21/10/2026
𝐒𝐩𝐮𝐧𝐞-𝐦𝐢 𝐩𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐩𝐨𝐫𝐭̦𝐢, 𝐜𝐚 𝐬𝐚̆-𝐭̦𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐜𝐚̂𝐭 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐝𝐞 𝐧𝐞 𝐢̂𝐦𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢𝐦!
Mi s-a plâns o cunoștință că e atmosferă neplăcută la ea la muncă. Există multă răutate, lipsă de ajutor reciproc și invidie. O îndemn să facă ceea ce ține de ea pentru a-și face viața mai ușoară, doar petrece cel mai mult timp din viața activă acolo.
Când ne întâlnim data viitoare, îmi spune că a ieșit de câteva ori la cafea cu una dintre colege și o numește. Mă surprinde pentru că la discuția anterioară îmi spusese că nu are nimic în comun cu ea. Cunoștința mea citește cărți grele, cealaltă horoscopul. Prima are familie, copii, responsabilități multiple, cealaltă singură și mai flower power. Una e emotivă, cealaltă cu mult tupeu.
Când o întreb ce au totuși, în comun, îmi spune că disprețuiesc aceeași persoană. Colega Mihaela care “dă cu ciocu’…”
Am crede că două persoane se apropie mai repede pentru că iubesc aceleași lucruri, au aceleași interese. Se pare însă că apropierea se creează mai ușor când le displac aceleași lucruri. Sau aceiași oameni.
Cercetările lui Bosson și colaboratorii (2006) au arătat că dacă descoperi o antipatie comună față de o altă persoană, aceasta poate favoriza atracția interpersonală, în anumite condiții. Pentru că atunci când cineva împărtășește o nemulțumire cu tine, te poți simți înțeles, validat și, uneori, mai puțin singur în felul în care interpretezi lumea. Apare sentimentul că sunteți în aceeași barcă.
Peste câtva timp, mă întâlnesc din nou cu femeia. O întreb cm decurge prietenia cu colega. Aflu că nu mai ies împreună iar răspunsul nu e deloc surprinzător. Mihaela, colega antipatică, își dăduse demisia.
Până la urmă, putem deveni aliați atunci când ne deranjează același lucru. Dar pentru a fi prieteni în sensul profund al termenului, avem nevoie de mai mult decât un dușman comun.
PS: faptul că ura unește mai repede decât iubirea, se vede bine în societate, în viața politică, pe rețelele sociale.
