https://www.facebook.com/305863139620170/

Tainele Homeopatiei, Bucharest, Otopeni-de-Sus (2026)

💎𝐍𝐈𝐍𝐄𝐓𝐀 𝐓𝐄𝐎𝐃𝐎𝐑𝐄𝐒𝐂𝐔

𝐇𝐎𝐌𝐄𝐎𝐏𝐀𝐓𝐈𝐄-principii integrate în 𝐁𝐈𝐎𝐅𝐄𝐄𝐃𝐁𝐀𝐂𝐊

🎓 Facultatea de Psihologie
🎓 Master Psihologie Clinică
🎓 Formare Psihoterapie și Hipnoză clinica Ericksoniană
🎓 Biofeedback Licențiat

01/08/2026

𝐋𝐔𝐏𝐔𝐒𝐔𝐋 𝐄𝐑𝐈𝐓𝐄𝐌𝐀𝐓𝐎𝐒 – 𝐜𝐚𝐧𝐝 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦𝐮𝐥 𝐢𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐫 𝐢𝐬𝐢 𝐚𝐭𝐚𝐜𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦

Lupusul eritematos este una dintre cele mai complexe boli autoimune cunoscute. Poate afecta aproape orice organ și se poate manifesta diferit de la o persoană la alta. Din acest motiv, medicii îl numesc adesea „𝐦𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭𝐨𝐫”, deoarece simptomele sale pot semăna cu cele ale multor alte boli.

Deși este o afecțiune serioasă, diagnosticul precoce și tratamentul potrivit permit astăzi multor pacienți să ducă o viață activă și să controleze boala pe termen lung.

1. 𝐂𝐄 Î𝐍𝐒𝐄𝐀𝐌𝐍Ă 𝐃𝐄𝐍𝐔𝐌𝐈𝐑𝐄𝐀 „𝐋𝐔𝐏𝐔𝐒 𝐄𝐑𝐈𝐓𝐄𝐌𝐀𝐓𝐎𝐒”?

Cuvântul lupus provine din limba latină și înseamnă „lup”.

În Evul Mediu, medicii au observat că unele leziuni de pe față semănau cu urmele unei mușcături de lup și au folosit această denumire pentru a descrie boala.

Termenul eritematos provine din grecescul erythema și înseamnă înroșirea pielii, una dintre manifestările caracteristice ale unor forme de lupus.

2. 𝐂𝐄 𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐋𝐔𝐏𝐔𝐒𝐔𝐋?

Lupusul este o boală autoimună cronică, în care sistemul imunitar, al cărui rol normal este să apere organismul de bacterii, virusuri și alți agenți patogeni, începe să atace propriile țesuturi.

În loc să recunoască celulele organismului ca fiind proprii, sistemul imunitar produce auto-anticorpi împotriva acestora, provocând inflamație și afectarea diferitelor organe. Boala evoluează de obicei în pusee, alternate cu perioade de remisiune.

3. 𝐂Â𝐓𝐄 𝐅𝐎𝐑𝐌𝐄 𝐃𝐄 𝐋𝐔𝐏𝐔𝐒 𝐄𝐗𝐈𝐒𝐓Ă?

Lupusul nu este o singură boală. Există mai multe forme, cu manifestări și severitate diferite.

a. 𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞𝐦𝐚𝐭𝐨𝐬 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦𝐢𝐜 (𝐋𝐄𝐒) . Este cea mai cunoscută și cea mai severă formă.

𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚 𝐬𝐢𝐦𝐮𝐥𝐭𝐚𝐧: pielea; articulațiile; rinichii; inima;
plămânii; sistemul nervos; vasele de sânge; sângele.
Manifestările diferă foarte mult de la un pacient la altul.

b. 𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐜𝐮𝐭𝐚𝐧𝐚𝐭. În această formă, boala afectează în principal pielea. Se împarte în:

- 𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬 𝐜𝐮𝐭𝐚𝐧𝐚𝐭 𝐚𝐜𝐮𝐭. Este forma asociată cel mai frecvent cu lupusul sistemic și produce erupția caracteristică în formă de fluture pe obraji și nas.

- 𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬 𝐜𝐮𝐭𝐚𝐧𝐚𝐭 𝐬𝐮𝐛𝐚𝐜𝐮𝐭. Produce plăci roșiatice, inelare sau scuamoase, localizate mai ales pe zonele expuse la soare. De obicei nu lasă cicatrici.

- 𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐨𝐢𝐝 (𝐥𝐮𝐩𝐮𝐬 𝐜𝐮𝐭𝐚𝐧𝐚𝐭 𝐜𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜). Determină plăci bine delimitate, acoperite de scuame, care pot lăsa cicatrici permanente și zone fără păr dacă afectează scalpul.
Majoritatea pacienților cu lupus discoid nu dezvoltă lupus sistemic, însă unii pot evolua în această direcție.

c. 𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬 𝐝𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞

Unele medicamente pot declanșa un tablou asemănător lupusului la persoane susceptibile. În multe cazuri, simptomele se ameliorează sau dispar după întreruperea medicamentului responsabil, la recomandarea medicului.

d. 𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐧𝐞𝐨𝐧𝐚𝐭𝐚𝐥

Este o formă rară, întâlnită la unii nou-născuți ai mamelor care au anumiți autoanticorpi (anti-Ro/SSA și/sau anti-La/SSB). În cele mai multe cazuri, manifestările sunt temporare, însă uneori poate apărea afectarea conducerii electrice a inimii.

4. 𝐃𝐄 𝐂𝐄 𝐀𝐏𝐀𝐑𝐄 𝐋𝐔𝐏𝐔𝐒𝐔𝐋 ?

Nu există o cauză unică. Se consideră că boala apare prin asocierea 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐨𝐫 𝐟𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢: predispoziție genetică; modificări hormonale;
dereglarea sistemului imunitar; infecții virale la persoane susceptibile; expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete;
fumatul; anumite medicamente; alți factori de mediu încă insuficient înțeleși.
Niciunul dintre acești factori nu provoacă singur lupusul, însă împreună pot declanșa boala la persoanele predispuse.

5. 𝐂𝐔𝐌 𝐒𝐄 𝐏𝐑𝐎𝐃𝐔𝐂𝐄 𝐁𝐎𝐀𝐋𝐀?

În mod normal, sistemul imunitar produce anticorpi care ne apără de microbi (bacterii, virusuri, ciuperci și paraziți). În lupus, sistemul imunitar nu mai atacă doar microbii, ci produce și autoanticorpi, care recunosc în mod greșit propriile celule și țesuturi ca fiind „străine” și le atacă.
Autoanticorpii formează complexe imune ce circulă prin sânge și se depun în diferite organe. Acolo activează inflamația și pot provoca leziuni ale pielii, articulațiilor, rinichilor, inimii, plămânilor sau sistemului nervos.
Tocmai de aceea lupusul este considerat o boală sistemică, deoarece poate afecta întregul organism.

6. 𝐂𝐀𝐑𝐄 𝐒𝐔𝐍𝐓 𝐏𝐑𝐈𝐌𝐄𝐋𝐄 𝐒𝐈𝐌𝐏𝐓𝐎𝐌𝐄?

Debutul lupusului este adesea lent și înșelător. Mulți pacienți ajung la medic după luni sau chiar ani de simptome aparent fără legătură între ele.

𝐂𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐫𝐞𝐜𝐯𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐟𝐞𝐬𝐭ă𝐫𝐢 𝐝𝐞 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 𝐬𝐮𝐧𝐭: oboseală accentuată, care nu se ameliorează prin odihnă; febră ușoară, fără o infecție evidentă; slăbiciune generală; dureri musculare; dureri articulare migratoare; rigiditate matinală; căderea excesivă a părului; scădere în greutate; lipsa poftei de mâncare; ganglioni măriți.

Aceste simptome sunt nespecifice și pot întârzia stabilirea diagnosticului.

7. 𝐂𝐔𝐌 𝐒𝐄 𝐌𝐀𝐍𝐈𝐅𝐄𝐒𝐓Ă 𝐋𝐔𝐏𝐔𝐒𝐔𝐋?

Manifestările diferă foarte mult de la o persoană la alta. Unii pacienți au doar simptome cutanate și articulare, în timp ce alții dezvoltă afectări ale organelor interne.

𝐀𝐅𝐄𝐂𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐏𝐈𝐄𝐋𝐈𝐈

Pielea este unul dintre organele cel mai frecvent afectate.

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: erupția caracteristică în formă de fluture pe obraji și nas; pete roșii la nivelul gurii sau nasului; căderea părului;
subțierea firului de păr.

La unele persoane, soarele poate declanșa sau agrava puseele bolii.

𝐅𝐄𝐍𝐎𝐌𝐄𝐍𝐔𝐋 𝐑𝐀𝐘𝐍𝐀𝐔𝐃

Unii pacienți prezintă așa-numitul fenomen Raynaud.

𝐋𝐚 𝐞𝐱𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐟𝐫𝐢𝐠 𝐬𝐚𝐮 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬: degetele devin albe; apoi albăstrui; ulterior roșii și dureroase pe măsură ce circulația revine.

Fenomenul Raynaud apare și în alte boli autoimune, nu doar în lupus.

𝐀𝐅𝐄𝐂𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐀𝐑𝐓𝐈𝐂𝐔𝐋𝐀Ț𝐈𝐈𝐋𝐎𝐑

Durerea articulară este una dintre cele mai frecvente manifestări.

𝐏𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧ț𝐢𝐢 𝐩𝐨𝐭 𝐚𝐯𝐞𝐚: durere; umflături; senzație de înțepenire dimineața; dificultăți la mișcare.

𝐃𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥ă 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐞: mâinile; încheieturile; genunchii;
gleznele.

Spre deosebire de poliartrita reumatoidă, deformările articulare severe sunt mai puțin frecvente.

𝐀𝐅𝐄𝐂𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐌𝐔Ș𝐂𝐇𝐈𝐋𝐎𝐑

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: dureri musculare; slăbiciune musculară; oboseală la efort. Dacă slăbiciunea musculară este foarte importantă, medicul va lua în calcul și alte boli autoimune, precum polimiozita sau dermatomiozita.

𝐀𝐅𝐄𝐂𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐑𝐈𝐍𝐈𝐂𝐇𝐈𝐋𝐎𝐑 – 𝐍𝐄𝐅𝐑𝐈𝐓𝐀 𝐋𝐔𝐏𝐈𝐂Ă

Rinichii sunt printre organele cel mai grav afectate în lupus.
Problema este că, în stadiile incipiente, pacientul poate să nu aibă niciun simptom.

𝐏𝐫𝐢𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐨𝐛𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐥𝐚 𝐚𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐞: proteine în urină (proteinurie); sânge în urină (hematurie); cilindri urinari;
creșterea creatininei; scăderea funcției renale.

Pe măsură ce boala avansează pot apărea: umflarea picioarelor;
umflarea feței; hipertensiune arterială; insuficiență renală.

8. 𝐂𝐋𝐀𝐒𝐄𝐋𝐄 𝐃𝐄 𝐍𝐄𝐅𝐑𝐈𝐓Ă 𝐋𝐔𝐏𝐈𝐂Ă

Biopsia renală poate arăta gradul de afectare. Există șase clase, de la forme foarte ușoare până la forme severe. Cu cât inflamația este mai extinsă, cu atât tratamentul trebuie început mai rapid pentru a preveni afectarea ireversibilă a rinichilor.

9. 𝐀𝐅𝐄𝐂𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐈𝐍𝐈𝐌𝐈𝐈

𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞: pericardită (inflamația membranei care învelește inima); miocardită (inflamația mușchiului inimii);
endocardită; accelerarea aterosclerozei.

Pacienții cu lupus au un risc cardiovascular mai mare decât populația generală.

10. 𝐀𝐅𝐄𝐂𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐏𝐋Ă𝐌Â𝐍𝐈𝐋𝐎𝐑

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: pleurită; lichid între foile pleurei; inflamația țesutului pulmonar; hipertensiune pulmonară (mai rar).

Pacientul poate acuza: durere la inspirație; lipsă de aer;
tuse persistentă.

11. 𝐀𝐅𝐄𝐂𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐒𝐈𝐒𝐓𝐄𝐌𝐔𝐋𝐔𝐈 𝐍𝐄𝐑𝐕𝐎𝐒

Lupusul poate afecta atât sistemul nervos central, cât și cel periferic.

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: dureri de cap persistente; tulburări de memorie;
dificultăți de concentrare; convulsii; accidente vasculare cerebrale;
neuropatii periferice; anxietate; depresie; modificări cognitive.

Nu toate aceste manifestări apar la același pacient.

12. 𝐀𝐅𝐄𝐂𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐒Â𝐍𝐆𝐄𝐋𝐔𝐈

Lupusul poate modifica hemoleucograma.

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: anemie; leucopenie (scăderea leucocitelor); limfopenie; trombocitopenie.

Aceste modificări sunt importante atât pentru diagnostic, cât și pentru urmărirea evoluției bolii.

13. 𝐀𝐋𝐓𝐄 𝐌𝐀𝐍𝐈𝐅𝐄𝐒𝐓Ă𝐑𝐈 𝐏𝐎𝐒𝐈𝐁𝐈𝐋𝐄

În funcție de organul afectat, lupusul poate provoca și:
ochi uscați; gură uscată; ganglioni măriți; splină mărită;
ficat mărit; dureri abdominale; greață; inflamația vaselor de sânge (vasculită); ulcerații ale pielii; tromboze, mai ales dacă este asociat sindromul antifosfolipidic.

14. 𝐄𝐕𝐎𝐋𝐔Ț𝐈𝐀 𝐋𝐔𝐏𝐔𝐒𝐔𝐋𝐔𝐈

Lupusul nu evoluează liniar. Majoritatea pacienților trec prin:
pusee, în care simptomele se accentuează și apar noi manifestări;
remisiuni, perioade în care boala este controlată și simptomele se reduc semnificativ.

Durata și intensitatea acestor perioade diferă de la un pacient la altul.

15. 𝐀𝐍𝐀𝐋𝐈𝐙𝐄 𝐑𝐄𝐂𝐎𝐌𝐀𝐍𝐃𝐀𝐓𝐄 Î𝐍 𝐒𝐔𝐒𝐏𝐈𝐂𝐈𝐔𝐍𝐄𝐀 𝐃𝐄 𝐋𝐔𝐏𝐔𝐒

𝐀𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐞 𝐮𝐳𝐮𝐚𝐥𝐞:
Hemoleucogramă completă
VSH
Proteina C reactivă (CRP)
Creatinină
Sumar de urină
Proteinurie (la nevoie)

𝐀𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐞 𝐢𝐦𝐮𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐞:
ANA (anticorpi antinucleari)
Anti-dsDNA
Anti-Sm
Complement C3
Complement C4

𝐀𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐞 𝐮𝐫𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞
Sumar de urină
Sediment urinar
Proteinurie 24 ore
Raport proteină/creatinină urinară
Raport albumină/creatinină urinară

𝐀𝐥𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐯𝐞𝐬𝐭𝐢𝐠𝐚ț𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫 (𝐝𝐮𝐩ă 𝐜𝐚𝐳)
Dacă medicul consideră necesar
Anticorpi antifosfolipidici
Anti-Ro (SSA)
Anti-La (SSB)
Biopsie renală (în cazul suspiciunii de nefrită lupică)

𝐈𝐧𝐯𝐞𝐬𝐭𝐢𝐠𝐚ț𝐢𝐢 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐞 ș𝐢 𝐟𝐮𝐧𝐜ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 (𝐥𝐚 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞)
Ecografie renală
Ecocardiografie
Radiografie toracică
CT sau RMN (în funcție de organul afectat)
Spirometrie
ECG
EMG (Electromiografie - dacă există suspiciune de afectare musculară)

𝐈𝐧𝐯𝐞𝐬𝐭𝐢𝐠𝐚ț𝐢𝐢 𝐢𝐧𝐯𝐚𝐳𝐢𝐯𝐞 (î𝐧 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐞)
Biopsie renală
Biopsie cutanată
Biopsie din alte organe, dacă este necesar.

16. 𝐀𝐁𝐎𝐑𝐃𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐇𝐎𝐌𝐄𝐎𝐏𝐀𝐓Ă

În homeopatie, tratamentul este individualizat, în funcție de simptomele și particularitățile fiecărui pacient.

Î𝒏 𝒉𝒐𝒎𝒆𝒐𝒑𝒂𝒕𝒊𝒆, 𝒏𝒖 𝒔𝒆 𝒕𝒓𝒂𝒕𝒆𝒂𝒛ă 𝒃𝒐𝒂𝒍𝒂, 𝒄𝒊 𝒑𝒂𝒄𝒊𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍. 𝑫𝒐𝒖ă 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒆 𝒄𝒖 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒂ș𝒊 𝒅𝒊𝒂𝒈𝒏𝒐𝒔𝒕𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝒍𝒖𝒑𝒖𝒔 𝒑𝒐𝒕 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒊 𝒓𝒆𝒎𝒆𝒅𝒊𝒊 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒍𝒆𝒕 𝒅𝒊𝒇𝒆𝒓𝒊𝒕𝒆, 𝒅𝒆𝒐𝒂𝒓𝒆𝒄𝒆 𝒇𝒊𝒆𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒑𝒕𝒐𝒎𝒆, 𝒓𝒆𝒂𝒄ț𝒊𝒊 ș𝒊 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒊𝒄𝒖𝒍𝒂𝒓𝒊𝒕ăț𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒊.

Sunt analizate, printre altele:
simptomele fizice și evoluția lor;
factorii care agravează sau ameliorează simptomele;
istoricul medical personal și familial;
particularitățile generale ale organismului (somn, temperatură, transpirație, alimentație etc.);
reacțiile emoționale și modul de adaptare la stres.

𝑷𝒆 𝒃𝒂𝒛𝒂 𝒕𝒖𝒕𝒖𝒓𝒐𝒓 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒐𝒓 𝒊𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂ț𝒊𝒊 𝒔𝒆 𝒔𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆ș𝒕𝒆 𝒓𝒆𝒎𝒆𝒅𝒊𝒖𝒍 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒂𝒔𝒆𝒎ă𝒏ă𝒕𝒐𝒓 𝒕𝒂𝒃𝒍𝒐𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒄𝒍𝒊𝒏𝒊𝒄 𝒂𝒍 𝒑𝒂𝒄𝒊𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊, 𝒏𝒖 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒅𝒊𝒂𝒈𝒏𝒐𝒔𝒕𝒊𝒄𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒖𝒑𝒖𝒔.

În literatura homeopată sunt descrise remedii care pot fi luate în considerare de homeopat, în funcție de tabloul clinic, printre care:

𝐋𝐮𝐩𝐮𝐬 𝐞𝐫𝐲𝐭𝐡𝐞𝐦𝐚𝐭𝐨𝐬𝐮𝐬 (𝐧𝐨𝐬𝐨𝐝, 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚ț𝐢, 𝑹𝒆𝒎𝒆𝒅𝒊𝒖𝒍 - 𝑳𝒖𝒑𝒖𝒔 𝒆𝒓𝒚𝒕𝒉𝒆𝒎𝒂𝒕𝒐𝒔𝒖𝒔 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒖𝒏 𝒓𝒆𝒎𝒆𝒅𝒊𝒖 𝒉𝒐𝒎𝒆𝒐𝒑𝒂𝒕 𝒑𝒓𝒆𝒑𝒂𝒓𝒂𝒕 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒅𝒊𝒍𝒖ț𝒊𝒆 ș𝒊 𝒅𝒊𝒏𝒂𝒎𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒎𝒂𝒕𝒆𝒓𝒊𝒂𝒍 𝒑𝒂𝒕𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄 𝒂𝒔𝒐𝒄𝒊𝒂𝒕 𝒍𝒖𝒑𝒖𝒔𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒆𝒓𝒊𝒕𝒆𝒎𝒂𝒕𝒐𝒔, 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎 𝒎𝒆𝒕𝒐𝒅𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒑𝒂𝒓𝒂𝒓𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒉𝒐𝒎𝒆𝒐𝒑𝒂𝒕𝒊𝒆. Se gaseste doar in strainatate.

𝑨𝒓𝒔𝒆𝒏𝒊𝒄𝒖𝒎 𝒂𝒍𝒃𝒖𝒎;
𝑷𝒉𝒐𝒔𝒑𝒉𝒐𝒓𝒖𝒔;
𝑺𝒖𝒍𝒑𝒉𝒖𝒓;
𝑵𝒂𝒕𝒓𝒖𝒎 𝒎𝒖𝒓𝒊𝒂𝒕𝒊𝒄𝒖𝒎;
𝑺𝒊𝒍𝒊𝒄𝒆𝒂;
𝑪𝒂𝒍𝒄𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒃𝒐𝒏𝒊𝒄𝒂;
𝑷𝒖𝒍𝒔𝒂𝒕𝒊𝒍𝒍𝒂;
𝑺𝒆𝒑𝒊𝒂;
𝑳𝒂𝒄𝒉𝒆𝒔𝒊𝒔;
𝑴𝒆𝒓𝒄𝒖𝒓𝒊𝒖𝒔 𝒔𝒐𝒍𝒖𝒃𝒊𝒍𝒊𝒔;
𝑹𝒉𝒖𝒔 𝒕𝒐𝒙𝒊𝒄𝒐𝒅𝒆𝒏𝒅𝒓𝒐𝒏 (î𝒏 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒊𝒂𝒍 𝒄â𝒏𝒅 𝒑𝒓𝒆𝒅𝒐𝒎𝒊𝒏ă 𝒔𝒊𝒎𝒑𝒕𝒐𝒎𝒆𝒍𝒆 𝒂𝒓𝒕𝒊𝒄𝒖𝒍𝒂𝒓𝒆);
𝑨𝒑𝒊𝒔 𝒎𝒆𝒍𝒍𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂 (î𝒏 𝒂𝒏𝒖𝒎𝒊𝒕𝒆 𝒕𝒂𝒃𝒍𝒐𝒖𝒓𝒊 𝒄𝒖 𝒆𝒅𝒆𝒎 )

17. 𝐂𝐄 𝐒𝐔𝐍𝐓 𝐑𝐄𝐌𝐄𝐃𝐈𝐈𝐋𝐄 𝐇𝐎𝐌𝐄𝐎𝐏𝐀𝐓𝐄

𝐑𝐞𝐦𝐞𝐝𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐜𝐞𝐚𝐢𝐮𝐫𝐢.
𝐑𝐞𝐦𝐞𝐝𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐞 𝐯𝐚𝐧𝐝 𝐢𝐧 𝐟𝐚𝐫𝐦𝐚𝐜𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭𝐞.
𝐍𝐮 𝐬𝐞 𝐢𝐚𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧𝐭𝐢𝐯, 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐢𝐚𝐮 𝐳𝐢𝐥𝐧𝐢𝐜 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐥𝐮𝐧𝐠, 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐢𝐚𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐞𝐭.
𝐀𝐮 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭, 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐦𝐞𝐝𝐢𝐮 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐦𝐞𝐝𝐢𝐮 𝐬𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨 𝐝𝐢𝐥𝐮𝐭𝐢𝐞 𝐥𝐚 𝐚𝐥𝐭𝐚 𝐝𝐢𝐥𝐮𝐭𝐢𝐞.

𝐕𝐚 𝐫𝐨𝐠 𝐬𝐚 𝐫𝐞𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭𝐢 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 "𝐂𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐫𝐞𝐦𝐞𝐝𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭𝐞". 𝐒𝐮𝐬 𝐢𝐧 p𝐚𝐠𝐢𝐧𝐚 𝐚𝐯𝐞𝐭𝐢 3 puncte. A𝐩𝐚𝐬𝐚𝐭𝐢 𝐩𝐞 ele alegeti “ cauta in aceasta pagina” 𝐬𝐢 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐭𝐢 𝐮𝐧 𝐜𝐮𝐯𝐚𝐭 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐭𝐢 𝐬𝐚 𝐚𝐟𝐥𝐚𝐭𝐢, 𝐬𝐢 𝐯𝐚 𝐯𝐚 𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐥𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭.

-------------------------------------------
𝐍𝐎𝐓Ă:

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate sau a unui homeopat.

Tratamentul homeopat, 𝐚𝐭𝐮𝐧𝐜𝐢 𝐜â𝐧𝐝 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭 𝐜𝐚 𝐚𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫ă, 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐯𝐢𝐝𝐮𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 î𝐧 𝐮𝐫𝐦𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐭𝐚ț𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐭𝐞 ș𝐢 𝐚𝐝𝐚𝐩𝐭𝐚𝐭 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭ăț𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐢𝐞𝐜ă𝐫𝐮𝐢 𝐜𝐚𝐳.

Va rog sa intelegeti ca 𝐍𝐮 𝐬𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚 𝐩𝐞 𝐥𝐨𝐜, caci nu este ca o aspirina.
Nu există un remediu homeopat universal valabil pentru lupus, deoarece în homeopatie se tratează persoana în ansamblul ei, nu doar diagnosticul.

❤️ Dacă aceste articole vă sunt utile, 𝐯𝐚 𝐫𝐨𝐠 𝐬𝐚 𝐮𝐫𝐦ă𝐫𝐢ț𝐢 𝐬𝐢 𝐬𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐢𝐭𝐢 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞𝐥𝐞 / 𝐩𝐚𝐠𝐢𝐧𝐚 𝐓𝐚𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐇𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭𝐢𝐞𝐢.

Public periodic materiale despre homeopatie, bolile autoimune si nu numai autoimune, analize, etc.

Poate ajunge astfel la cineva care caută de mult un răspuns la simptomele sale. Uneori, o simplă distribuire poate fi începutul unei înțelegeri mai bune a bolii. Va multumesc !

𝐂𝐮 𝐝𝐫𝐚𝐠,
𝐍𝐢𝐧𝐞𝐭𝐚 𝐓𝐞𝐨𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮
𝐓𝐚𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐇𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭𝐢𝐞𝐢 – î𝐧 𝐝𝐨𝐳𝐞 𝐦𝐢𝐜𝐢

29/07/2026

𝐁𝐎𝐀𝐋𝐀 𝐆𝐑𝐀𝐕𝐄𝐒–𝐁𝐀𝐒𝐄𝐃𝐎𝐖, când sistemul imunitar obligă tiroida să lucreze fără oprire.

𝟏. 𝐂𝐄 𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐁𝐎𝐀𝐋𝐀 𝐆𝐑𝐀𝐕𝐄𝐒–𝐁𝐀𝐒𝐄𝐃𝐎𝐖?

Boala Graves–Basedow este o boală autoimună și reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de 𝐡𝐢𝐩𝐞𝐫𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐢𝐬𝐦.

În mod normal, tiroida primește de la hipofiză un hormon numit TSH, care îi spune cât T4 și T3 să producă.

Î𝐧 𝐆𝐫𝐚𝐯𝐞𝐬, 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦𝐮𝐥 𝐢𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐫 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐨𝐫𝐩𝐢 𝐧𝐮𝐦𝐢ț𝐢 𝐓𝐑𝐀𝐛, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐟𝐢𝐱𝐞𝐚𝐳ă 𝐩𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐞𝐩𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐓𝐒𝐇 𝐚𝐢 𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐞𝐢 ș𝐢 î𝐢 𝐢𝐦𝐢𝐭ă 𝐚𝐜ț𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚.

𝐂𝐮 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐜𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞, 𝐚𝐜𝐞ș𝐭𝐢 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐨𝐫𝐩𝐢 𝐩ă𝐜ă𝐥𝐞𝐬𝐜 𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐚, 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢țâ𝐧𝐝𝐮-𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭 𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚 𝐬ă 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜ă 𝐡𝐨𝐫𝐦𝐨𝐧𝐢, 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐝𝐚𝐜ă 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐢. 𝐀𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥, 𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐚 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐞𝐚𝐳ă 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐬𝐢𝐯 ș𝐢 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐡𝐢𝐩𝐞𝐫𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥. Adica, 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐨𝐫𝐩𝐢𝐢 ț𝐢𝐧 „𝐛𝐮𝐭𝐨𝐧𝐮𝐥 𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐞𝐢” 𝐚𝐩ă𝐬𝐚𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭.

𝐂𝐨𝐧𝐬𝐞𝐜𝐢𝐧ț𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭:
-tiroida produce prea mult T4 și T3;
-metabolismul se accelerează;
-TSH-ul scade, uneori până devine aproape nedetectabil;
-tiroida se poate mări uniform, formând o gușă difuză;
-la unele persoane sunt afectate țesuturile din jurul ochilor;
-mai rar, apar modificări ale pielii de pe gambe.

Nu este, așadar, numai o problemă a tiroidei. Este o boală a sistemului imunitar care folosește tiroida drept țintă. Denumirea provine de la medicul irlandez Robert James Graves și de la medicul german Karl Adolph von Basedow, care au descris independent manifestările bolii în secolul al XIX-lea.

——————————————————————

𝟐. 𝐂𝐔𝐌 𝐒𝐄 𝐌𝐀𝐍𝐈𝐅𝐄𝐒𝐓Ă?

Hormonii tiroidieni influențează aproape întregul organism. De aceea, boala Graves nu se manifestă numai prin „nervozitate” sau prin slăbire.

𝐈𝐍𝐈𝐌𝐀 Ș𝐈 𝐂𝐈𝐑𝐂𝐔𝐋𝐀Ț𝐈𝐀

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: palpitații; puls accelerat; extrasistole; creșterea tensiunii sistolice; senzația că inima bate puternic în piept;
lipsă de aer la efort; fibrilație atrială, mai ales la persoanele în vârstă; agravarea unei boli cardiace preexistente.

𝑼𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒂 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒈𝒆 𝒎𝒂𝒊 î𝒏𝒕â𝒊 𝒍𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒅𝒊𝒐𝒍𝒐𝒈, 𝒇ă𝒓ă 𝒔ă ș𝒕𝒊𝒆 𝒄ă 𝒔𝒖𝒓𝒔𝒂 𝒕𝒂𝒉𝒊𝒄𝒂𝒓𝒅𝒊𝒆𝒊 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒕𝒊𝒓𝒐𝒊𝒅𝒂.

𝐒𝐈𝐒𝐓𝐄𝐌𝐔𝐋 𝐍𝐄𝐑𝐕𝐎𝐒 Ș𝐈 𝐏𝐒𝐈𝐇𝐈𝐂𝐔𝐋

𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐟𝐫𝐞𝐜𝐯𝐞𝐧𝐭𝐞: neliniștea continuă; iritabilitatea; sensibilitatea exagerată; tremurul fin al mâinilor; anxietatea; atacurile de panică;
dificultățile de concentrare; insomnia; oboseala, deși organismul pare permanent „accelerat”; oscilațiile emoționale; uneori depresia sau epuizarea psihică.

Aceste manifestări nu sunt „doar psihologice”. Excesul de hormoni tiroidieni amplifică reacțiile sistemului nervos și sensibilitatea la adrenalină.

𝐆𝐑𝐄𝐔𝐓𝐀𝐓𝐄𝐀 Ș𝐈 𝐃𝐈𝐆𝐄𝐒𝐓𝐈𝐀

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: scădere în greutate, chiar dacă apetitul este crescut;
foame frecventă; tranzit intestinal accelerat; scaune mai dese sau diaree; intoleranță digestivă; uneori creștere în greutate, dacă aportul alimentar depășește consumul metabolic.

Așadar, faptul că o persoană nu slăbește nu exclude boala Graves.

𝐓𝐄𝐌𝐏𝐄𝐑𝐀𝐓𝐔𝐑𝐀 Ș𝐈 𝐏𝐈𝐄𝐋𝐄𝐀

𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐞: intoleranța la căldură; transpirația excesivă;
pielea caldă și umedă; înroșirea feței; căderea difuză a părului;
unghii fragile; prurit; uneori modificări îngroșate și roșiatice ale pielii gambelor, numite mixedem pretibial.

𝐌𝐔Ș𝐂𝐇𝐈𝐈 Ș𝐈 𝐎𝐀𝐒𝐄𝐋𝐄

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: slăbiciune musculară, mai ales la coapse și umeri;
dificultate la urcatul scărilor; tremur; oboseală la efort; pierdere de masă musculară; scăderea densității osoase și risc de osteoporoză dacă hipertiroidismul persistă.

𝐂𝐈𝐂𝐋𝐔𝐋 𝐌𝐄𝐍𝐒𝐓𝐑𝐔𝐀𝐋 Ș𝐈 𝐅𝐄𝐑𝐓𝐈𝐋𝐈𝐓𝐀𝐓𝐄𝐀

𝐋𝐚 𝐟𝐞𝐦𝐞𝐢 𝐩𝐨𝐭 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚: menstruații mai rare sau mai reduse;
dereglări de ciclu; dificultăți de fertilitate; risc mai mare de complicații în sarcină dacă boala nu este controlată.

𝐋𝐚 𝐛ă𝐫𝐛𝐚ț𝐢 𝐩𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚 scăderea libidoului, disfuncție erectilă sau, uneori, mărirea sânilor.

——————————————————————

𝟑. 𝐎𝐂𝐇𝐈𝐈 Î𝐍 𝐁𝐎𝐀𝐋𝐀 𝐆𝐑𝐀𝐕𝐄𝐒

𝑨𝒇𝒆𝒄𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒐𝒄𝒉𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒔𝒆 𝒏𝒖𝒎𝒆ș𝒕𝒆 𝒐𝒓𝒃𝒊𝒕𝒐𝒑𝒂𝒕𝒊𝒆 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆𝒔, 𝒐𝒇𝒕𝒂𝒍𝒎𝒐𝒑𝒂𝒕𝒊𝒆 𝒕𝒊𝒓𝒐𝒊𝒅𝒊𝒂𝒏ă 𝒔𝒂𝒖 𝒃𝒐𝒂𝒍ă 𝒐𝒄𝒖𝒍𝒂𝒓ă 𝒕𝒊𝒓𝒐𝒊𝒅𝒊𝒂𝒏ă.

Sistemul imunitar nu atacă globul ocular propriu-zis, ci produce inflamație în mușchii și țesuturile din spatele ochilor. Acestea se umflă într-un spațiu osos limitat și pot împinge ochiul înainte.

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: senzație de nisip în ochi; uscăciune sau lăcrimare;
roșeață; pleoape umflate; sensibilitate la lumină; senzație de presiune sau durere în spatele ochilor; pleoapa superioară retrasă;
ochi aparent mai mari sau proeminenți; vedere dublă; dificultate la închiderea completă a pleoapelor; rar, scăderea vederii prin afectarea nervului optic.

𝐈𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭: orbitopatia poate apărea înainte, în timpul sau după hipertiroidism și, uneori, chiar dacă analizele hormonale sunt momentan normale.

Fumatul este unul dintre cei mai importanți factori care agravează orbitopatia. Ghidurile europene recomandă renunțarea fermă la fumat și menținerea funcției tiroidei cât mai stabile. Orbitopatia moderată, severă sau cu risc pentru vedere necesită evaluare într-un centru cu experiență endocrinologică și oftalmologică.

𝐒𝐞𝐦𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐞𝐫 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐭 𝐨𝐟𝐭𝐚𝐥𝐦𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜 𝐫𝐚𝐩𝐢𝐝 𝐬𝐮𝐧𝐭:
scăderea vederii; modificarea percepției culorilor; vedere dublă nou apărută; imposibilitatea de a închide ochiul; durere oculară importantă; agravarea rapidă a proeminenței ochilor.

—————————————————————-

𝟒. 𝐀𝐍𝐀𝐋𝐈𝐙𝐄𝐋𝐄 Ș𝐈 𝐈𝐍𝐕𝐄𝐒𝐓𝐈𝐆𝐀Ț𝐈𝐈𝐋𝐄 𝐍𝐄𝐂𝐄𝐒𝐀𝐑𝐄
𝐓𝐒𝐇

Este, de regulă, foarte scăzut sau nedetectabil.
TSH-ul arată reacția hipofizei la excesul de hormoni tiroidieni. El poate rămâne scăzut o perioadă chiar după ce FT4 și FT3 încep să se normalizeze. De aceea, la începutul tratamentului, doza nu se apreciază numai după TSH.

𝐅𝐓𝟒 Ș𝐈 𝐅𝐓𝟑
Arată cantitatea de hormoni tiroidieni liberi disponibili în sânge.

În Graves:
FT4 poate fi crescut;
FT3 poate fi crescut disproporționat;
uneori există T3-toxicoză: FT3 crescut, FT4 încă normal și TSH scăzut.

𝐓𝐑𝐀𝐛 (anticorpi anti-receptor pentru TSH)

TRAb reprezintă anticorpii împotriva receptorului TSH și sunt analiza imunologică centrală pentru boala Graves.

Un rezultat pozitiv, împreună cu tabloul hormonal compatibil, susține puternic diagnosticul. TRAb poate fi urmărit și înaintea opririi tratamentului, deoarece valorile persistent crescute sugerează un risc mai mare de recidivă.

Unele laboratoare folosesc denumirea TSI, care măsoară mai ales anticorpii cu efect stimulator.

𝐀𝐍𝐓𝐈-𝐓𝐏𝐎 Ș𝐈 𝐀𝐍𝐓𝐈-𝐓𝐈𝐑𝐎𝐆𝐋𝐎𝐁𝐔𝐋𝐈𝐍Ă

Pot fi crescuți și în Graves, dar nu confirmă singuri diagnosticul. Ei apar și în Hashimoto și uneori la persoane fără disfuncție tiroidiană evidentă.

𝐄𝐂𝐎𝐆𝐑𝐀𝐅𝐈𝐀 𝐓𝐈𝐑𝐎𝐈𝐃𝐈𝐀𝐍Ă 𝐂𝐔 𝐃𝐎𝐏𝐏𝐋𝐄𝐑

𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐫ă𝐭𝐚:
tiroidă mărită difuz;
structură neomogenă și hipoecogenă;
vascularizație foarte intensă, descrisă uneori drept „inferno tiroidian”;
prezența eventualilor noduli.

Ecografia este utilă, dar diagnosticul nu se pune numai după aspectul ecografic.

𝐒𝐂𝐈𝐍𝐓𝐈𝐆𝐑𝐀𝐅𝐈𝐀 𝐒𝐀𝐔 𝐂𝐀𝐏𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐈𝐎𝐃𝐔𝐋𝐔𝐈 𝐑𝐀𝐃𝐈𝐎𝐀𝐂𝐓𝐈𝐕

Poate fi necesară atunci când diagnosticul nu este clar.
În Graves, captarea este de obicei crescută și difuză în toată tiroida. În tiroiditele distructive, captarea este scăzută, deoarece glanda nu produce activ hormoni, ci eliberează în sânge hormonii deja depozitați.

Scintigrafia nu se efectuează în sarcină sau alăptare.

𝐀𝐋𝐓𝐄 𝐀𝐍𝐀𝐋𝐈𝐙𝐄 𝐔𝐓𝐈𝐋𝐄

Î𝐧 𝐟𝐮𝐧𝐜ț𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚ț𝐢𝐞, 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐨𝐥𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚:
hemoleucogramă;
transaminaze hepatice;
glicemie;
calciu, fosfor și vitamina D;
electroliți;
electrocardiogramă;
Holter ECG dacă există palpitații sau aritmii;
osteodensitometrie dacă boala a fost prelungită ori există risc de osteoporoză.

Hemoleucograma și probele hepatice sunt importante și înaintea administrării antitiroidienelor.

——————————————————————

𝟓. 𝐀𝐋𝐓𝐄 𝐂𝐀𝐔𝐙𝐄 𝐃𝐄 𝐇𝐈𝐏𝐄𝐑𝐓𝐈𝐑𝐎𝐈𝐃𝐈𝐒𝐌

Pe lângă boala Graves–Basedow, hipertiroidismul poate apărea și în hash*toxicoză, tiroidita subacută, tiroidita postpartum sau silențioasă, nodulul toxic și gușa multinodulară toxică. Acestea sunt afecțiuni distincte, nu forme ale bolii Graves.

——————————————————————

𝟔. 𝐃𝐄 𝐂𝐄 𝐀𝐏𝐀𝐑𝐄?

Nu există o singură cauză. Boala apare prin întâlnirea dintre predispoziția genetică și factori care dereglează răspunsul imun.

𝐏𝐨𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮𝐢:
predispoziția familială; sexul feminin; alte boli autoimune;
fumatul, în special pentru afectarea oculară; sarcina și perioada postpartum; stresul intens sau prelungit, ca factor favorizant, nu drept cauză unică; anumite infecții; excesul important de iod;
unele medicamente, inclusiv amiodarona sau anumite tratamente imunologice; modificările hormonale; factori de mediu încă incomplet înțeleși.

𝐆𝐫𝐚𝐯𝐞𝐬 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚 𝐜𝐮 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐛𝐨𝐥𝐢 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐢𝐦𝐮𝐧𝐞, 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐮𝐦:
diabetul de tip 1;
boala celiacă;
vitiligo;
anemia pernicioasă;
boala Addison;
artrita reumatoidă.

Aceasta nu înseamnă că orice pacient trebuie investigat fără limită, ci că simptomele sugestive pentru o a doua boală autoimună nu trebuie ignorate.

——————————————————————

𝟕. 𝐂𝐄 𝐒𝐄 𝐏𝐎𝐀𝐓𝐄 Î𝐍𝐓Â𝐌𝐏𝐋𝐀 𝐃𝐀𝐂Ă 𝐍𝐔 𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐂𝐎𝐍𝐓𝐑𝐎𝐋𝐀𝐓Ă?

Hipertiroidismul persistent solicită organismul continuu.

𝐂𝐨𝐦𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚ț𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭:
fibrilația atrială;
insuficiența cardiacă;
agravarea anginei sau a altor boli cardiovasculare;
pierderea masei musculare;
osteopenia și osteoporoza;
tulburări menstruale și de fertilitate;
complicații în sarcină;
afectare oculară persistentă;
epuizare fizică și psihică.

𝐂𝐑𝐈𝐙𝐀 𝐓𝐈𝐑𝐄𝐎𝐓𝐎𝐗𝐈𝐂Ă

Este o complicație rară, dar gravă, în care hipertiroidismul devine sever și afectează rapid mai multe organe.

𝐒𝐞𝐦𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐝𝐞: febră mare; puls foarte rapid; agitație, confuzie sau delir; vărsături și diaree; insuficiență cardiacă;
pierderea stării de conștiență.

Este o urgență medicală și necesită apelarea imediată a serviciului 112.

——————————————————————

𝟖. 𝐎𝐏𝐄𝐑𝐀𝐓𝐈𝐀

𝐓𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐞𝐜𝐭𝐨𝐦𝐢𝐚 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥ă 𝐬𝐚𝐮 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐚𝐩𝐞 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥ă 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚𝐭ă 𝐜â𝐧𝐝 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭ă:
gușă foarte mare;
compresie la nivelul gâtului;
noduli suspecți;
hipertiroidism greu de controlat;
reacții adverse la antitiroidiene;
nevoie de control definitiv rapid;
anumite forme de orbitopatie;
preferința informată a pacientului.

După îndepărtarea tiroidei este necesară levotiroxină pe viață. Operația trebuie făcută, pe cât posibil, de un chirurg cu experiență în chirurgia tiroidei. Principalele riscuri sunt afectarea glandelor paratiroide și a nervilor corzilor vocale.

𝑪𝒆𝒍𝒆 𝒕𝒓𝒆𝒊 𝒐𝒑ț𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒏𝒄𝒊𝒑𝒂𝒍𝒆 𝒓ă𝒎â𝒏, 𝒅𝒆𝒄𝒊: 𝒂𝒏𝒕𝒊𝒕𝒊𝒓𝒐𝒊𝒅𝒊𝒆𝒏𝒆𝒍𝒆, 𝒊𝒐𝒅𝒖𝒍 𝒓𝒂𝒅𝒊𝒐𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗 ș𝒊 𝒄𝒉𝒊𝒓𝒖𝒓𝒈𝒊𝒂. 𝑨𝒍𝒆𝒈𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒊𝒅𝒆𝒏𝒕𝒊𝒄ă 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒐ț𝒊 𝒑𝒂𝒄𝒊𝒆𝒏ț𝒊𝒊; 𝒅𝒆𝒑𝒊𝒏𝒅𝒆 𝒅𝒆 𝒗â𝒓𝒔𝒕ă, 𝒊𝒏𝒊𝒎ă, 𝒔𝒂𝒓𝒄𝒊𝒏ă, 𝒈𝒖șă, 𝒏𝒐𝒅𝒖𝒍𝒊, 𝒐𝒄𝒉𝒊, 𝒇𝒖𝒎𝒂𝒕, 𝒂𝒏𝒂𝒍𝒊𝒛𝒆 ș𝒊 𝒑𝒓𝒆𝒇𝒆𝒓𝒊𝒏ț𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒆𝒊.

——————————————————————

𝐀𝐁𝐎𝐑𝐃𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐈𝐍𝐓𝐄𝐆𝐑𝐀𝐓𝐈𝐕Ă

Abordarea integrativă nu înseamnă înlocuirea controlului endocrinologic. Înseamnă că, pe lângă reglarea hormonilor, sunt urmărite și consecințele bolii asupra întregului organism.

𝐏𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐞:
monitorizarea cardiologică dacă există tahicardie sau aritmii;
corectarea deficitului de vitamina D, fier, B12 ori folat, dacă este confirmat;
evaluarea sănătății osoase;
somn regulat și reducerea suprasolicitării;
aport suficient de proteine în perioada de pierdere musculară;
evitarea fumatului;
limitarea cafelei, energizantelor și altor stimulente când amplifică palpitațiile;
evitarea suplimentelor cu cantități mari de iod sau a produselor din alge luate fără recomandare;
sprijin psihologic pentru anxietate, insomnie și adaptarea la boală.

𝑵𝒖 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕ă 𝒐 „𝒅𝒊𝒆𝒕ă 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆𝒔” 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔ă 𝒔𝒕𝒊𝒏𝒈ă 𝒂𝒏𝒕𝒊𝒄𝒐𝒓𝒑𝒊𝒊. 𝑫𝒆 𝒂𝒔𝒆𝒎𝒆𝒏𝒆𝒂, 𝒆𝒍𝒊𝒎𝒊𝒏𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒈𝒍𝒖𝒕𝒆𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒐𝒃𝒍𝒊𝒈𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒐𝒂𝒕ă 𝒍𝒖𝒎𝒆𝒂. 𝑬𝒂 𝒂𝒓𝒆 𝒊𝒏𝒅𝒊𝒄𝒂ț𝒊𝒆 𝒄𝒍𝒂𝒓ă 𝒅𝒂𝒄ă 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕ă 𝒃𝒐𝒂𝒍ă 𝒄𝒆𝒍𝒊𝒂𝒄ă 𝒔𝒂𝒖 𝒐 𝒊𝒏𝒕𝒐𝒍𝒆𝒓𝒂𝒏ță 𝒅𝒆𝒎𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕ă.

𝑩𝒊𝒐𝒕𝒊𝒏𝒂 ( vitamina B7, numită uneori și vitamina H.) 𝒅𝒊𝒏 𝒔𝒖𝒑𝒍𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒑ă𝒓 ș𝒊 𝒖𝒏𝒈𝒉𝒊𝒊 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒇𝒂𝒍𝒔𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂 𝒂𝒏𝒂𝒍𝒊𝒛𝒆𝒍𝒆 𝒕𝒊𝒓𝒐𝒊𝒅𝒊𝒆𝒏𝒆, 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒄â𝒏𝒅 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒆𝒏𝒕 𝑭𝑻4/𝑭𝑻3 𝒄𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖𝒕𝒆 ș𝒊 𝑻𝑺𝑯 𝒔𝒄ă𝒛𝒖𝒕. 𝑫𝒆 𝒂𝒄𝒆𝒆𝒂, 𝒍𝒂𝒃𝒐𝒓𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 ș𝒊 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒄𝒖𝒍 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒊𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂ț𝒊 𝒅𝒂𝒄ă 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒂𝒅𝒎𝒊𝒏𝒊𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕ă.

——————————————————————

𝐋𝐎𝐂𝐔𝐋 𝐇𝐎𝐌𝐄𝐎𝐏𝐀𝐓𝐈𝐄𝐈

Tratamentul medical urmărește în primul rând să reducă excesul de hormoni tiroidieni și să protejeze inima, ochii și întregul organism.

𝐀𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭ă 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐞ș𝐭𝐞 î𝐧𝐬ă 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐚 î𝐧 𝐚𝐧𝐬𝐚𝐦𝐛𝐥𝐮 ș𝐢 𝐮𝐫𝐦ă𝐫𝐞ș𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐬𝐭𝐚𝐳𝐢𝐞𝐢 – 𝐜𝐚𝐩𝐚𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐚-ș𝐢 𝐫𝐞𝐠ă𝐬𝐢 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐛𝐫𝐮𝐥 𝐞𝐧𝐝𝐨𝐜𝐫𝐢𝐧, n𝐞𝐮𝐫𝐨𝐯𝐞𝐠𝐞𝐭𝐚𝐭𝐢𝐯, 𝐞𝐦𝐨ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 ș𝐢 𝐢𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐫.

𝐑𝐞𝐦𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐢𝐚𝐠𝐧𝐨𝐬𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐆𝐫𝐚𝐯𝐞𝐬–𝐁𝐚𝐬𝐞𝐝𝐨𝐰, 𝐜𝐢 𝐝𝐮𝐩ă 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫ă î𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐛𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐬𝐞 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐟𝐞𝐬𝐭ă: 𝐩𝐚𝐥𝐩𝐢𝐭𝐚ț𝐢𝐢, 𝐭𝐫𝐞𝐦𝐨𝐫, 𝐬𝐥ă𝐛𝐢𝐫𝐞, 𝐟𝐨𝐚𝐦𝐞, 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚ț𝐢𝐞, 𝐢𝐧𝐭𝐨𝐥𝐞𝐫𝐚𝐧ță 𝐥𝐚 𝐜ă𝐥𝐝𝐮𝐫ă, 𝐢𝐧𝐬𝐨𝐦𝐧𝐢𝐞, 𝐚𝐠𝐢𝐭𝐚ț𝐢𝐞, 𝐞𝐩𝐮𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞, 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐨𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫ă, 𝐟𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐝𝐞𝐜𝐥𝐚𝐧ș𝐚𝐭𝐨𝐫 ș𝐢 𝐟𝐨𝐧𝐝 𝐞𝐦𝐨ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥.

Î𝐧 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐬𝐞𝐯𝐞𝐫𝐞, 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐨𝐮ă 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜ț𝐢𝐢 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐩𝐮𝐬𝐞 î𝐧 𝐨𝐩𝐨𝐳𝐢ț𝐢𝐞: 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐞𝐧𝐝𝐨𝐜𝐫𝐢𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐞𝐚𝐳ă 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐮𝐥 𝐢𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚𝐭, 𝐢𝐚𝐫 𝐚𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭ă 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐯𝐢𝐝𝐮𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭ă 𝐮𝐫𝐦ă𝐫𝐞ș𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐬ț𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 î𝐧 𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐜ă𝐭𝐫𝐞 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐬𝐭𝐚𝐳𝐢𝐞.

Î𝐧 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭ă 𝐚𝐩𝐚𝐫, î𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐚𝐥𝐭𝐞𝐥𝐞:

IODUM
– metabolism foarte accelerat, slăbire în ciuda foamei, căldură, neliniște și nevoie de mișcare;

SPONGIA TOSTA
– palpitații, senzații tiroidiene și cervicale, uscăciune, treziri cu senzație de sufocare;

LACHESIS
– intoleranță la căldură și la presiunea hainelor în jurul gâtului, agitație, congestie și agravare după somn;

LYCOPUS VIRGINICUS
– descris tradițional în palpitații și manifestări de hiperactivitate tiroidiană;

BELLADONNA
– congestie, pulsații, căldură intensă și manifestări bruște;

PHOSPHORUS
– hipersensibilitate, palpitații, tremur, slăbiciune și consum rapid al energiei;

ARSENICUM ALBUM
– neliniște, anxietate pentru sănătate, epuizare și agravări nocturne;

NATRUM MURIATICUM
– slăbire, palpitații, sensibilitate emoțională reținută și reacții după suferințe afective;

THYROIDINUM
– remediu organoterapic întâlnit în literatura homeopată, care nu trebuie folosit mecanic și mai ales nu în hipertiroidism necontrolat.

Acestea nu constituie o listă de tratament și nu se aleg după simplul diagnostic. Două persoane cu Graves pot necesita abordări complet diferite.

𝐂𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭: homeopatia nu trebuie folosită pentru a amâna antitiroidienele, controlul cardiac, evaluarea ochilor sau tratamentul unei crize tireotoxice. Aceste controale sunt necesare ptr urmarirea imbunatatirii starii de sanatate pe masura administrarii remediilor homeopate de catre un homeopat.

——————————————————————

𝐍𝐎𝐓Ă 𝐅𝐈𝐍𝐀𝐋Ă:
Acest articol are rol informativ si educativ si nu inlocuieste consultul endocrinologului sau al homeopatului.
Tratamentul se individualizează, iar remediile homeopate nu se administrează automat după numele bolii. Remediile se cumpara numai din farmaciile homeopate.

𝘋𝘢𝘤ă 𝘪𝘯𝘧𝘰𝘳𝘮𝘢ț𝘪𝘪𝘭𝘦 𝘷-𝘢𝘶 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘶𝘵𝘪𝘭𝘦, 𝘥𝘪𝘴𝘵𝘳𝘪𝘣𝘶𝘪ț𝘪 𝘢𝘳𝘵𝘪𝘤𝘰𝘭𝘶𝘭. 𝘗𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘫𝘶𝘯𝘨𝘦 𝘭𝘢 𝘰 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘰𝘢𝘯ă 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘦 𝘢𝘯𝘪 𝘥𝘦 𝘻𝘪𝘭𝘦 𝘤𝘢𝘶𝘵ă 𝘦𝘹𝘱𝘭𝘪𝘤𝘢ț𝘪𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘴𝘪𝘮𝘱𝘵𝘰𝘮𝘦𝘭𝘦 𝘴𝘢𝘭𝘦. 𝘗𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘤ă, 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘥𝘪𝘴𝘵𝘳𝘪𝘣𝘶𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘥𝘶𝘮𝘯𝘦𝘢𝘷𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă, 𝘷𝘢 î𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘨𝘦 𝘥𝘦 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă î𝘯𝘤𝘦𝘢𝘱ă. ❤️

𝐂𝐮 𝐝𝐫𝐚𝐠,
𝐍𝐢𝐧𝐞𝐭𝐚 𝐓𝐞𝐨𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮

24/07/2026

𝐇𝐀𝐒𝐇𝐈𝐌𝐎𝐓𝐎 – cand tiroida devine tinta propriului sistem imunitar.

Tiroidita Hashimoto este una dintre bolile despre care se vorbește enorm și care, paradoxal, creează încă foarte multă confuzie.

„Am anticorpi, dar TSH-ul este normal. Am sau nu Hashimoto?”
„Un medic spune că am noduli, altul spune că sunt doar modificări de Hashimoto.”
„Dacă am Hashimoto înseamnă că voi face obligatoriu hipotiroidism?”
„De ce mă simt rău dacă analizele sunt încă normale?”

Și, pentru cei interesați de homeopatie: există un remediu pentru Hashimoto sau trebuie tratată persoana, nu numele bolii?

𝐂𝐄 Î𝐍𝐒𝐄𝐀𝐌𝐍Ă 𝐍𝐔𝐌𝐄𝐋𝐄 𝐇𝐀𝐒𝐇𝐈𝐌𝐎𝐓𝐎?

Boala poartă numele medicului japonez Hakaru Hashimoto, care a descris-o în 1912.
Denumirea medicală este tiroidită limfocitară cronică autoimună.

Fiecare cuvânt spune ceva:
𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐢𝐭ă= inflamația tiroidei;
𝐥𝐢𝐦𝐟𝐨𝐜𝐢𝐭𝐚𝐫ă= în glandă pătrund numeroase limfocite, celule ale sistemului imun;
𝐜𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜ă = procesul persistă în timp;
𝐚𝐮𝐭𝐨𝐢𝐦𝐮𝐧ă = sistemul imun reacționează împotriva unor structuri proprii ale tiroidei.

Hashimoto este o cauză foarte frecventă de hipotiroidism.

𝐂𝐄 𝐒𝐄 Î𝐍𝐓Â𝐌𝐏𝐋Ă, 𝐃𝐄 𝐅𝐀𝐏𝐓, Î𝐍 𝐓𝐈𝐑𝐎𝐈𝐃Ă?

Tiroida produce în principal T4 (tiroxină) și o cantitate mai mică de T3 (triiodotironină). Acești hormoni participă la reglarea metabolismului, temperaturii, inimii, intestinului, musculaturii, sistemului nervos, pielii, părului și funcției reproductive.

În Hashimoto se pierde toleranța imunologică față de anumite componente ale tiroidei.

𝐃𝐨𝐮ă 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥𝐞𝐥𝐞 ț𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭:

𝐓𝐏𝐎 – 𝐭𝐢𝐫𝐨𝐩𝐞𝐫𝐨𝐱𝐢𝐝𝐚𝐳𝐚 - o enzimă necesară producerii hormonilor tiroidieni;

𝐓𝐠 – 𝐭𝐢𝐫𝐨𝐠𝐥𝐨𝐛𝐮𝐥𝐢𝐧𝐚, - proteina pe baza căreia sunt sintetizați și depozitați hormonii tiroidieni.

Pot apărea astfel:

𝐚𝐧𝐭𝐢-𝐓𝐏𝐎 = anticorpi împotriva tiroperoxidazei;
𝐚𝐧𝐭𝐢-𝐓𝐠 = anticorpi împotriva tiroglobulinei.

Dar Hashimoto nu este pur și simplu o boală „produsă de anticorpi”. Limfocitele T și alte componente ale răspunsului imun participă la inflamația și lezarea progresivă a țesutului tiroidian.

Procesul poate evolua ani de zile. La început, tiroida poate încă produce suficienți hormoni. De aceea, o persoană poate avea anticorpi pozitivi și modificări ecografice caracteristice, dar TSH și FT4 încă normale.

𝐃𝐄 𝐂𝐄 𝐀𝐏𝐀𝐑𝐄?

Nu există o singură cauză. Există o predispoziție genetică, peste care pot acționa factori de mediu și biologici. Hashimoto apare mai frecvent la femei și poate apărea familial.

Sunt studiate, între altele, influența iodului, modificările hormonale, unele infecții și diferiți factori de mediu. Pot exista asocieri și factori favorizanți, dar boala este multi- factorială.

𝐂𝐔𝐌 𝐒𝐄 𝐌𝐀𝐍𝐈𝐅𝐄𝐒𝐓Ă?

Aici apare una dintre marile confuzii. Hashimoto și hipotiroidismul nu sunt sinonime. Hashimoto este procesul autoimun.

Hipotiroidismul este consecința funcțională care poate apărea atunci când tiroida nu mai reușește să producă suficienți hormoni.

De aceea, în prima perioadă, persoana poate să nu aibă niciun simptom.

𝐂â𝐧𝐝 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐡𝐢𝐩𝐨𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥, 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐟𝐫𝐞𝐜𝐯𝐞𝐧𝐭𝐞:
oboseala și nevoia crescută de somn;
intoleranța la frig; creșterea în greutate sau dificultatea de a slăbi; constipația; pielea uscată; căderea sau subțierea părului; edemele; durerile și slăbiciunea musculară;
ciclurile menstruale abundente sau neregulate; dificultatea de concentrare;
încetinirea mentală; scăderea dispoziției;
colesterolul crescut.

Tiroida poate fi mărită, formând gușă, dar în formele evoluate poate deveni și atrofică ( micsorata).

𝐇𝐀𝐒𝐇𝐈𝐌𝐎𝐓𝐎 Ș𝐈 𝐏𝐒𝐈𝐇𝐈𝐂𝐔𝐋

Nu există o „personalitate Hashimoto”. Există însă o relație reală între funcția tiroidiană și sistemul nervos.

𝐏𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚: depresie; anxietate; iritabilitate; încetinire cognitivă;
dificultăți de concentrare; „ceață mentală”; diminuarea energiei și inițiativei.

O analiză amplă a găsit o asociere între tiroidita autoimună / hipotiroidism și tulburările depresive și anxioase. Asta nu înseamnă că fiecare persoană cu Hashimoto va avea asemenea manifestări.

Pentru homeopat, însă, felul în care omul trăiește boala și stresul devine important pentru individualizarea remediului.

𝐂𝐄 𝐀𝐍𝐀𝐋𝐈𝐙𝐄 𝐒𝐄 𝐅𝐀𝐂?

𝐓𝐒𝐇 - Este principalul indicator utilizat pentru evaluarea funcției tiroidei.

𝐓𝐒𝐇 ridicat + 𝐅𝐓𝟒 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥 → 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐜𝐚 𝐡𝐢𝐩𝐨𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐢𝐬𝐦 𝐬𝐮𝐛𝐜𝐥𝐢𝐧𝐢𝐜;

𝐓𝐒𝐇 ridicat + 𝐅𝐓𝟒 scazut → 𝐡𝐢𝐩𝐨𝐭𝐢𝐫𝐨𝐢𝐝𝐢𝐬𝐦 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐫 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐟𝐞𝐬𝐭.

𝐅𝐓𝟒 - Arată fracțiunea liberă a tiroxinei și, împreună cu TSH, este fundamentală pentru aprecierea funcției tiroidei.

𝐅𝐓𝟑 - Poate fi util în anumite situații, dar nu este testul principal pentru diagnosticul hipotiroidismului primar.

𝐀𝐧𝐭𝐢-𝐓𝐏𝐎 - Este cel mai caracteristic anticorp asociat Hashimoto.

𝐀𝐧𝐭𝐢-𝐓𝐠 - Poate fi pozitiv împreună cu anti-TPO sau, uneori, separat.

𝐅𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭:

Valoarea anticorpilor nu măsoară direct cât de „distrusă” este tiroida.

Nu putem spune că anti-TPO 1.000 înseamnă automat o boală de zece ori mai gravă decât anti-TPO 100.

American Thyroid Association, precizează inclusiv că repetarea permanentă a anticorpilor pentru urmărirea evoluției nu este necesară; TSH și FT4 sunt cele care ne arată funcția tiroidei.

În funcție de simptome și context, medicul poate investiga și hemoleucograma, feritina/fierul, vitamina B12, vitamina D, profilul lipidic, glicemia/HbA1c și eventual alte boli autoimune asociate.

𝐄𝐂𝐎𝐆𝐑𝐀𝐅𝐈𝐀 – 𝐇𝐀𝐒𝐇𝐈𝐌𝐎𝐓𝐎 𝐒𝐀𝐔 𝐍𝐎𝐃𝐔𝐋𝐈?

Aici apare situația pe care o întâlnesc foarte mulți oameni:

„Un medic spune că sunt noduli, altul spune că este doar aspectul de Hashimoto.” Amândouă situațiile sunt posibile.

Inflamația cronică din Hashimoto poate modifica aspectul normal al tiroidei: țesutul devine neuniform și apar uneori zone care, la ecografie, seamănă cu niște noduli fără să fie neapărat noduli adevărați. Aceștia sunt numiți pseudonoduli.
Dar un pacient cu Hashimoto poate avea și noduli tiroidieni adevărați. De aceea, dacă există o formațiune focală, nu este suficient să scrie pe ecografie doar „nodul”.

Trebuie evaluate: compoziția; ecogenitatea; forma; marginile; focarele ecogene/calcificările; dimensiunile.

Aceste elemente sunt integrate în sisteme de clasificare precum ACR TI-RADS.

𝐀𝐂𝐑 𝐓𝐈-𝐑𝐀𝐃𝐒, 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭:
TR1 – benign
TR2 – nesuspect
TR3 – ușor suspect
TR4 – moderat suspect
TR5 – foarte suspect.

Dar atenție: TR5 nu înseamnă automat cancer.

Scorul stabilește nivelul de suspiciune ecografică și, împreună cu dimensiunea, dacă se recomandă urmărire sau puncție aspirativă cu ac fin.

De exemplu, în ACR TI-RADS, pragul pentru puncție este ≥2,5 cm la TR3, ≥1,5 cm la TR4 și ≥1 cm la TR5; pentru unele leziuni mai mici se recomandă doar urmărire ecografică.

𝐓𝐑𝐀𝐓𝐀𝐌𝐄𝐍𝐓𝐔𝐋 𝐌𝐄𝐃𝐈𝐂𝐀𝐋

Dacă anticorpii sunt pozitivi, dar TSH și FT4 sunt normale, simpla prezență a anticorpilor nu înseamnă automat că persoana trebuie să primească hormon tiroidian.

Ș𝐈 𝐇𝐎𝐌𝐄𝐎𝐏𝐀𝐓𝐈𝐀?

Aici abordarea este complet diferită. Homeopatul nu ar trebui să caute:
„Care este remediul pentru Hashimoto?”
ci:
„Cum face această persoană Hashimoto?” Diagnosticul este același. Pacienții nu sunt.

În literatura și practica homeopată, remediile sunt selectate după totalitatea tabloului individual,

𝐂𝐀𝐋𝐂𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐂𝐀𝐑𝐁𝐎𝐍𝐈𝐂𝐀

Intră în discuție când tabloul general este dominat de frig, lentoare, fatigabilitate, transpirație, tendință la creștere ponderală și anxietate legată de sănătate și siguranță.

Persoana se poate simți copleșită de responsabilități și poate avea senzația că nu mai dispune de energia necesară pentru a le duce.

Nu se prescrie pentru că „îngrașă + are Hashimoto”, ci dacă ansamblul simptomelor corespunde.

𝐆𝐑𝐀𝐏𝐇𝐈𝐓𝐄𝐒

Un remediu important când tabloul hipotiroidian se asociază cu frig, încetinire, constipație și manifestări cutanate caracteristice, mai ales piele uscată, fisurată sau erupții cu secreții lipicioase.

Tendința la îngrășare și lentoarea fizică și psihică pot completa tabloul.

𝐒𝐄𝐏𝐈𝐀

Devine interesantă mai ales când problema tiroidiană apare într-un context hormonal feminin mai larg: perimenopauză, menopauză, tulburări menstruale, epuizare și scăderea interesului pentru activități și familie.

Caracteristică este senzația de epuizare și dorința de a fi lăsată în pace, cu ameliorare frecventă prin mișcare viguroasă.

𝐍𝐀𝐓𝐑𝐔𝐌 𝐌𝐔𝐑𝐈𝐀𝐓𝐈𝐂𝐔𝐌

Poate intra în discuție când există un istoric puternic de suferință afectivă, dezamăgire, pierdere sau doliu, persoana fiind rezervată și având tendința de a-și trăi durerea singură.

Aici nu prescriem Natrum muriaticum pentru că „Hashimoto vine din supărări”, ci pentru că întregul tablou al pacientului corespunde remediului.

𝐋𝐘𝐂𝐎𝐏𝐎𝐃𝐈𝐔𝐌

Poate prezenta tulburări digestive marcate, balonare, agravare după cantități mici de mâncare, oboseală și o combinație interesantă între nesiguranță interioară și nevoie de control sau afirmare.

Este relevant mai ales când tabloul digestiv-metabolic este puternic.

𝐋𝐀𝐂𝐇𝐄𝐒𝐈𝐒

Merită diferențiat când există intoleranță la orice presiune în jurul gâtului, congestie, senzație de constricție, agravare după somn și un tablou hormonal accentuat, inclusiv în jurul menopauzei.

𝐈𝐎𝐃𝐔𝐌

Este aproape opusul imaginii clasice de hipotiroidism lent.

Predomină agitația, neliniștea, senzația de căldură, foamea și tendința la slăbire, uneori cu mărirea tiroidei. Persoana simte nevoia permanentă de activitate.

Este mai apropiat de tablourile cu activitate tiroidiană crescută sau faze tirotoxice decât de hipotiroidismul Hashimoto constituit.

𝐒𝐏𝐎𝐍𝐆𝐈𝐀 𝐓𝐎𝐒𝐓𝐀

Are o afinitate tradițională pentru regiunea tiroidiană și laringiană: mărirea și indurația glandei, senzație de uscăciune, constricție sau presiune cervicală, asociate tabloului general al remediului.

𝐁𝐑𝐎𝐌𝐈𝐔𝐌

În Materia Medica este cunoscut pentru afinitatea glandulară, cu mărire și indurație glandulară, inclusiv tiroidiană.

𝐂𝐎𝐍𝐈𝐔𝐌 𝐌𝐀𝐂𝐔𝐋𝐀𝐓𝐔𝐌

Devine interesant atunci când predomină indurația, nodularitatea și procesele glandulare lente, dar trebuie să existe și tabloul general caracteristic al remediului.

𝐂𝐀𝐋𝐂𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐅𝐋𝐔𝐎𝐑𝐈𝐂𝐀

Este luată în considerare în tradiția homeopată mai ales pentru indurații, nodularitate și modificări fibroase, în cadrul unei tendințe generale spre țesuturi dure sau, paradoxal, pierderea elasticității.

𝐃𝐀𝐑 𝐓𝐇𝐘𝐑𝐎𝐈𝐃𝐈𝐍𝐔𝐌?

THYROIDINUM este un sarcod, nu un remediu constituțional în sensul clasic.

Sarcodele sunt preparate homeopate provenite din țesuturi, organe sau secreții fiziologice.

THYROIDINUM provine din țesut tiroidian și are o istorie aparte, deoarece preparatele tiroidiene au fost utilizate încă din perioada dezvoltării organoterapiei.

În unele școli homeopate este utilizat ca remediu de organ/intercurent, în special atunci când tabloul tiroidian este dominant.

𝐃𝐀𝐑 𝐍𝐎𝐒𝐎𝐃𝐄𝐋𝐄?

Nosodele sunt o categorie diferită. Sunt preparate homeopate provenite istoric din materiale patologice sau microorganisme și sunt folosite în anumite școli homeopate pe criterii constituționale/miasmatice.

Î𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐜𝐚𝐳 𝐜𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 î𝐧𝐭â𝐥𝐧𝐢𝐭𝐞 î𝐧 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐡𝐨𝐦𝐞𝐨𝐩𝐚𝐭ă ( profesionisti)

TUBERCULINUM – când există tabloul tuberculinic caracteristic: neliniște, nevoie intensă de schimbare și mișcare, alternanțe, nemulțumire și anumite particularități fizice.

PSORINUM – în tablouri profund psorice, cu reactivitate redusă și simptomatologia proprie remediului.

MEDORRHINUM – când predomină tabloul sicotic caracteristic și antecedentele/simptomele corespunzătoare.

LUESINUM / SYPHILINUM – în interpretarea miasmatică a proceselor distructive, numai dacă totalitatea cazului îl susține.

CARCINOSINUM – utilizat de unii homeopați în cazuri cu anumite caracteristici constituționale și familiale; nu este „nosodul bolilor autoimune” și nici „remediul Hashimoto”.

𝐈𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭: 𝐮𝐧 𝐧𝐨𝐬𝐨𝐝 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞 𝐩𝐮𝐫 ș𝐢 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐮 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜ă 𝐛𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐢𝐦𝐮𝐧ă. 𝐈𝐚𝐫 𝐧𝐨𝐬𝐨𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐯𝐚𝐜𝐜𝐢𝐧𝐮𝐫𝐢 ș𝐢 𝐧𝐮 î𝐧𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐞𝐬𝐜 𝐯𝐚𝐜𝐜𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚.

𝐂𝐔𝐌 𝐆Â𝐍𝐃𝐈𝐌 𝐇𝐎𝐌𝐄𝐎𝐏𝐀𝐓𝐈𝐂 𝐔𝐍 𝐂𝐀𝐙 𝐇𝐀𝐒𝐇𝐈𝐌𝐎𝐓𝐎?

𝐍𝐮:HASHIMOTO → THYROIDINUM.

𝐂𝐢:
1. Care este starea funcțională?
Eutiroidie, hipotiroidism subclinic, hipotiroidism manifest sau fază tranzitorie de tirotoxicoză?

2. Cum arată glanda?
Difuză? Atrofică? ( micsorata) Hipertrofică? ( marita) Pseudonodulară? Noduli reali?

3. Care sunt simptomele generale?
Cald/rece, sete, apetit, greutate, somn, tranzit, transpirație, modalități( adica ce te face sa te simti mai bine si ce te face sa te simti mai rau)

4. Care este tabloul psihologic individual?
Nu „psihologia Hashimoto”, ci psihologia persoanei.

5. Ce s-a întâmplat înaintea debutului?
Infecție, sarcină, menopauză, perioadă de stres major, doliu etc. – fără a presupune automat cauzalitatea.

6. Abia apoi: remediul constituțional, iar sarcodul sau nosodul numai dacă există indicația specifică metodei utilizate.

Aceasta înseamnă individualizare.

𝐍𝐎𝐓Ă 𝐈𝐍𝐅𝐎𝐑𝐌𝐀𝐓𝐈𝐕Ă

Acest material are caracter educativ și INFORMATIV. Nu înlocuiește consultul endocrinologic, diagnosticul sau tratamentul medical. Homeopatia este prezentată ca sistem terapeutic complementar și individualizat;
Tratamentul hormonal prescris nu trebuie întrerupt sau modificat fără medic. Nodulii cu elemente ecografice suspecte necesită evaluare medicală indiferent de abordarea complementară utilizată.

𝐈𝐌𝐏𝐎𝐑𝐓𝐀𝐍𝐓 𝐃𝐄𝐒𝐏𝐑𝐄 𝐑𝐄𝐌𝐄𝐃𝐈𝐈𝐋𝐄 𝐌𝐄𝐍Ț𝐈𝐎𝐍𝐀𝐓𝐄

Remediile enumerate în acest articol NU reprezintă o schemă de tratament și NU trebuie cumpărate sau administrate toate.

În homeopatie, faptul că mai multe remedii pot fi întâlnite în aceeași afecțiune nu înseamnă că toate sunt potrivite aceleiași persoane. Dimpotrivă, dintre numeroasele remedii posibile se caută remediul care corespunde cel mai bine tabloului individual al pacientului: simptome fizice, particularități generale, modalități, stare emoțională, antecedente și evoluția bolii.

De aceea, nu recomand autotratamentul doar după citirea unui articol și nici alegerea remediului exclusiv după diagnostic. Două persoane cu Hashimoto pot avea același diagnostic și pot necesita abordări homeopatice complet diferite.

În privința întrebărilor „De unde cumpăr remediile?” și „Cât costă?”: acestea se procură din farmacii care prepară/comercializează produse homeopate, iar prețurile diferă în funcție de producător, preparat și potență. Dar primul pas nu este cumpărarea remediului, ci stabilirea celui potrivit cazului.

𝘼𝙧𝙩𝙞𝙘𝙤𝙡𝙚𝙡𝙚 𝙢𝙚𝙡𝙚 𝙖𝙪 𝙧𝙤𝙡 𝙞𝙣𝙛𝙤𝙧𝙢𝙖𝙩𝙞𝙫 ș𝙞 𝙚𝙙𝙪𝙘𝙖𝙩𝙞𝙫. 𝙇𝙞𝙨𝙩𝙖 𝙙𝙚 𝙧𝙚𝙢𝙚𝙙𝙞𝙞 𝙫ă 𝙖𝙟𝙪𝙩ă 𝙨ă î𝙣ț𝙚𝙡𝙚𝙜𝙚ț𝙞 𝙥𝙤𝙨𝙞𝙗𝙞𝙡𝙞𝙩ăț𝙞𝙡𝙚 𝙝𝙤𝙢𝙚𝙤𝙥𝙖𝙩𝙞𝙚𝙞, 𝙣𝙪 𝙨ă 𝙫ă 𝙖𝙡𝙘ă𝙩𝙪𝙞ț𝙞 𝙨𝙞𝙣𝙜𝙪𝙧𝙞 𝙩𝙧𝙖𝙩𝙖𝙢𝙚𝙣𝙩𝙪𝙡.

𝐂𝐮 𝐝𝐫𝐚𝐠,
𝐍𝐢𝐧𝐞𝐭𝐚 𝐓𝐞𝐨𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮

𝑫𝒂𝒄ă 𝒊𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂ț𝒊𝒂 𝒗-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒖𝒕𝒊𝒍ă, 𝒅𝒊𝒔𝒕𝒓𝒊𝒃𝒖𝒊ț𝒊 𝒂𝒓𝒕𝒊𝒄𝒐𝒍𝒖𝒍. 𝑷𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒈𝒆 𝒍𝒂 𝒄𝒊𝒏𝒆𝒗𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒏𝒂𝒍𝒊𝒛𝒆𝒍𝒆 î𝒏 𝒇𝒂ță ș𝒊 î𝒏𝒄ă 𝒏𝒖 î𝒏ț𝒆𝒍𝒆𝒈𝒆 𝒅𝒊𝒇𝒆𝒓𝒆𝒏ț𝒂 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝑯𝒂𝒔𝒉𝒊𝒎𝒐𝒕𝒐, 𝒉𝒊𝒑𝒐𝒕𝒊𝒓𝒐𝒊𝒅𝒊𝒔𝒎 ș𝒊 𝒏𝒐𝒅𝒖𝒍𝒊𝒊 𝒕𝒊𝒓𝒐𝒊𝒅𝒊𝒆𝒏𝒊. ❤️🙏

Address

Bucharest
Otopeni-de-Sus

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Tainele Homeopatiei posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Tainele Homeopatiei:

Tainele Homeopatiei