi ce formă de ajutor poate fi primită de omul din fața ta în acel moment.

Cartea de vacanță - este despre prețul cunoașterii, un fel de istorie a neuroștiinței, biografia unui pacient lobotomiza...
26/08/2026

Cartea de vacanță - este despre prețul cunoașterii, un fel de istorie a neuroștiinței, biografia unui pacient lobotomizat, o investigație despre etica cercetării și istorie personală.

Henry Gustav Molaison (pacientul H.M.) suferea de epilepsie severă. În 1953, în anii de glorie ai psihochirurgiei, la 27 de ani, bunicul autorului, doctorul Scoville i-a îndepărtat bilateral o mare parte din structurile temporale mediale, inclusiv porțiuni importante ale hipocampului. Crizele epileptice nu au dispărut, iar consecința a fost o amnezie anterogradă profundă. Henry nu mai putea forma în mod normal noi amintiri declarative pe termen lung.

Pacientul putea păstra pentru scurt timp anumite informații, putea conversa și avea amintiri mai vechi, dar nu transforma în mod normal experiențele noi în amintiri declarative durabile. Cercetarea lui a contribuit la ideea existenței mai multor sisteme de memorie, nu a unei singure “memorii” localizate într-un punct al creierului.

Una dintre marile descoperiri a fost diferențierea dintre învățare și faptul de a-ți aminti că ai învățat, dintre memoria declarativă/explicită și memoria procedurală/implicită. H.M. putea dobândi anumite deprinderi motorii prin repetiție și devenea mai performant, deși ulterior nu-și amintea că efectuase vreodată exercițiul.

Pornind de la acest caz s-a descoperit că hipocampul este o arie importantă pentru formarea unor amintiri noi și nu un simplu depozit al memoriei . De asemenea, cazul a condus la demonstrarea rolului structurilor temporale mediale în consolidarea noilor amintiri.

Cea mai importantă idee a cărții mi se pare demersul autorului de a dori să-l transforme din nou pe „H.M.” în Henry Molaison. În manuale, H.M. devine abstracțiune, „pacientul amnezic”. Dittrich încearcă să ne amintească faptul că în spatele inițialelor se afla un om care a plătit pentru descoperirile noastre cu propria biografie.

Cartea este și o istorie întunecată a psihochirurgiei. Dittrich reconstruiește epoca în care lobotomiile și alte intervenții cerebrale radicale erau practicate pentru numeroase tulburări psihice. Bunicul său, Scoville apare ca un chirurg extrem de talentat și inovator, dar și dispus să experimenteze agresiv asupra creierului uman într-o perioadă în care standardele etice erau mult diferite de cele actuale. Un alt chirurg la care face referire, Freeman ar fi realizat 24000 de lobotomii transorbitale, câteodată 25 pe zi.

Ca urmare, cartea atrage atenția asupra faptului că în trecut, știința a adus mari progrese dar simultan, a produs și victime. H.M. a oferit neuroștiinței informații extraordinare, dar nu a ales să devină unul dintre cei mai studiați oameni, în sensul în care înțelegem astăzi participarea informată la cercetare.

24/08/2026

Văzusem o postare în care cineva scria despre cm își fac profesorii o “vacanță gratis”, ducând copiii în tabere și astfel, costul vacanței e achitat de către aceștia.

Nu predau în școli sau licee dar organizez anual o tabără cu copii și adolescenți, din 2012. Si vreau să vă spun puțin din bucătăria unei astfel de activități așa cm stă treaba la mine. Și nu văd de ce ar sta altfel la profesori.

Totul începe cu luni bune înainte când alegi datele, locul, ceri oferte de cazare, masă, transport. Compari și vezi varianta mai bună calitate-preț și alinierea locului cu activitățile pe care vrei să le faci. Apoi anunți. La început vor mulți dar se împuținează când trebuie să aducă avansul.

Odată grupul format, stabilești în detaliu fiecare activitate și cumperi materiale pentru acestea. Iarăși ceri oferte, vizitezi magazine, birou de printuri etc.

Cu vreo 2 săptămâni înainte faci grup cu părinții, transmiți necesarul. Un adolescent mănâncă vegetarian, altul vegan. Cineva are intoleranță la gluten, altcineva e alergic la mușcătura de albine (“trebuie să aveți grijă să aibă Epipenul permanent la el” transmite mămica). Vreo 2-3 iau medicație cronică așa că trebuie să ai grijă să ia pastiluțele sau picăturile seară, dimineață prânz. Unele trebuie păstrate la frigider. Vezi să nu uite de aparatul dentar de noapte iarăși 2-3 copii. Și tu ești adultul responsabil pentru asta.

Pe drum ai grijă ca acei copii cu rău de mișcare să stea în față, să nu fie cu ochii în telefon. Oricum va trebui să gestionezi pe toată durata taberei durerile de burtă, de cap, juliturile, entorsele și micile sau mai marile accidente. Știu o dna profesor care a stat 24 de ore cu copilul în spital pentru o operație la picior în urma unui accident, într-o tabără în străinătate, până i-au ajuns părinții).

Mereu numeri, verifici dacă au rucsac, dacă au mâncat ori s-au îmbrăcat potrivit, dacă au la ei apă, pelerina de ploaie sau nu sunt încălțați cu papuci în drumeție.

Dacă duci copii mai mici trebuie să ai grijă cm gestionezi dorul de casă, anxietatea de separare și lacrimile de seara. Ai grijă să mediezi conflicte care adulților li se par minore, dar pentru copii sunt catastrofe la ora respectivă.

Dacă mergi cu adolescenți, ai grijă să nu fumeze, să nu aibă dosite în rucsac băuturi alcoolice iar noaptea să stea fiecare în camerele lor.

Vezi să nu se jignească, să nu rămână nimeni pe dinafară, să ții cont pe cât posibil de preferințele și sensibilitățile fiecăruia. Cineva vrea neapărat în cameră cu altcineva. Pe la jumătatea taberei, doi s-au certat și “nu mai vreau în camera aceea”.

Răspunzi părinților și încerci să-i liniștești fără să transformi tabăra într-o transmisiune live. Ai grijă să stabilești limite și reguli într-un loc în care copiii sunt, firesc, mai exuberanți decât la școală.

Repeți același instructaj de câteva ori și verifici dacă a fost și înțeles, nu doar auzit. Noaptea ai ușa deschisă și te trezești când un copil bate la ea. De altfel, ai grijă să comunici că pot să te acceseze pe tine pentru orice problemă. Adormi, mult după ce știi că au adormit ceilalți și te trezești cu gândul “Oare toți sunt bine?”

Sigur, nu se pot cuprinde într-o postare toate grijile și responsabilitățile pe care le ai 24 din 24 de ore, precum și neprevăzutul la care ești expus și pentru care trebuie să ai resurse.

Dar da, dragi profesori, vedeți bine, aveți vacanță gratis!

Address

Strada Malului Nr. 6
Oradea
410002

Telephone

0723886696

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Corina Lupău posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Corina Lupău:

Shortcuts

Share

Category