Cabinet Reumatologie Oradea Laura Țiburcă

16/08/2026

🩺 „Țin dietă. Atunci de ce am colesterolul mare?”

Este una dintre cele mai frecvente întrebări ale pacienților. Răspunsul este important: cea mai mare parte a colesterolului din organism este produsă chiar de corpul nostru, în special de ficat. Alimentația contează, dar nu este singura explicație și, uneori, nici cea principală.

🔹 De ce produce organismul colesterol?

Colesterolul nu este, în sine, o substanță „rea”. Organismul are nevoie de el pentru:

• structura și funcționarea celulelor;
• producerea unor hormoni;
• formarea vitaminei D;
• producerea acizilor biliari, necesari digestiei grăsimilor.

Producția are loc în principal în ficat, dar și în intestin și în alte țesuturi.

Ficatul încearcă permanent să mențină un echilibru între colesterolul pe care îl produce, cel absorbit din intestin și cel pe care îl preia din sânge și îl elimină prin bilă.

La unele persoane, ficatul produce mai mult colesterol sau îndepărtează mai greu LDL-colesterolul din circulație. De aceea, două persoane cu o alimentație asemănătoare pot avea valori foarte diferite ale colesterolului.

🔹 Care este diferența dintre LDL și HDL?

Colesterolul este transportat prin sânge cu ajutorul unor particule numite lipoproteine.

• LDL-colesterolul transportă colesterolul către țesuturi. Când este crescut, poate pătrunde în peretele arterelor și poate contribui la formarea plăcilor de aterom. De aceea este numit, simplificat, colesterolul „rău”.

• HDL-colesterolul contribuie la transportul colesterolului din țesuturi înapoi spre ficat. Este cunoscut drept colesterolul „bun”, dar un HDL crescut nu anulează riscul produs de un LDL mare.

• Trigliceridele sunt un alt tip de grăsime din sânge. Pot crește în obezitate, diabet, sedentarism, prin consum de alcool sau prin exces de zaharuri și carbohidrați rafinați.

🔹 De ce poate crește colesterolul chiar dacă mâncăm sănătos?

Valorile colesterolului sunt influențate de mai mulți factori:

✅ moștenirea genetică;
✅ înaintarea în vârstă și modificarea metabolismului;
✅ menopauza, după care LDL-colesterolul crește frecvent;
✅ excesul ponderal și rezistența la insulină;
✅ diabetul zaharat;
✅ sedentarismul;
✅ hipotiroidismul;
✅ anumite boli renale sau hepatice;
✅ unele medicamente;
✅ fumatul;
✅ bolile inflamatorii cronice.

Important: o valoare mare a LDL-colesterolului nu înseamnă întotdeauna că organismul îl produce în exces. Uneori, principala problemă este că ficatul nu reușește să îndepărteze suficient LDL din sânge.

În bolile reumatice inflamatorii, precum poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică sau spondiloartritele, inflamația persistentă poate accelera ateroscleroza și poate crește riscul cardiovascular. De aceea, controlul inflamației și evaluarea periodică a profilului lipidic sunt importante.

🥚 Este colesterolul din alimente principalul vinovat?

Nu întotdeauna. Colesterolul alimentar se găsește în produsele de origine animală, însă pentru creșterea LDL contează foarte mult și grăsimile saturate și grăsimile trans din mezeluri, carne grasă, unt, produse de patiserie, prăjeli și alimente ultraprocesate.

O alimentație sănătoasă poate îmbunătăți profilul lipidic, dar nu poate corecta întotdeauna o predispoziție genetică, o producție hepatică crescută sau eliminarea insuficientă a LDL din circulație.

A avea colesterolul mare nu înseamnă automat că pacientul „nu a ținut dieta”.

⚠️ De ce este periculoasă dislipidemia?

Colesterolul crescut nu doare și, de obicei, nu produce simptome. În timp, LDL-colesterolul se poate acumula în pereții arterelor, contribuind la apariția aterosclerozei.

Consecințele pot fi:

• infarctul miocardic;
• accidentul vascular cerebral;
• boala arterială periferică;
• afectarea circulației către diferite organe.

Riscul nu este stabilit doar pe baza colesterolului total. Medicul evaluează LDL, HDL, trigliceridele, vârsta, tensiunea arterială, fumatul, diabetul, bolile asociate și antecedentele cardiovasculare.

🔹 Cum putem reduce colesterolul?

Tratamentul începe cu măsuri legate de stilul de viață:

🥗 alimentație de tip mediteranean, bogată în legume, fibre, pește, nuci și ulei de măsline;
🌾 consum de fibre solubile din ovăz, leguminoase, mere și semințe;
🚶 activitate fizică regulată;
⚖️ scădere ponderală, atunci când este necesară;
🚭 renunțarea la fumat;
🍷 limitarea alcoolului, mai ales când trigliceridele sunt crescute;
🩺 controlul diabetului, al hipotiroidismului și al celorlalte boli asociate.

Fibrele solubile și sterolii vegetali pot reduce absorbția intestinală a colesterolului. Scăderea în greutate și mișcarea îmbunătățesc metabolismul lipidic și capacitatea ficatului de a elimina LDL din sânge.

Totuși, la unele persoane, aceste măsuri nu sunt suficiente.

💊 Când este necesar tratamentul medicamentos?

Dacă riscul cardiovascular este crescut sau LDL-colesterolul rămâne peste ținta individuală, medicul poate recomanda tratament.

Statinele reprezintă tratamentul de bază. Ele reduc producția de colesterol la nivelul ficatului și, în același timp, cresc capacitatea acestuia de a îndepărta LDL-colesterolul din sânge.

În anumite situații se pot asocia sau utiliza alte medicamente, precum ezetimibul, acidul bempedoic ori terapiile care inhibă PCSK9. Acestea acționează prin reducerea absorbției colesterolului sau prin creșterea eliminării LDL din circulație.

Tratamentul nu urmărește eliminarea completă a colesterolului — acesta este necesar organismului — ci reducerea excesului de LDL care se poate depune în pereții arterelor.

Ținta de LDL nu este aceeași pentru toată lumea: cu cât riscul cardiovascular este mai mare, cu atât valoarea recomandată este mai mică. Tratamentul nu trebuie început, modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului.

📌 Mesajul esențial

„Sunt la dietă” și „am colesterolul mare” nu se exclud.

Dislipidemia este rezultatul interacțiunii dintre ficat, moștenirea genetică, vârstă, hormoni, inflamație, bolile asociate și stilul de viață.

Analizele periodice și evaluarea individuală a riscului cardiovascular pot preveni complicații care, mult timp, evoluează fără niciun simptom.

14/08/2026

🦶 Guta – nu este doar „boala celor care mănâncă prea multă carne”

Guta este o boală inflamatorie provocată de depunerea cristalelor de acid uric în articulații. Apare atunci când nivelul acidului uric din sânge rămâne crescut o perioadă îndelungată.

🔹 Guta primară este cea mai frecventă formă și apare, de obicei, pe fondul unei predispoziții genetice: organismul nu elimină suficient acidul uric prin rinichi.

🔹 Guta secundară poate fi asociată cu boala renală, unele boli hematologice sau metabolice și cu administrarea anumitor medicamente, în special a unor diuretice.

Cum se manifestă?

Atacul de gută debutează adesea brusc, uneori în timpul nopții, prin:

• durere articulară intensă;
• umflare, roșeață și căldură locală;
• sensibilitate atât de mare încât poate deveni greu de suportat chiar și atingerea cearșafului.

Cel mai frecvent este afectată articulația degetului mare de la picior, dar guta poate apărea și la nivelul gleznei, genunchiului, mâinii, pumnului sau cotului.

Fără un tratament corect, atacurile pot deveni mai frecvente, pot cuprinde mai multe articulații și pot duce la apariția tofilor gutoși – depozite de cristale vizibile sub piele – și la deteriorarea progresivă a articulațiilor.

💊 Tratamentul are două obiective diferite

1️⃣ Calmarea atacului acut

În timpul crizei pot fi recomandate colchicina, medicamentele antiinflamatoare sau corticosteroizii. Alegerea tratamentului depinde de vârstă, funcția renală, bolile cardiovasculare, tratamentele asociate și riscul de reacții adverse.

Colchicina calmează inflamația, dar nu scade acidul uric și nu trebuie administrată fără recomandare medicală.

2️⃣ Scăderea acidului uric pe termen lung

Allopurinolul și febuxostatul reduc producția de acid uric și ajută la prevenirea crizelor, a tofilor și a distrugerilor articulare.

Aceste medicamente:

• se administrează zilnic, nu doar când apare durerea;
• se încep, de regulă, cu doze mici, ajustate ulterior;
• necesită monitorizarea uricemiei și a analizelor recomandate de medic;
• nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă atunci când durerea a dispărut.

Ținta obișnuită este o uricemie sub 6 mg/dl, uneori chiar mai mică în formele severe sau cu tofi.

La începutul tratamentului de scădere a acidului uric pot apărea temporar noi crize. Acest lucru nu înseamnă că tratamentul „nu funcționează”. De aceea, medicul poate recomanda pentru o perioadă și un tratament preventiv, frecvent cu o doză mică de colchicină.

🥗 Dar alimentația?

Alimentația contează, însă guta nu apare numai din cauza dietei, iar regimul alimentar nu înlocuiește tratamentul atunci când acesta este indicat.

Sunt utile:

• limitarea berii, băuturilor spirtoase și a excesului de alcool;
• evitarea băuturilor îndulcite cu fructoză;
• reducerea excesului de carne roșie, organe și anumite fructe de mare;
• hidratarea adecvată;
• scăderea treptată în greutate, dacă este necesară.

Dietele foarte restrictive și slăbirea bruscă nu sunt recomandate.

✅ Complianța la tratament face diferența

Guta este una dintre bolile reumatice care pot fi foarte bine controlate. Dispariția durerii dintre atacuri nu înseamnă însă că boala a dispărut. Cristalele se dizolvă treptat numai dacă acidul uric este menținut constant sub valoarea-țintă.

Cu tratament urmat corect, monitorizare și câteva schimbări realiste ale stilului de viață, crizele pot deveni tot mai rare și, în timp, pot să nu mai apară.

📍 Pentru stabilirea diagnosticului și alegerea tratamentului potrivit, este necesar consultul medical. Nu orice uricemie crescută înseamnă gută și nu orice durere la degetul mare este un atac de gută.

09/08/2026

Ce este reumatologia?

Reumatologia este specialitatea medicală care se ocupă de o gamă largă de afecțiuni ce pot provoca durere, inflamație, rigiditate și limitarea funcției, în special la nivelul articulațiilor, dar și al mușchilor, țesutului conjunctiv și organelor interne afectate de inflamație sistemică sau de procese autoimune.

Medicul reumatolog este specializat în recunoașterea semnelor clinice, uneori discrete, în diferențierea unor boli cu manifestări asemănătoare și în alegerea tratamentului potrivit pentru controlul simptomelor și prevenirea progresiei bolii. În multe situații, diagnosticul și tratamentul precoce pot preveni deteriorarea articulațiilor și pierderea funcției.

Cele mai frecvente boli și afecțiuni reumatologice

Există peste 200 de boli reumatice, cu mecanisme și manifestări foarte diferite. Printre cele mai importante se numără:

🔹 Boli autoimune și inflamatorii

Poliartrita reumatoidă (PR) – boală autoimună sistemică, cronică, ce determină inflamația articulațiilor și poate conduce, în lipsa unui tratament adecvat, la deformări și dizabilitate.

Lupusul eritematos sistemic (LES) – boală autoimună care poate afecta mai multe organe și sisteme, inclusiv pielea, articulațiile, rinichii și sistemul nervos.

Spondiloartritele – grup de boli inflamatorii din care fac parte spondilita anchilozantă și artrita psoriazică și care pot afecta atât coloana vertebrală, cât și articulațiile periferice.

Vasculitele – boli caracterizate prin inflamația vaselor de sânge, care, în funcție de tipul și calibrul vaselor afectate, pot determina suferința diferitelor organe.

🔹 Afecțiuni degenerative, mecanice și metabolice

Artroza (osteoartrita) – cea mai frecventă afecțiune articulară degenerativă, caracterizată prin modificarea progresivă a structurilor articulației, cu apariția durerii și limitarea mobilității.

Fibromialgia – afecțiune caracterizată prin durere musculoscheletală generalizată, frecvent asociată cu oboseală, tulburări ale somnului și dificultăți de concentrare.

Guta și pseudoguta – artrite provocate de depunerea cristalelor la nivelul articulațiilor, care pot determina episoade acute de durere intensă, tumefacție și inflamație.

🔹 Afecțiuni musculare și boli sistemice

Polimialgia reumatică – afecțiune inflamatorie întâlnită în special la persoanele de peste 50 de ani, manifestată prin durere și rigiditate predominant la nivelul centurilor scapulară și pelvină.

Miozitele inflamatorii – grup de boli în care inflamația musculară poate determina în principal slăbiciune musculară și, în anumite forme, afectarea altor organe.

Bolile sistemice ale țesutului conjunctiv – afecțiuni complexe, precum scleroza sistemică (sclerodermia), sindromul Sjögren sau boala mixtă de țesut conjunctiv, care pot afecta atât aparatul locomotor, cât și organele interne.

🔎 Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul unei boli reumatologice presupune integrarea mai multor informații: istoricul pacientului, examenul clinic, analizele de laborator și investigațiile imagistice.

Istoricul medical și examenul clinic urmăresc caracteristicile durerii și ale rigidității, articulațiile afectate, durata simptomelor, antecedentele familiale și eventualele manifestări din afara aparatului locomotor.

Analizele de sânge pot include markerii inflamației (VSH, CRP), autoanticorpi precum factorul reumatoid, anticorpii anti-CCP sau ANA, precum și alte investigații alese în funcție de suspiciunea clinică.

Investigațiile imagistice – radiografia, ecografia musculoscheletală și RMN-ul – pot evidenția modificările structurale și semnele de inflamație de la nivelul articulațiilor și țesuturilor periarticulare.

În anumite situații sunt necesare și investigații suplimentare, precum analiza lichidului sinovial obținut prin puncție articulară sau, mai rar, biopsia unui țesut.

💊 Cum sunt tratate bolile reumatologice?

Tratamentul este individualizat în funcție de diagnostic, severitatea bolii, vârsta pacientului, bolile asociate și particularitățile fiecărui caz.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt utilizate în anumite afecțiuni pentru reducerea durerii și inflamației.

Corticosteroizii pot fi utilizați pentru controlul rapid al inflamației, atunci când sunt indicați, în doze și pe durate adaptate fiecărei situații.

Medicamentele antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD), precum metotrexatul, sunt utilizate în bolile inflamatorii pentru controlul activității bolii și prevenirea leziunilor structurale.

Terapiile biologice și terapiile țintite acționează asupra unor mecanisme specifice ale sistemului imun și au schimbat fundamental prognosticul multor boli reumatologice inflamatorii.

Kinetoterapia și recuperarea medicală completează tratamentul medicamentos și contribuie la menținerea mobilității, forței musculare și funcționalității.

Tratamentul chirurgical poate deveni necesar în anumite situații, mai ales atunci când există distrucții articulare avansate sau afectări structurale importante.

Monitorizarea periodică este esențială pentru evaluarea răspunsului la tratament, ajustarea terapiei și prevenirea complicațiilor.

🔬 Progrese în reumatologie

În ultimele decenii, reumatologia a cunoscut o dezvoltare remarcabilă. Apariția terapiilor biologice, a moleculelor mici țintite și înțelegerea tot mai precisă a mecanismelor imunologice și moleculare ale bolilor permit un tratament din ce în ce mai individualizat.

Cercetările actuale privind biomarkerii, profilul genetic și medicina personalizată urmăresc identificarea mai rapidă a pacienților cu risc de evoluție severă și alegerea tratamentului potrivit pentru fiecare pacient.

Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat pot face diferența între o boală care progresează și una care poate fi ținută sub control, cu păstrarea mobilității și a unei bune calități a vieții.

27/07/2026

22/07/2026

Spondilita anchilozantă este mai mult decât o simplă durere de spate.

04/07/2026

Ecografia musculo-scheletală – ghid rapid pentru pacienți

🔎 Când auzim „ecografie articulară", ne gândim adesea doar la artrite. În realitate, ea este la fel de valoroasă în patologia degenerativă și de suprasolicitare, extrem de frecventă în cabinetul de reumatologie.

**Gonartroza (artroza de genunchi)**
• Evaluează chistul Baker, colecțiile lichidiene și starea sinovialei
• Ghidează cu precizie infiltrațiile intraarticulare (acid hialuronic, PRP, cortizon)
• Ajută la diferențierea unui puseu inflamator pe fond de artroză de o altă cauză de durere

**Patologia de umăr**
• Rupturi de coafă a rotatorilor (parțiale sau totale)
• Tendinopatia de biceps, bursita subacromio-deltoidiană
• Calcificări tendinoase (tendinita calcifiantă)
• Impingement subacromial – vizualizat dinamic, în mișcare

**Alte afecțiuni frecvente**
• Epicondilita ("cotul tenismenului") și epitrohleita
• Tendinopatii ale tendonului lui Achile și fasciita plantară
• Sindromul de tunel carpian
• Chisturi sinoviale și colecții periarticulare

De ce alegem ecografia:
✔️ Vizualizare dinamică, în timpul mișcării – imposibil de obținut pe RMN sau radiografie
✔️ Ghidaj precis pentru infiltrații, cu reducerea riscurilor
✔️ Fără radiații, repetabilă ori de câte ori este necesar clinic
✔️ Diagnostic diferențial rapid între cauze mecanice, degenerative sau inflamatorii ale durerii

O umbră, un contur, o mică ruptură – detalii pe care mâna experimentată a medicului le poate „citi" în timp real, ghidând decizia terapeutică potrivită pentru fiecare pacient.

📍 Programări la Cabinet Reumatologie -policlinica Vladimirescu tel 0259434991

27/06/2026

Boala Sjögren – când ochii și gura uscată pot ascunde o boală autoimună

Senzația persistentă de nisip în ochi sau nevoia permanentă de a bea apă nu sunt întotdeauna consecința vârstei sau a deshidratării. Uneori, acestea pot reprezenta primele manifestări ale bolii Sjögren, una dintre cele mai frecvente boli reumatice autoimune.

În această afecțiune, sistemul imunitar atacă glandele care produc lacrimi și salivă, determinând uscăciunea ochilor și a cavității bucale. Boala apare cel mai frecvent la femei, în special între 40 și 60 de ani, dar poate afecta persoane de orice vârstă.

Care sunt simptomele?

Cele mai frecvente manifestări sunt:

* ochi uscați, usturime, senzație de corp străin sau vedere încețoșată;
* gură uscată, dificultăți la mestecat și înghițit alimente uscate;
* necesitatea de a bea apă în timpul mesei;
* carii dentare frecvente și infecții orale;
* oboseală persistentă.

Pe lângă acestea, pot apărea:

* dureri și inflamații articulare;
* fenomen Raynaud (degete care se albesc la frig);
* uscăciunea pielii sau a mucoaselor;
* afectarea plămânilor, rinichilor sau a sistemului nervos, în formele mai severe.

Boala Sjögren poate apărea singură sau împreună cu alte boli

Există două forme:

* Sjögren primar, când apare ca boală de sine stătătoare;
* Sjögren secundar, asociat altor boli autoimune, precum poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau sclerodermia.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul se bazează pe asocierea simptomelor cu investigații specifice:

* analize de sânge pentru autoanticorpi (anti-SSA/Ro și anti-SSB/La);
* teste care măsoară producția de lacrimi și salivă;
* ecografia glandelor salivare, o investigație neinvazivă din ce în ce mai utilizată;
* în anumite situații, biopsia glandelor salivare accesorii.

Este important ca alte cauze ale uscăciunii (anumite medicamente, diabetul, infecțiile sau înaintarea în vârstă) să fie excluse.

Există tratament?

Deși boala nu poate fi vindecată în prezent, simptomele pot fi controlate eficient.

Tratamentul poate include:

* lacrimi artificiale și produse pentru hidratarea ochilor;
* substituenți de salivă și măsuri pentru protecția sănătății dentare;
* medicamente care stimulează secreția salivară la pacienții selectați;
* tratamente antiinflamatoare sau imunomodulatoare atunci când există afectare sistemică.

Planul terapeutic este individualizat, în funcție de manifestările fiecărui pacient.

Când este recomandat un consult reumatologic?

Este indicat să vă adresați unui medic reumatolog dacă aveți:

* uscăciune oculară sau bucală persistentă de peste trei luni;
* dureri articulare asociate cu ochi și gură uscate;
* oboseală inexplicabilă împreună cu simptome de uscăciune;
* analize care au evidențiat anticorpi anti-SSA sau anti-SSB pozitivi.

Un diagnostic stabilit la timp permite inițierea tratamentului adecvat și monitorizarea eventualelor complicații, contribuind la menținerea unei bune calități a vieții.

⸻

ReumaSOL – Cabinet de Reumatologie, Oradea
Evaluarea bolilor autoimune necesită o abordare completă, care include examen clinic, analize specifice și, atunci când este indicat, ecografie musculoscheletală și ecografie a glandelor salivare. Programările se realizează telefonic sau prin mesaj privat.