https://www.facebook.com/165471783520832/

Dr. Corina Lupău, Strada Malului nr. 6, Oradea (2026)

14/05/2026

Cum alegem o carieră?
Mulți oameni își imaginează alegerea carierei ca pe un moment de revelație, o chemare magică. Și o așteaptă. Unii o așteaptă mult și bine, îmbătrânind în așteptarea ei.

În realitate, decizia de a urma o carieră înseamnă explorare, confuzie uneori, vine cu încercări, renunțări și mult dialog interior. De obicei, trecem, conștient sau nu, prin câțiva pași psihologici importanți.

🔹 1. Observăm ce ne atrage. Ceea ce ne place, ce ne menține atenția, ce ne energizează și ce facem fără să simțim permanent efort. Interesul e primul indiciu, fără a fi destinația finală.

🔹 2. Ne imaginăm o identitate. Nu alegem doar o meserie. Alegem și cine vrem să fim, cm vrem să fim văzuți, ce fel de viață ne așteaptă. Deseori ne atrage povestea din jurul profesiei.

🔹 3. Ne confruntăm cu realitatea. Doar povestea nu-i suficientă. Ne adresăm o serie de întrebări. Pot face asta zilnic? Îmi place activitatea reală sau doar ideea ei? Mi se potrivește ritmul de muncă? Pot tolera stresul specific domeniului?
Mulți iubesc imaginea unei profesii și descoperă târziu că nu iubesc practica ei.

🔹 4. Negociem cu frica. Frica de eșec, alegere greșită, dezamăgirea părinților, instabilitate și ideea de a pierde timp. Nicio alegere importantă nu vine fără anxietate.

🔹 5. Testăm. Cea mai sănătoasă decizie profesională vine și experiențial. Recomand mereu voluntariat, practică, proiecte, conversații cu oameni din domeniu Experiența întregește sau corectează imaginea despre o profesie.

🔹 6. Acceptăm că alegerea nu e definitivă. Poate cel mai matur pas.
O carieră nu mai este astăzi o sentință pe viață. Poți să te reinventezi, să schimbi direcția să reconsideri alegerea mai târziu
Și nu, asta nu înseamnă că ai eșuat.

🔹 7. Înțelegem că nicio profesie nu ne va salva complet de efort, plictiseală, stres. Nicio carieră nu oferă permanent sens, motivație, validare, fericire. Dar unele ne permit să fim mai aproape de noi înșine decât altele.

Vă așteptam la atelierul de sâmbătă!

12/05/2026

„Urmează-ți pasiunea” sună inspirațional. Sau citatul atribuit lui Confucius “Alege o slujbă care îți place și nu va trebui să muncești nicio zi în viața ta".

E adevărat că dacă alegi ceea ce-ți place ai disponibilitate mai mare de a trece peste greutăți. Vă spune un om care și-a urmat cu adevărat pasiunea (în anii ‘90 când am urmat Psihologia, nu se întrevedea un viitor prea luminos pentru această profesie).

Pentru că în orice job vei avea și greutăți și da, atunci vei simți că muncești. Efort ridicat, poate persoane conflictuale cu care vei lucra, schimbări absurde de legislație și tot felul de evenimente, uneori greu predictibile.

Eram în Franța în urmă cu 25 de ani și sistemul lor punea la dispoziția elevilor din anii terminali estimări de piață, privind profesiile căutate peste 4 ani, când vor fi terminat facultatea. Ce se va căuta: un nr de x medici, ingineri electroniști, avocați etc. La noi nici vorbă de așa ceva.

Iar în contextul actual, aceste estimări, nici nu mai sunt posibile, tocmai pentru că piața muncii e foarte dinamică iar revoluția digitală aduce schimbări de paradigmă. Ce a fost ieri important poate mâine are o valoare minimală. Rămân sigure deocamdată, competențele digitale și o serie de meta-competențe.

Uneori sfatul imperios de a-ți urma visul este incomplet este rupt de realitatea vieții adulte pentru că nu orice pasiune poate susține un trai stabil. Dacă am merge pe această idee am avea mii de gameri profesioniști, de creatori de jocuri video, mult mai mulți decât piața poate să absoarbă.

La ce poate duce în viitor? La nesiguranță financiară prelungită care nu afectează doar confortul, ci și sănătatea.

Când oamenii trăiesc constant cu anxietatea facturilor, a chiriei sau a instabilității, creierul intră frecvent în mod de supraviețuire. Apar stresul cronic, oboseala psihică, sentimentul de eșec, dificultățile de concentrare, anxietatea și uneori depresia.

Din exterior, societatea glorifică ideea de a face doar ce iubești. În realitate, e sănătos să găsim un echilibru între ce ne pasionează și ce ne permite să trăim demn.

Nu-ți abandona visele ci încearcă să le integrezi în realitatea concretă a vieții. Iar alegerea sănătoasă este cariera care îți oferă stabilitate, autonomie, predictibilitate, timp pentru viață personală și suficientă energie încât să nu te pierzi pe tine însuți. Sumarizând, echilibru între nevoile materiale, structura de personalitate, aptitudini, valori, stil de viață și sens personal.

Nu este sănătos nici să alegi exclusiv pentru bani, nici exclusiv pentru idealism.

10/05/2026

Când vorbesc cu adolescenții despre viitoarea carieră, tot mai mulți invocă dorința să fie bănoasă. Ba, mai știu pe cineva care calculase veniturile psihologului, înmulțind numărul de ședințe dintr-o zi cu suma plătită. Dădea o valoare mărișoară, cu mult peste media salariilor din România. Dar făcuse asta, fără să țină cont de investiția din spate și cea continuă, în formări extrem de costisitoare, instrumente de evaluare (un singur test poate să coste și peste 1500 euro), spațiu cumpărat sau închiriat, întreținerea acestuia etc. iar cireașa pe tort sunt taxele pe munca noastră care ajung până la 45% din venitul net.

Desigur, succesul profesional este asociat frecvent și cu câți bani faci iar stabilitatea financiară este o sursă de siguranță psihologică. Așa că, alegerea unei profesii nu mai este pentru mulți doar o decizie despre vocație sau interese personale, ci și despre supraviețuire, statut social și anxietate economică. Si vă recomand să-l citiți pe Alain de Botton care dezvoltă foarte elocvent conceptul de anxietate de statut.

De multe ori, oamenii nu caută bani în sine ci ceea ce cred că banii le vor oferi ca siguranță, libertate, validare, respect, independență, sentimentul că au reușit în viață.

Pentru cei care au crescut într-un mediu instabil financiar, un salariu mare poate însemna protecție împotriva fricii și a vulnerabilității trăite în copilărie. Să-și aleagă o profesie bine plătită e o decizie emoțională, nu doar economică.

Uneori, în spatele ambiției excesive există experiențe timpurii de lipsă, rușine sau insecuritate. Și zău, cunosc mulți oameni din generația mea, azi foarte înstăriți, care au folosit o copilărie cu lipsuri ca un catalizator pentru motivația de a obține resurse.

Dar știu oameni care, alegând venitul ca unic criteriu au ajuns să practice profesii pe care nu le tolerează emoțional, chiar le urăsc, dar pe care le mențin pentru beneficiile financiare.

Profesia dictează stilul de viață iar în timp, pot apărea stări de epuizare, sentimentul de gol interior, anxietatea cronică, lipsa sensului și dificultatea de a se conecta autentic cu propria viață.

Psihologia motivației arată că satisfacția profesională pe termen lung este influențată nu doar de recompense externe cm este salariul sau statutul, ci și de motivația intrinsecă. De interesul real pentru activitate, sentimentul de competență, autonomia și sensul personal pe care i-l atribui muncii tale. Atunci când o persoană își ignoră valorile și structura psihologică în alegerea carierei, succesul financiar poate coexista cu suferința emoțională.

Dar, bine-i de știu ce se află si la polul opus, când sloganul “Urmează-ți pasiunea!” ignoră complet realitatea vieții adulte. Scriu despre asta intr-o postare viitoare.

07/05/2026

Ziua Mondială de Conștientizare a Depresiei la Copii
Am văzut copii deprimați etichetați de părinți sau anturaj ca leneși, obraznici sau răsfățați. Pentru că în depresia la copii nu prevalează întotdeauna tristețea pe care o asociem cu depresia la adulți.

Uneori, copilul devine iritabil, se retrage din activitățile care înainte îi făceau plăcere, obosește ușor, are dificultăți de concentrare sau începe să creadă despre sine că nu este suficient de bun.

Pot apărea tulburări de somn, scăderea randamentului școlar, anxietate sau chiar plângeri fizice frecvente, precum dureri de stomac sau de cap.

Depresia la copii poate fi trecută cu vederea deoarece copiii nu au întotdeauna cuvintele necesare pentru a explica ceea ce simt. De aceea, fiți atenți la schimbările persistente de comportament, la somn, la semnele somatice și la notele care nu mai reflectă posibilitățile copilului.

05/05/2026

Back to work!
De azi la cabinet, de mâine și la spital, cu bateria încărcată.

Să nu ne imaginăm că viața e doar mare, soare, străzi medievale pietruite și flori mediteraneene.

02/05/2026

Când vezi pe cineva că se maimuțărește, te poți gândi că face pe interesantul și se dă în spectacol.

Rareori maimuțăreala e doar joacă. Poate fi o încercare de potrivire cu contextul și de captare a atenției cu scopul de a se face plăcut. O vezi deseori la copii, adolescenți dar și la adulții mai imaturi emoțional.

De cele mai multe ori e o modalitate de reglare emoțională, o mască socială pentru a acoperi o vulnerabilitate.

Tipul care se maimuțărește nu mai este timidul, rușinosul, ignoratul, neinteresantul sau cine știe ce etichete, singur își mai pune. El pare sigur, este vizibil, acoperă tăcerea cu zgomot. Lumea râde, reacționează iar el se simte inclus.

Dar după ce scena se încheie, rămâne singur cu sine, stând ca pe bârnă deasupra unui hău emoțional.

30/04/2026

Dacă vedeți la adolescentul vostru o pudră roz, nu-i praf de zâne. Poate fi Pink Co***ne, un drog destul de nou la noi, cu miros de căpșuni, folosit preponderent la petreceri. Spre deosebire de cocaină, conține o substanță de sinteză (2C-B) cu acțiune foarte puternică și combină efectele stimulente cu cele halucinogene.

În doze mici generează euforie și emoții intense, sentiment de putere, energie, libidou crescut, în timp ce dozele mari dau halucinații. Consecutiv poate apărea panica. Dependența e foarte ridicată. Efectele fizice pot fi serioase: afectare cerebrală, infarct, deficiență de organe, moarte.

Atenție! E un drog scump, așa că adolescenții-țintă sunt selectați, de regulă, după încălțăminte. Le sclipesc dealerilor ochii dacă adolescenții voștri au în picioare Off White, Balenciaga sau Balmain.

29/04/2026

𝐒𝐚𝐥𝐯𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐮𝐫𝐦𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞:
📌te simți copleșit emoținal
📌ai un atac de panică sau un episod de stres intens
📌ai gânduri intruzive
📌te simți disociat sau deconectat
📌înainte de un examen, interviu sau prezentare importantă
📌după un conflict sau o experiență dificilă
📌ca exercițiu zilnic de mindfulness

Tehnica 5-4-3-2-1 este un exercițiu simplu de grounding care te ajută să revii în prezent, folosindu-ți simțurile.

Cum funcționează? Numește:
5 lucruri pe care le vezi
4 lucruri pe care le poți atinge
3 lucruri pe care le auzi
2 lucruri pe care le miroși
1 lucru pe care îl guști sau o senzație din corp

Este ca un buton de reset, te scoate din vârtejul gândurilor și te readuce aici și acum.

Tehnica are în spate mecanisme cunoscute.
Ancorează atenția în prezent mutând focusul de pe gândurile din viitor sau trecut către simțuri și astfel reduce ruminația și anxietatea.

Schimbă activitatea cerebrală, activând zonele implicate în percepție și atenție (cortex senzorial) și scade hiperactivitatea din amigdala, responsabilă de reacția de alarmă.

Reglează sistemul nervos prin orientarea conștientă în mediu, stimulează răspunsul parasimpatic (calmare) și reduce activarea de tip „luptă sau fugi”.

Creează distanță față de gânduri. Un principiu folosit în psihoterapie este acela să observi experiența fără să fii absorbit de ea.

Crește sentimentul de control. Când îți ghidezi atenția intenționat, îți recapeți senzația că poți face ceva, chiar în mijlocul disconfortului.

Studiile pe tehnici de grounding și mindfulness arată că acestea reduc rapid intensitatea anxietății și ajută la reglarea emoțională. Treci din modul de alarmă în modul de siguranță.

Incearc-o acum, ca să fii familiarizat cu ea pentru momentul în care vei avea nevoie!

28/04/2026

🚫 𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆-𝐭̦𝐢 𝐢𝐞𝐢 𝐛𝐥𝐨𝐜𝐤 𝐜𝐚̂𝐭 𝐜𝐚𝐬𝐚
Pentru a păstra această pagină un spațiu sigur, respectuos și sper, util, există câteva lucruri simple care nu sunt negociabile.

Se acordă block direct pentru:
- jigniri, ironii sau atacuri la persoană
- comentarii agresive, pasiv-agresive sau înțepături
- invalidarea experiențelor altora
- ură, discriminare sau etichetări
- promovarea agresivă de servicii, produse sau pagini
- comentarii care deturnează constant discuția
- mesaje private invazive sau nepotrivite
- lipsa de respect față de alții, în comentarii

Această pagină nu se hrănește din intrigi, comentarii jignitoare și nu urmărește să adune aici decât oameni care cred că respectul este o condiție a oricărei interacțiuni.

27/04/2026

𝐃-𝐥 𝐆𝐨𝐞, 𝟐𝟎𝟐𝟔
Ca să nu rămâie repetent și anul acesta și să ia notă de trecere la Evaluarea Națională, mam’ mare, mamițica și tanti Mița hotărăsc să-l ducă pe tânărul Goe la o simulare premium, într-un centru educațional de renume, în capitală, unde, zice-se, copiii se aliniază cu standardele.

— Să nu care cumva să întârziem, zice mamițica cu buzele țuguiate de la acid, că are băiatul programare la ora fixă!
— Fixă-fixă, aprobă mam’ mare, scoțând din poșetă un pachet de șervețele umede, antibacteriene.

Goe, îmbrăcat cu un hanorac cu glugă și căști mari pe urechi, butonează nervos telefonul.
— Mami, nu mai merge netul!
— Cum nu merge, puișorule?
— Nu se conectează la Wi-Fi-ul din BMW!
Tanti Mița intervine energic:
— Vai de mine! Șofer, dă hotspotul mai tare!

În fine, ajung la centru. Pe ușă scrie mare: „Accesul cu telefoane interzis în sala de testare.”
— Cum adică interzis?!, izbucnește Goe. Eu am nevoie de telefon pentru concentrare!

Mamițica, indignată:
— Nu se poate, domnule! Copilul meu nu funcționează fără telefon!
Administratorul, calm:
— Regulamentul e clar, doamnă.

Goe începe să se smiorcăie:
— Nu vreau! Nu intru! Voiam să joc FIFA! De ce mă obligați așa? Eu vreau să fiu gamer!
Mam’ mare îl ia în brațe:
— Lasă, puișorule, nu te supăra, că nu merită!

Într-un târziu, cu promisiunea solemnă că după test primește un laptop nou de gaming, Goe acceptă să intre.

Nu trec cinci minute și ușa se deschide brusc. Goe apare roșu la față:
— Nu pot să scriu! Pixul nu merge!
Supraveghetorul:
— Dar este un pix nou.
— Nu scrie cm vreau eu!
Mamițica, de pe hol:
— Vai, copilul! Nu se poate concentra! Trebuia să-i aducem stiloul lui, Parker!
Tanti Mița:
— Am zis eu să luăm și backup!

În cele din urmă, Goe revine în sală, bombănind. După încă zece minute, iar iese:
— Nu-mi place subiectul!
— Dar e același pentru toți, zice supraveghetorul.
— Nu mă interesează! Eu nu fac așa ceva! Eu nu vreau, nu-mi place!
Mam’ mare, indignată:
— Cum adică nu-i place? Să schimbe subiectul!

După lungi negocieri, Goe termină testul sau măcar predă foaia.

La ieșire:
— Cum a fost, puișorule?, întreabă mamițica emoționată.
— Greu, dar am făcut cât am vrut eu.
— Bravo! exclamă toate trei într-un glas.
— Și acum?, întreabă Goe.
— Acum mergem să-ți luăm laptopul promis!
— Dar eu vreau și căști noi…
— Se rezolvă, puișorule!

Și astfel, d-l Goe, mulțumit și reconfortat, se urcă în mașină, în timp ce mamițica declară satisfăcută, arajându-și extensiile:
— Important e că a participat!

Iar noi, privind scena, nu putem decât să constatăm că vremurile se schimbă dar Goe rămâne același.

26/04/2026

- Numai proștii merg la Filo!
Ați crede că replica e a unei adolescente, nu-i așa? Nu greșiți dar când am întrebat-o de unde a scos asta mi-a răspuns:
- Mama a zis așa.
- Și tu ce crezi?, am întrebat-o.
- Mie, sincer mi-ar plăcea la Filo pentru că îmi doresc să fiu avocat. Dar mama crede că ne facem de rușine dacă nu merg la un profil mai greu. Toți copiii colegilor ei sunt la Mate-Info, a continuat dându-și ochii peste cap.
- Dar i-ai spus că asta îți dorești?
- Dacă spun că vreau la Filo, înseamnă că aleg greșit. Și dacă aleg greșit, o să regret. Și dacă regret, o să fie vina mea.
- Și dacă alege mama greșit?
- Atunci o să fie vina ei, mi-a spus fără ezitare.

Adolescenții au nevoie de ghidare. Dar alegerea profilului concură în adolescență la identitate, autonomie, asumarea responsabilității și încrederea că propriile alegeri contează.

Putem, ca adulți să le oferim repere, informații reale și o perspectivă mai largă asupra consecințelor. Dar, în același timp, ar fi bine să simtă că vocea lor este luată în serios. O alegere impusă poate părea sigură pe termen scurt, dar riscă să slăbească încrederea în sine pe termen lung. În schimb, o alegere discutată, argumentată și asumată devine o experiență de creștere.

Rolul nostru ca adulți, nu este să decidem în locul adolescentului, ci să îl ajutăm să decidă mai bine. De fapt, cea mai importantă abilitate pe care o construim este capacitatea lui de a-și înțelege propriile nevoi și de a face alegeri în acord cu ele.

Dr. Corina Lupău

14/05/2026

12/05/2026

10/05/2026

07/05/2026

05/05/2026

02/05/2026

30/04/2026

29/04/2026

28/04/2026

27/04/2026

26/04/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category