Cabinet Reumatologie Oradea Laura Țiburcă

12/10/2026

📅 Astăzi, 12 octombrie, este Ziua Mondială a Artritei!

Artrita înseamnă inflamația unei articulații și se poate manifesta prin durere, umflare, căldură locală și dificultate la mișcare. Poate apărea la orice vârstă, iar cauzele sunt diferite.

🔹 Poliartrita reumatoidă – o boală autoimună care afectează frecvent articulațiile mâinilor și picioarelor, cu umflare și înțepenire dimineața.

🔹 Artrita psoriazică – asociată cu psoriazisul; poate afecta articulațiile, degetele și coloana vertebrală.

🔹 Artrita reactivă – poate apărea după o infecție digestivă sau urogenitală, ca reacție inflamatorie a organismului.

🔹 Artrita gutoasă – provocată de depunerea cristalelor de urat în articulații; produce adesea crize bruște, cu durere intensă, roșeață și umflare.

🔹 Artrita infecțioasă – apare prin infectarea articulației și necesită evaluare și tratament urgent.

Există și artrite asociate altor boli, precum lupusul sau bolile inflamatorii intestinale, dar și forme care apar la copii.

Artrita și artroza nu sunt același lucru, chiar dacă ambele pot provoca dureri articulare.

💚 Dacă articulațiile se umflă, durerile persistă sau înțepenirea de dimineață se prelungește, solicită un consult reumatologic. Diagnosticul precoce și tratamentul potrivit pot proteja articulațiile și păstra mobilitatea.

ReumaSol – Dr. Țiburcă Laura
Medic primar reumatologie

📍 Policlinica Vladimirescu, Str. Tudor Vladimirescu 8, cabinet 307, Oradea

📞 Programări: 0259434991

20/09/2026

🖐️ De ce mă dor mâinile?

Durerea, înțepenirea degetelor, umflarea articulațiilor sau furnicăturile pot avea cauze diferite. Contează unde apare durerea, când este mai intensă și ce alte simptome o însoțesc.

Ce afecțiuni luăm în calcul?

1. Poliartrita reumatoidă.
2. Artrita psoriazică.
3. Artrita gutoasă.
4. Condrocalcinoza (depuneri de pirofosfat de calciu).
5. Artroza nodulară a degetelor.
6. Artroza erozivă a mâinilor.
7. Rizartroza — artroza de la baza degetului mare.
8. Tenosinovita de Quervain.
9. Tenosinovita stenozantă — „degetul în resort”.
10. Sindromul de canal carpian.
11. Artrita din lupus și alte boli autoimune.
12. Artritele virale.
13. Artrita infecțioasă.
14. Leziunile după traumatisme sau suprasolicitare.

Cum se manifestă câteva dintre acestea?

🔹 Poliartrita reumatoidă

Afectează frecvent articulațiile de la baza și mijlocul degetelor, precum și încheieturile mâinilor, adesea bilateral. Pot apărea umflare, durere și înțepenire prelungită dimineața, cu dificultate la strângerea pumnului. Diagnosticul precoce permite începerea tratamentului înainte de apariția leziunilor articulare.

🔹 Artrita psoriazică

Poate afecta inclusiv articulațiile apropiate de unghii. Uneori se umflă un deget în întregime — manifestare numită dactilită. Modificările unghiilor și leziunile de psoriazis sunt indicii utile, dar simptomele articulare pot apărea și înaintea celor cutanate.

🔹 Artrita gutoasă

Guta poate afecta și degetele sau încheietura mâinii. Un atac poate produce durere intensă, roșeață, căldură locală și umflare bruscă. În formele cronice pot apărea tofi gutoși — depozite de cristale de urat sub formă de noduli — și afectarea mai multor articulații.

🔹 Artroza mâinilor: noduli, durere și modificarea formei degetelor

Artroza nodulară poate produce îngroșări dure la articulațiile de lângă unghii, numite noduli Heberden, sau la cele de la mijlocul degetelor, numite noduli Bouchard.

Durerea apare frecvent la folosirea mâinii, dar pot exista și episoade de umflare și inflamație. Artroza erozivă poate avea manifestări inflamatorii mai pronunțate și leziuni articulare. Rizartroza, localizată la baza degetului mare, poate face dureroase deschiderea unui borcan, răsucirea unei chei sau prinderea obiectelor.

🔹 Condrocalcinoza (depuneri de pirofosfat de calciu)

Poate provoca episoade acute de durere și umflare, inclusiv la încheietura mâinii. Uneori are o evoluție persistentă, cu manifestări care pot semăna cu poliartrita reumatoidă. Diferențierea este importantă pentru alegerea tratamentului.

🔹 Tenosinovitele

Durerea poate proveni și din structurile care învelesc tendoanele. În tenosinovita de Quervain, durerea apare pe partea degetului mare, în apropierea încheieturii, și se accentuează la anumite mișcări. În „degetul în resort”, degetul poate agăța sau se poate bloca la îndoire și îndreptare.

🔹 Sindromul de canal carpian

Apare prin compresia nervului median la nivelul încheieturii. Produce furnicături și amorțeli mai ales în degetul mare, arătător, mijlociu și o parte a inelarului, frecvent noaptea. Pot apărea durere, scăderea forței și dificultăți la ținerea obiectelor. Poate exista singur sau poate însoți o boală articulară.

Cum ajută ecografia musculoscheletală când ne dor mâinile?

O articulație mărită de volum poate prezenta modificări osoase, inflamație, acumulare de lichid sau depuneri de cristale. Ecografia ne ajută să diferențiem aceste modificări și să identificăm structurile afectate.

🔹 În artroza mâinilor, poate evidenția osteofitele — excrescențe osoase care contribuie la apariția nodulilor și la modificarea formei articulațiilor. Astfel, putem vedea dacă mărirea de volum este explicată de modificările osoase și dacă există și inflamație asociată.

🔹 În artritele inflamatorii, precum poliartrita reumatoidă și artrita psoriazică, poate identifica îngroșarea membranei sinoviale, acumularea de lichid și unele eroziuni osoase. Examinarea Doppler aduce informații despre activitatea inflamației.

🔹 În gută și condrocalcinoză, poate evidenția aspecte sugestive pentru depuneri de cristale: pe suprafața cartilajului și sub formă de tofi în gută, respectiv în interiorul cartilajelor și fibrocartilajelor în condrocalcinoză. Poate arăta și inflamația asociată acestor depuneri.

🔹 În afecțiunile tendoanelor, poate identifica îngroșări, inflamația tecilor tendinoase sau leziuni ale tendoanelor. Examinarea în timpul mișcării ajută la evaluarea alunecării tendonului și a unor blocaje, precum cele din „degetul în resort”.

🔹 În sindromul de canal carpian, permite evaluarea dimensiunilor, formei și structurii nervului median, precum și identificarea unor cauze locale de compresie.

🔹 În cazul unei tumefieri localizate, poate identifica un chist sinovial și poate preciza legătura acestuia cu articulația sau cu structurile din jurul tendoanelor.

Prin aceste informații, ecografia completează consultația reumatologică și ajută la diferențierea cauzelor durerii, orientând tratamentul potrivit.

Același simptom poate avea cauze diferite, iar tratamentul începe cu diagnosticul corect. O articulație devenită brusc foarte dureroasă, roșie și caldă, mai ales însoțită de febră, necesită evaluare rapidă.

📍 ReumaSol — Dr. Țiburcă Laura
Medic primar reumatologie
Competență în ecografie musculoscheletală
Policlinica Vladimirescu, Strada Tudor Vladimirescu 8, cabinet 307, Oradea
📞 Programări: 0259434991

13/09/2026

🍂 VITAMINA D LA ÎNCEPUTUL TOAMNEI: DE CE MERITĂ SĂ NE PREOCUPĂM DE EA?

Am stat la soare vara aceasta. Înseamnă că avem suficientă vitamina D pentru toată iarna? Nu neapărat. O vacanță la mare nu garantează un nivel suficient pentru lunile următoare, iar deficitul este frecvent în România.

🔶 1. VITAMINĂ SAU HORMON? CE ROLURI ARE ÎN ORGANISM?

Vitamina D este un precursor hormonal: organismul o transformă într-o formă activă, care acționează în numeroase țesuturi.

Rolurile ei depășesc sănătatea oaselor:

* Oase și metabolism fosfo-calcic: favorizează absorbția intestinală a calciului și fosforului și contribuie la mineralizarea normală a scheletului.
* Mușchi: susține funcția musculară; deficitul important poate produce slăbiciune și poate contribui la dificultățile de mers.
* Imunitate și autoimunitate: participă la reglarea răspunsului imun și a inflamației. În bolile autoimune, identificarea și corectarea deficitului fac parte din îngrijirea sănătății generale și osoase, mai ales la pacienții tratați cu cortizon. Efectul suplimentării asupra activității bolii diferă între afecțiuni și este încă studiat.
* Metabolismul glucozei: participă la mecanismele secreției și acțiunii insulinei. La persoanele cu prediabet cu risc crescut, suplimentarea poate reduce riscul progresiei către diabet, alături de alimentație și mișcare.
* Greutate și sănătate metabolică: persoanele cu obezitate au frecvent niveluri mai mici de vitamina D și pot necesita adaptarea suplimentării. Corectarea deficitului este utilă pentru sănătate, însă vitamina D nu produce, prin ea însăși, scădere în greutate.

Vitamina D merită atenție pentru toate aceste roluri, cu beneficii ale suplimentării care depind de situația fiecărei persoane. Surse: NIH, Endocrine Society

☀️ 2. DE CE POATE SCĂDEA VITAMINA D TOAMNA ȘI IARNA?

Pielea produce vitamina D sub acțiunea radiațiilor UVB. Pe măsură ce zilele se scurtează și soarele coboară pe cer, producția scade.

Contează anotimpul, latitudinea, ora, suprafața de piele descoperită, pigmentarea și vârsta. Geamul blochează UVB, astfel că statul la soare în spatele ferestrei nu asigură sinteza.

În septembrie, producția poate continua, dar expunerea din timpul verii nu garantează un nivel suficient în lunile următoare. Nici bronzul nu ne spune câtă vitamina D avem. Sursa: NIH

🧪 3. CINE AR TREBUI SĂ FACĂ DOZAREA VITAMINEI D?

Analiza potrivită este 25-hidroxivitamina D — 25-OH-vitamina D.

Dozarea este deosebit de utilă, la recomandarea medicului, pentru:

* persoane cu osteoporoză sau fracturi de fragilitate;
* persoane cu suspiciune de osteomalacie, dureri osoase ori slăbiciune musculară sugestivă;
* pacienți cu tulburări ale calciului, fosforului sau parathormonului;
* persoane cu malabsorbție, boală celiacă, boli inflamatorii intestinale sau intervenții bariatrice;
* pacienți cu anumite boli renale ori hepatice;
* persoane care urmează corticoterapie cronică, anumite antiepileptice sau alte tratamente care influențează metabolismul vitaminei D;
* pacienți cu deficit cunoscut, atunci când este necesară verificarea răspunsului la tratament.

În obezitate, boli autoimune sau expunere solară foarte redusă, merită discutat cu medicul dacă dozarea ar ajuta la alegerea tratamentului. Analiza este cel mai utilă când rezultatul poate schimba conduita; suplimentarea preventivă nu necesită întotdeauna o analiză prealabilă. Sursa: ghidul românesc

🦴 4. CE LEGĂTURĂ ARE CU OSTEOPOROZA, OSTEOMALACIA ȘI RAHITISMUL?

În osteoporoză, scad masa și rezistența osului. Vitamina D și aportul adecvat de calciu susțin tratamentul și sănătatea osoasă. Când este indicată medicație specifică pentru prevenirea fracturilor, aceasta rămâne necesară. Sursa: NOGG

În osteomalacie, osul adultului se mineralizează insuficient. Deficitul sever și prelungit de vitamina D poate provoca dureri osoase, slăbiciune musculară și fracturi.

În rahitism, este afectată mineralizarea scheletului în creștere, la copil. Prevenția cu vitamina D începe din primul an de viață, conform recomandărilor pediatrului. Osteomalacia și rahitismul pot avea și alte cauze, care necesită tratament specific. Sursa: NIH

💊 5. CE DOZĂ ESTE POTRIVITĂ?

În sezonul rece, dozele orientative de suplimentare pentru adulți sunt de 600–2.000 UI/zi, adaptate vârstei, expunerii la soare, alimentației și afecțiunilor asociate.

Intervalul cuprinde recomandarea românească de 600–1.000 UI/zi pentru adulții sănătoși în sezonul rece și recomandarea consensului pentru Europa Centrală și de Est de 800–2.000 UI/zi.

Un deficit confirmat poate necesita temporar doze mai mari, urmate de o doză de întreținere. În malabsorbție, obezitate sau anumite tratamente cronice, schema se individualizează. Unele persoane au nevoie de suplimentare pe tot parcursul anului. Surse: ghidul românesc, consensul regional

🐟 6. AJUNGE VITAMINA D DIN ALIMENTE?

Peștele gras, gălbenușul și alimentele îmbogățite cu vitamina D contribuie la aport. Totuși, sursele alimentare sunt limitate și nu acoperă întotdeauna necesarul, mai ales când producția din piele scade. Sursa: NIH

🍂 Vitamina D este necesară tot anul. Începutul toamnei este un moment bun să discutăm despre aport, suplimentare și, acolo unde este indicată, dozarea ei.

10/09/2026

🦴 MI S-A SPUS CĂ AM OSTEOPOROZĂ. MĂ DOARE DIN CAUZA EI?

Este o întrebare foarte frecventă în cabinet.

De cele mai multe ori, osteoporoza în sine nu doare. Scăderea densității și a rezistenței osului se produce „în tăcere”, fără simptome.

🔶 CÂND POATE OSTEOPOROZA SĂ DOARĂ?

Durerea apare în special atunci când osteoporoza se complică printr-o fractură de fragilitate.

🔹 Fracturile vertebrale sunt situația cea mai tipică. O tasare vertebrală recentă poate produce o durere de spate bruscă și intensă, uneori după un efort banal, o aplecare, ridicarea unui obiect sau chiar fără un traumatism evident.

🔹 Fracturile de șold, pumn sau alte fracturi de fragilitate sunt, de asemenea, dureroase și pot apărea după traumatisme minore.

🔹 Fracturile vertebrale mai vechi pot determina modificarea formei coloanei, scădere în înălțime și accentuarea cifozei. Aceste modificări pot contribui la durerea cronică de spate prin schimbarea biomecanicii coloanei și suprasolicitarea musculaturii.

🔶 DACĂ AM OSTEOPOROZĂ ȘI MĂ DOARE SPATELE, ÎNSEAMNĂ CĂ DUREREA ESTE DE LA OSTEOPOROZĂ?

❗ Nu neapărat.

Artroza coloanei, discopatia, afecțiunile musculare și alte probleme ale coloanei sunt cauze mult mai frecvente ale durerii cronice.

De aceea, la o persoană cu osteoporoză și durere de spate trebuie stabilit dacă există într-adevăr o fractură vertebrală sau dacă durerea are o altă cauză.

━━━━━━━━━━━━━━
🚩 CÂND TREBUIE SĂ SUSPECTĂM O FRACTURĂ VERTEBRALĂ?
━━━━━━━━━━━━━━

🚩 Durere de spate apărută brusc și intensă, mai ales la o persoană cu osteoporoză;

🚩 durere apărută după o cădere sau un traumatism minor, dar uneori și după o simplă aplecare sau ridicarea unui obiect;

🚩 scădere în înălțime observată în timp;

🚩 apariția sau accentuarea cifozei („cocoașei”).

━━━━━━━━━━━━━━
🚨 SEMNE DE ALARMĂ – NECESITĂ EVALUARE MEDICALĂ RAPIDĂ
━━━━━━━━━━━━━━

În contextul unei dureri severe de spate, trebuie solicitată evaluare medicală rapidă dacă apar:

🚨 slăbiciune la nivelul membrelor;

🚨 amorțeală sau tulburări de sensibilitate;

🚨 dificultăți de mers;

🚨 tulburări de control al vezicii urinare sau intestinului.

Aceste manifestări pot indica o afectare neurologică și nu trebuie ignorate.

🔶 DAR „DUREREA DE OASE”? ESTE DE LA OSTEOPOROZĂ?

De regulă, durerea osoasă difuză nu este caracteristică osteoporozei necomplicate.

Atunci când există dureri osoase profunde, difuze, mai ales la nivelul bazinului, șoldurilor, coloanei, coastelor sau membrelor inferioare, uneori însoțite de slăbiciune musculară, trebuie căutate și alte cauze.

Una dintre acestea este osteomalacia – o tulburare a mineralizării osului, frecvent asociată cu deficitul sever de vitamina D, dar care poate avea și alte cauze.

Spre deosebire de osteoporoza necomplicată, osteomalacia poate produce durere osoasă propriu-zisă.

🔶 CE TREBUIE SĂ REȚINEM?

🦴 Osteoporoza necomplicată → de obicei nu doare.

⚡ Osteoporoza cu fractură → poate durea, uneori foarte intens.

🦴 Sechelele fracturilor vertebrale → pot contribui la durerea cronică.

🔎 Durerea osoasă difuză → necesită căutarea și a altor cauze, inclusiv osteomalacia.

📌 Tocmai pentru că osteoporoza poate evolua mult timp fără simptome, nu trebuie să așteptăm apariția durerii pentru a o diagnostica și trata.

Scopul este depistarea persoanelor cu risc și prevenirea primei fracturi de fragilitate.

04/09/2026

02/09/2026

DUREREA LOMBARĂ – CÂND TREBUIE SĂ NE ÎNGRIJORĂM?

Durerea lombară este extrem de frecventă și, în majoritatea cazurilor, are o cauză benignă. Totuși, nu toate durerile de spate sunt la fel. Uneori, caracteristicile durerii sau simptomele asociate pot sugera o afecțiune care necesită investigații suplimentare.

🔴 EXISTĂ SEMNE DE ALARMĂ?

Este necesară o evaluare mai atentă dacă există:
• antecedente de cancer sau scădere inexplicabilă în greutate;
• febră, frisoane sau suspiciune de infecție;
• traumatism semnificativ, mai ales la persoane vârstnice, cu osteoporoză sau aflate sub corticoterapie;
• deficit neurologic progresiv – slăbiciune, amorțeală, tulburări de mers;
• tulburări de control vezical sau intestinal ori anestezie „în șa”;
• durere severă, constantă, predominant nocturnă, care nu cedează la repaus;
• imunosupresie sau consum de droguri intravenoase.

❗ În aceste situații pot fi necesare investigații țintite pentru a exclude o infecție, o malignitate, o fractură sau un sindrom de coadă de cal.

Dacă semnele de alarmă nu există, investigațiile imagistice nu sunt, de regulă, necesare imediat.

🔵 CE TIP DE DURERE LOMBARĂ ESTE?

🔹 Durerea mecanică sau nespecifică este cea mai frecventă. Este localizată predominant lombar, se accentuează de obicei la mișcare sau solicitare și se ameliorează în repaus.

🔹 Durerea radiculară apare prin iritarea sau compresia unei rădăcini nervoase. Durerea poate iradia pe membrul inferior – binecunoscuta „sciatică” – și poate fi însoțită de furnicături, amorțeală sau slăbiciune musculară.

🔹 Durerea referită nu își are neapărat originea în coloana vertebrală. Uneori, o durere resimțită în regiunea lombară poate proveni din afecțiuni renale, pancreatice sau vasculare.

🔹 Durerea lombară inflamatorie are un profil diferit și este deosebit de importantă în reumatologie. Debutează de obicei la o persoană tânără, frecvent înainte de 40 de ani, are debut insidios, se ameliorează prin mișcare și NU prin repaus și poate apărea în timpul nopții, cu ameliorare după ridicarea din pat.

👉 Acest profil poate ridica suspiciunea unei spondiloartrite axiale.

🟢 ESTE NECESAR UN RMN?

Nu orice durere lombară necesită radiografie sau RMN. În lombalgia nespecifică, fără semne de alarmă, efectuarea precoce și de rutină a investigațiilor imagistice nu este recomandată.

Investigațiile sunt indicate în cazuri selectate: atunci când există semne de alarmă, deficit neurologic progresiv, suspiciune de infecție, malignitate sau fractură ori atunci când simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat și rezultatul investigației ar putea modifica conduita terapeutică.

Dacă se suspectează o spondiloartrită axială, evaluarea poate include investigații imagistice ale articulațiilor sacroiliace și analize precum VSH, CRP și, în cazuri selectate, HLA-B27.

💡 Un HLA-B27 negativ NU exclude spondiloartrita axială.

🟣 CUM SE TRATEAZĂ DUREREA LOMBARĂ?

Tratamentul depinde de cauza durerii.

🔸 În lombalgia acută nespecifică este importantă menținerea activității fizice și evitarea repausului prelungit la pat. În absența contraindicațiilor, pot fi utilizate antiinflamatoare nesteroidiene pentru perioade scurte, alături de măsuri simple precum căldura locală.

🔸 În lombalgia cronică, exercițiul fizic, întărirea musculaturii și kinetoterapia au un rol important.

🔸 În durerea radiculară, tratamentul se stabilește în funcție de severitatea simptomelor și de existența deficitului neurologic. Pot fi utilizate antiinflamatoare, kinetoterapie și, în cazuri atent selectate, infiltrații cu corticosteroizi.

🚨 Deficitul neurologic sever sau progresiv și sindromul de coadă de cal necesită evaluare urgentă.

🔸 În cazul unei boli inflamatorii, tratamentul este diferit și trebuie orientat către boala de fond.

💡 MESAJUL ESENȚIAL

Majoritatea durerilor lombare sunt benigne, dar este important să diferențiem lombalgia mecanică obișnuită de durerea radiculară, durerea inflamatorie și situațiile care prezintă semne de alarmă.

👉 Nu orice durere lombară necesită RMN, dar nici orice durere lombară trebuie considerată o simplă „discopatie”.

Dr. Țiburcă Laura
Medic primar reumatolog
📍 Policlinica Vladimirescu, Oradea
📞 Programări: 0259434991

31/08/2026

Durerea lombară: mecanică sau inflamatorie? Cum le deosebim?

Durerea de spate este foarte frecventă și, de cele mai multe ori, are o cauză mecanică: suprasolicitare, modificări degenerative ale coloanei, artroză, discopatie sau hernie de disc.

Există însă și durerea lombară inflamatorie, care poate fi primul semn al unei boli reumatologice, în special al spondiloartritei axiale. Cele două tipuri de durere se comportă diferit.

🔹 Durerea lombară mecanică
• apare sau se accentuează la efort, mișcare, stat prelungit în picioare ori anumite poziții;
• se ameliorează de obicei prin repaus;
• rigiditatea de dimineață lipsește sau este de scurtă durată;
• poate apărea la orice vârstă și devine foarte frecventă odată cu înaintarea în vârstă;
• poate fi asociată cu discopatie, artroză vertebrală, hernie de disc sau suprasolicitare musculară.

🔸 Durerea lombară inflamatorie
• începe frecvent înainte de vârsta de 40–45 de ani;
• apare progresiv și persistă mai mult de 3 luni;
• este mai intensă în repaus, mai ales în a doua parte a nopții;
• poate trezi pacientul din somn;
• se asociază frecvent cu redoare matinală prelungită;
• se ameliorează prin mișcare și exercițiu, nu prin repaus;
• uneori apare durere fesieră alternativă, când pe o parte, când pe cealaltă.

⚠️ Un indiciu important: dacă spatele vă doare mai mult după repaus și vă simțiți mai bine după ce începeți să vă mișcați, durerea poate avea o componentă inflamatorie.

Suspiciunea este și mai mare dacă durerea lombară se asociază cu:
• episoade de ochi roșu, dureros și sensibil la lumină – posibilă uveită;
• psoriazis;
• boală inflamatorie intestinală;
• dureri sau umflarea altor articulații;
• durere la nivelul călcâielor;
• rude cu spondilită anchilozantă, psoriazis sau alte forme de spondiloartrită.

De ce este importantă diferența?

O durere lombară inflamatorie poate preceda diagnosticul de spondiloartrită axială cu mai mulți ani. Radiografia coloanei poate fi normală în stadiile precoce, iar diagnosticul nu se stabilește doar pe baza unei radiografii sau a unui RMN.

Evaluarea reumatologică, examenul clinic și, atunci când este indicat, analizele și RMN-ul articulațiilor sacroiliace pot ajuta la stabilirea diagnosticului.

👉 O durere lombară persistentă nu înseamnă automat „discopatie”. Modul în care se comportă durerea poate oferi indicii importante despre cauza ei.

Cabinet Reumatologie – Policlinica Vladimirescu, Oradea
Consultații de reumatologie • Ecografie musculo-scheletală • Infiltrații
Tel. programări 0259434991

25/08/2026

Analizele sunt bune. Atunci de ce mă dor articulațiile?

„Mi-am făcut analizele și toate au ieșit bine. Totuși, articulațiile continuă să mă doară.”

Este o situație frecvent întâlnită în cabinetul de reumatologie. Analizele normale sunt liniștitoare, dar nu înseamnă întotdeauna că durerea nu are o cauză reumatologică.

Analizele de sânge nu spun întreaga poveste

VSH-ul și proteina C reactivă (CRP) sunt markeri ai inflamației, dar pot rămâne în limite normale în anumite boli reumatice, mai ales în unele etape ale bolii.

De asemenea, un factor reumatoid negativ sau anticorpi anti-CCP negativi nu exclud complet o artrită inflamatorie.

În reumatologie, diagnosticul se bazează pe un ansamblu: simptome, examen clinic, analize și, atunci când este necesar, investigații imagistice.

Cum este durerea?

Caracteristicile durerii ne pot oferi informații importante.

Durerea mecanică apare de obicei sau se accentuează la efort și se ameliorează în repaus. Este întâlnită frecvent în artroză și în afecțiunile periarticulare.

Durerea inflamatorie poate fi mai intensă în repaus sau în a doua parte a nopții, se poate asocia cu redoare matinală și, adesea, se ameliorează prin mișcare.

Ce afecțiuni pot exista chiar dacă analizele sunt normale?

Există numeroase posibilități:

* artroza;
* tendinitele și tenosinovitele;
* bursitele;
* fibromialgia;
* unele forme de spondiloartrită;
* artrita psoriazică;
* artritele inflamatorii seronegative.

De aceea, „analize bune” nu înseamnă automat „nu aveți nimic”.

Ecografia musculo-scheletală poate aduce informații suplimentare

Uneori, modificările articulare sau periarticulare nu sunt evidente doar din analize sau dintr-o radiografie.

Ecografia musculo-scheletală poate evidenția sinovita, lichidul intraarticular, tenosinovita, bursita, entezita și alte modificări ale tendoanelor și articulațiilor.

Când este indicat un consult reumatologic?

Este bine să solicitați o evaluare dacă durerea persistă sau dacă apar:

* articulații umflate;
* redoare matinală prelungită;
* dureri care vă trezesc noaptea;
* dureri lombare persistente care se ameliorează prin mișcare;
* psoriazis asociat cu dureri articulare;
* episoade repetate de inflamație articulară;
* limitarea progresivă a mobilității.

În reumatologie tratăm pacientul, nu doar rezultatele analizelor.

Dacă durerea persistă, chiar și atunci când analizele sunt în limite normale, evaluarea clinică poate ajuta la identificarea cauzei și la alegerea investigațiilor și tratamentului potrivit.

23/08/2026

💉 Infiltrațiile articulare: când sunt utile și ce substanțe se pot administra?

Durerea unei articulații nu înseamnă automat că este necesară o infiltrație. Mai întâi trebuie stabilită cauza: artroză, inflamație, bursită, tendinopatie, suprasolicitare sau altă afecțiune.

Infiltrația constă în administrarea locală a unei substanțe terapeutice, direct în articulație sau în apropierea unui tendon ori a unei burse. Alegerea tratamentului se face individual, după consult și, atunci când este necesar, după examinare ecografică.

🔹 Infiltrațiile cu corticosteroid

Au un efect antiinflamator rapid și pot fi utile în:

• articulații inflamate și dureroase;
• bursite;
• tenosinovite;
• anumite tendinopatii;
• pusee dureroase de artroză însoțite de inflamație.

Cortizonul nu „repară” cartilajul, dar poate reduce inflamația și durerea. Infiltrațiile nu trebuie repetate excesiv și nu se efectuează dacă există suspiciunea unei infecții locale sau articulare.

🔹 Infiltrațiile cu acid hialuronic

Sunt utilizate mai ales în artroză, în special la nivelul genunchiului. Acidul hialuronic poate îmbunătăți temporar lubrifierea articulației și poate reduce durerea la unii pacienți.

Efectul nu apare imediat și nu este identic la toate persoanele. Rezultatele sunt, în general, mai bune în formele ușoare sau moderate de artroză decât în distrugerile articulare foarte avansate.

🔹 Infiltrațiile cu PRP – plasmă îmbogățită cu trombocite

PRP se obține din sângele propriu al pacientului și conține factori implicați în procesele de reparare tisulară. Poate fi utilizat în anumite forme de artroză și în unele afecțiuni ale tendoanelor.

Nu este însă un tratament miraculos, nu reface complet cartilajul și nu poate înlocui protezarea atunci când articulația este sever deteriorată.

🔍 De ce este utilă ghidarea ecografică?

Ecografia musculo-scheletală permite vizualizarea articulației, a tendoanelor și a burselor și ajută la poziționarea mai precisă a acului. De asemenea, poate identifica lichidul articular, inflamația sau alte modificări care influențează alegerea tratamentului.

Infiltrația este doar o parte a planului terapeutic. Pentru rezultate cât mai bune, aceasta trebuie asociată, după caz, cu exerciții adaptate, controlul greutății, tratament medicamentos și corectarea factorilor care suprasolicită articulația.

✅ Tratamentul potrivit nu se alege doar după locul durerii, ci după cauza ei. De aceea, indicația unei infiltrații trebuie stabilită în urma unei evaluări medicale.

📍 Consultații de reumatologie, ecografie musculo-scheletală și infiltrații articulare
Cabinet Reumatologie Reumasol – Policlinica Vladimirescu, Oradea
Tel 0259434991

20/08/2026

Fibromialgia – când durerea este reală, chiar dacă analizele sunt normale

Durere în tot corpul, oboseală persistentă, somn care nu odihnește, dificultăți de concentrare și senzația că organismul nu mai face față activităților obișnuite. Aceste manifestări pot apărea în fibromialgie, o afecțiune complexă și adesea greu de înțeles atât pentru pacient, cât și pentru cei din jur.

Una dintre cele mai mari dificultăți ale persoanelor cu fibromialgie este faptul că analizele și investigațiile sunt, de cele mai multe ori, normale. Aceasta nu înseamnă însă că durerea este imaginară sau că pacientul „nu are nimic”. Durerea este reală, dar mecanismul ei este diferit de cel întâlnit în bolile inflamatorii articulare.

Ce este fibromialgia?

Fibromialgia este o afecțiune cronică în care sistemul nervos devine mai sensibil la stimulii dureroși. Altfel spus, creierul și măduva spinării procesează diferit semnalele provenite din organism, iar stimuli care în mod obișnuit ar provoca un disconfort redus pot fi percepuți ca dureroși.

În fibromialgie nu există, de regulă, o inflamație propriu-zisă a articulațiilor sau a mușchilor și nici leziuni care să explice intensitatea durerii. De aceea, radiografiile, ecografia articulară și analizele inflamatorii pot fi normale.

Fibromialgia nu este o formă de poliartrită și nu produce eroziuni articulare, deformări sau distrugerea articulațiilor.

Cum se manifestă?

Manifestarea principală este durerea musculoscheletală răspândită în mai multe regiuni ale corpului, prezentă de cel puțin trei luni. Durerea poate fi descrisă diferit: apăsare, arsură, înțepătură, contractură sau senzația unei febre musculare permanente.

Pot apărea și:

* oboseală persistentă, uneori încă de la trezire;
* somn neodihnitor sau întrerupt;
* rigiditate dimineața;
* sensibilitate crescută la atingere sau presiune;
* dificultăți de concentrare și memorie, cunoscute uneori drept „ceață mentală”;
* dureri de cap sau migrene;
* furnicături ori amorțeli;
* colon iritabil și alte tulburări digestive;
* sensibilitate crescută la frig, lumină sau zgomot;
* anxietate sau simptome depresive.

Manifestările nu au aceeași intensitate în fiecare zi. Pot exista perioade mai bune și perioade de agravare, uneori legate de stres, lipsa somnului, suprasolicitare, sedentarism sau schimbări importante în viața pacientului.

Fibromialgia este o boală psihică?

Nu. Fibromialgia nu este „doar în mintea pacientului” și nu trebuie confundată cu depresia.

Stresul, anxietatea și depresia pot amplifica durerea și pot influența evoluția bolii, așa cm se întâmplă în numeroase afecțiuni cronice. În același timp, durerea persistentă și oboseala pot afecta dispoziția, somnul, relațiile și capacitatea de a lucra.

Unele persoane au și anxietate sau depresie, iar tratarea acestora este importantă. Totuși, ele nu explică singure apariția fibromialgiei.

Cum se stabilește diagnosticul?

Nu există o analiză de sânge, o radiografie sau un RMN care să confirme singur fibromialgia. Diagnosticul este în primul rând clinic și se bazează pe distribuția durerii, durata simptomelor, intensitatea oboselii, calitatea somnului și efectul bolii asupra vieții cotidiene.

Medicul poate recomanda analize pentru a exclude alte cauze ale durerii și oboselii, precum:

* bolile inflamatorii reumatice;
* afecțiunile tiroidiene;
* anemia;
* deficitul de vitamina D, vitamina B12 sau fier;
* anumite boli musculare;
* tulburările de somn.

Fibromialgia poate exista și împreună cu o altă afecțiune, precum poliartrita reumatoidă, lupusul, sindromul Sjögren sau artroza. De aceea, evaluarea medicală rămâne importantă și nu orice durere generalizată trebuie atribuită automat fibromialgiei.

Cum se tratează?

Tratamentul este individualizat, deoarece nu există o singură soluție care să funcționeze pentru toate persoanele. Obiectivul nu este numai reducerea durerii, ci și îmbunătățirea somnului, a mobilității, a capacității de a desfășura activitățile zilnice și, în final, a calității vieții.

Mișcarea – o parte esențială a tratamentului

Activitatea fizică regulată reprezintă una dintre cele mai eficiente măsuri. Sunt utile mersul pe jos, înotul, exercițiile în apă, bicicleta, stretchingul și exercițiile ușoare de tonifiere.

La început, efortul poate accentua temporar durerea. De aceea, exercițiul trebuie început lent și crescut progresiv. Alternarea perioadelor de activitate cu pauze scurte este mai eficientă decât suprasolicitarea într-o zi, urmată de câteva zile de repaus complet.

Repausul prelungit și sedentarismul reduc rezistența musculară și pot întreține cercul durerii și al oboselii.

Somnul și ritmul zilnic

Un program constant de somn, reducerea utilizării ecranelor seara, limitarea cafelei în a doua parte a zilei și identificarea unei eventuale tulburări de somn pot ameliora semnificativ simptomele.

Este important și un ritm echilibrat al activităților. În zilele mai bune, pacientul este tentat să recupereze toate activitățile amânate, ceea ce poate provoca o agravare în ziua următoare. Dozarea efortului este mai utilă decât alternanța dintre suprasolicitare și repaus total.

Sprijinul psihologic

Terapia cognitiv-comportamentală, tehnicile de relaxare și strategiile de gestionare a stresului pot ajuta pacientul să controleze mai bine impactul durerii. Recomandarea lor nu înseamnă că durerea este imaginară, ci că durerea cronică implică atât corpul, cât și sistemul nervos, somnul și starea emoțională.

Tratamentul medicamentos

În funcție de manifestările predominante, medicul poate recomanda medicamente care acționează asupra modului în care sistemul nervos procesează durerea și care pot îmbunătăți somnul. Pot fi utilizate, în anumite situații, amitriptilina în doză mică, duloxetina sau pregabalina.

Aceste medicamente nu sunt potrivite pentru orice pacient și trebuie alese individual, ținând cont de simptome, afecțiunile asociate și posibilele reacții adverse.

Antiinflamatoarele obișnuite au, în general, un efect redus asupra durerii specifice fibromialgiei, deoarece aceasta nu este provocată de inflamația articulațiilor. Nici tratamentele imunosupresoare sau cortizonul nu sunt indicate pentru fibromialgie în absența unei boli inflamatorii asociate. Opioidele nu reprezintă o soluție recomandată pentru controlul pe termen lung al acestei afecțiuni.

Se poate vindeca fibromialgia?

Fibromialgia are, de obicei, o evoluție cronică, dar intensitatea simptomelor poate fi redusă semnificativ. Nu produce distrugerea articulațiilor și nu scurtează speranța de viață.

Progresele apar adesea treptat, prin combinarea mai multor măsuri: înțelegerea bolii, mișcare adaptată, somn mai bun, dozarea efortului, reducerea stresului și, atunci când este necesar, tratament medicamentos.

Mesajul esențial este că fibromialgia este o afecțiune reală, iar pacientul nu trebuie nici învinovățit, nici trimis la nesfârșit de la un medic la altul. Un diagnostic corect și un plan realist de tratament pot reda treptat controlul asupra vieții de zi cu zi.