Psiholog Oana Țogan - Terapie de Echilibru

09/08/2026

🌿 Uneori, vindecarea unui neam poate începe cu o singură femeie care spune: „La mine, povestea se poate schimba.”
Primul webinar din comunitatea „Femeia Conștientă” mi-a reconfirmat ceva în care cred profund: împlinirea mea vine din alinierea cu misiunea de a ghida și facilita procese de vindecare, mai ales în rândul femeilor. 💗
Vin dintr-un neam în care femeile au dus mult: războaie, văduvie, copii crescuți singure, pierderi și suferințe transmise din generație în generație.
Lucrând cu psihogenograma, am înțeles că putem păstra forța femeilor dinaintea noastră, fără să fim obligate să le ducem mai departe și durerea.
🌳 De aici se naște tema celui de-al doilea webinar GRATUIT:
„Relația cu mama și moștenirile dintre generații – ce păstrăm și ce alegem să nu ducem mai departe”
📅 28 august | ora 20:00
În memoria femeilor din neamul meu și în apropierea zilei mele de naștere, aleg să mă dăruiesc astfel. 🤍
Scrie VREAU în comentarii dacă dorești să participi.
🎁 Bonus: participantele pot primi și înregistrarea primului webinar.
Dacă simți că această întâlnire ar ajuta o femeie dragă, distribuie-i acest Reel. Mă ajuți astfel să duc binele mai departe. 🌷
Să ne fie bine. Să ne fie cu sens. Să ne fie frumos!🤗❤️

03/08/2026

„Săvârșitu-s-a!”🙏

Icoana SF. Gheorghe Multumesc Raluca Maria Vasile pentru ghidare!

Nu știu cm e la voi, dar eu ca să simt că am din nou cele trei motoare turate la capacitate maxima (minte, creier, suflet) e nevoie mai întîi de o reașezare în matcă.

Mai ales după etape intense de viață, după ce simt că unele cărări par să nu ducă nicăieri (vezi titularizarea), după ce în muncă mea am nevoie să mai pună cineva umărul și întotdeauna acel „cineva” e Dumnezeu.

N-aș fi crezut vreodată că voi avea răbdare să pictez icoane, insă
sâmbătă am reușit, după zeci de ore de lucru, să termin de pictat icoana „Sf. Gheorghe” cel purtător de biruință, care a sfărâmat capul șarpelui, balaurului. E a patra icoană pictată.

Am început-o din timpul postului Sf Petru și Pavel și abia acum am terminat-o.
Au fost și aici piedici, însă toate curg în rânduială, așa cm s-au bineprimit.

Această icoană are pentru mine o semnificație aparte.

Fiecare dintre noi are de luptat cu un balaur din inima sa, fie ca-i spunem deznădejde, indoială de sine, neiubire și neiertări față de el însuși, de aproape, mamă, tată, temeri, frici de orice natură n-ar fi.

Ca om sunt și eu încercată de provocări din diverse roluri, de mamă, soție, soră, dar și ca terapeut, unde vad toate aceste și mai asupra cu măsură.

Văd balaurul în toate formele sale fie că-i spunem depresie, adictie, dependente de orice natură, unele ai spune că nici pagina asta albă pe care scriu acum nu le poate incape, gânduri întunecate, suicidare, tendințe obsesii si compulsii pe care mintea umană le poate reprima o vreme însă balaurul ascuns în adâncuri se întărește cu atat mai mult cu cât este hrănit cu toate cele de mai sus iar apariția sa în cotidian ia forme de neimaginat uneori.

N-aș fi crezut vreodată că voi avea răbdare să pictez icoane.
E un exercițiu ce-l fac de doi ani, mai ales in posturi, e o „interpretare populară” mai degrabă, decât una canonică academică.

O fostă cursanta a primei ediții a programului pentru femei ce l-am dezvoltat și susținut on line, (dacă ești aici pe pagină de mai mult timp știi deja că a ajuns la ediția cu numărul 6) „INTOARCE-TE LA TINE” mi-a devenit mentor in această îndeletnicire și-ți recomand cu drag cursurile sale.

Iți mulțumesc Raluca Maria Vasile pentru răbdarea și dăruirea cu care ne-ai îndrumat pe „calea iconarului”. Am trăit stări ce s-au dezvăluit in mod miraculos, cu cât m-am afundat mai mult în proces dar am trăit și provocări de a renunța, lipsa răbdării în migală. E terapie prin artă.

Ca să parcurgi procesul și să simți real că-ți este spre folos, e nevoie de o stare aparte aș putea spune. Nu te obligă nimeni să postești (dar ar fi de preferat) și nu-ți impune nimeni nimic, însă „stăruința” și „autodisciplina” pot deveni factori potențatori ai creației finale cu impact asupra celui ce o primește în casa sa.

La final am oferit drept cadou celor pe care i-am purtat in gand spre a le fi de ajutor.

Aici nu e despre vreo performanță, perfecțiune de atins și aceasta este o altă latură a frumuseții procesului, profund uman, ci e despre ceea ce la final simte cel ce o lucrează, dar și privitorul, daca „îl cheamă” în rugăciune ca o asumare, a unei călătorii mai mult catre Sine, spre inima sa și mai departe Sfantul pictat, ghidează.

Cât timp pictez, mă rog și dacă simt că nu o mai pot face, că-mi slăbește rugăciunea, pun acatiste, muzică bizantină pe fundal. E o magie aparte.

De fiecare dată când am inceput fiece icoană, am „menit-o” unei cauze.

Fie spre vindecarea cuiva, de exemplu „Sf Matroana” a Rusiei ce am descoperit-o în cursul Ralucăi și am regăsit-o intr-o biserica la Nisa, în Franța, aproape de locuința fiicei mele pe când era acolo rezidentă, (nici nu știam de existența acestei sfinte dar mereu o regaseam în diverse locuri pentru că ceea ce ea lucrează, aveam nevoie) fie cea numită „Acoperământul Maicii Domnului” pe care am pictat-o spre protecția casei și a celor ce locuim în ea, sau a „Maicii peruane” spre protecție și susținere în momente de greutate ale vieții cuiva drag.

Tehnica acestor icoane e din pictura pe blat de lemn, a celei traditionale vechi țărănești.
Aceasta îl înfățișează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, simbol al curajului, al credinței și al biruinței binelui asupra răului. Balaurul nu reprezintă doar răul din lume, ci și propriile noastre temeri, ispite și lupte interioare, așa cm spuneam anterior. Fiecare dintre noi are un „balaur” de înfruntat, iar Sfântul Gheorghe ne amintește că, prin credință și perseverență, că lumina poate învinge întotdeauna întunericul.

🎨 Ca tehnică de lucru am folosit:
pictură în acrilic pe blat de lemn; realizată în stil icoană țărănească tradițională, cu influențe ale artei populare românești, picturii naive și ale iconografiei bizantine.

Apoi ieri am fost la mănăstirea de maici CĂMÂRZANI să mulțumesc că am săvârșit icoana ce m-a ajutat să-mi înving demonii interiori cu credință, blândețe și nădejde.

Acolo am primit două mesaje.

1. Ca psihoterapeut să reiau programul pentru femei „ÎNTOARCE-TE LA TINE” EDIȚIA A 7-A! intr-un nou format, cu o durată de 2 luni de această data, nu doar 30 zile, DIN 26 SEPTEMBRIE, DE LUNA PLINA!! La LUNA RECOLTEI
Așadar dacă îți doresti sa-ți invingi temeri si convingeri ce te limitează in a trai plenar si sa participi, cu drag iti pot oferi detalii in privat. Curand voi lansa programul oficial.

2. Luna aceasta îmi voi sărbători ziua de naștere, iar anul acesta mi-am făcut un cadou diferit: curajul de a-mi susține unul dintre proiectele de suflet, și de a-l arăta: acesta de a picta și de a-mi scoate in lume noul volum de versuri. Te voi tine la curent.

Vă mulțumesc tuturor celor care aleg să susțină un vis născut din pasiune și din suflet. ❤️

Urmează-ți visul si hai în cursul-program „INTOARCE-TE LA TINE!” Editia cu nr. 7‼️ Dacă simti sa participi, scrie interesata in comentarii si revin catre tine.🤗

Am pregătite pentru tine multe surprize.💕

Să ne fie bine, să ne fie frumos!🌱🤗❤️

29/07/2026

Uneori, cea mai importantă călătorie nu este cea către un loc nou, ci cea înapoi către tine.
Am plecat într-un retreat nu ca psihoterapeut, nu ca omul care trebuie să găsească răspunsuri pentru ceilalți, ci pur și simplu... ca Oana.
Pentru că da, și terapeuții au nevoie de terapie. Și cei care îi însoțesc pe alții au nevoie, uneori, să fie însoțiți.
Patru zile în care am lăsat la intrare toate rolurile: profesionist, facilitator, omul care oferă. Și mi-am dat voie doar să fiu.
Să respir. Să simt. Să tac. Să râd. Să plâng. Să-mi reamintesc cine sunt dincolo de ceea ce fac.
Mi-am reconfirmat încă o dată un adevăr simplu: nu trebuie să ajungem la epuizare pentru a ne opri. Nu trebuie să ne prăbușim ca să ne permitem odihna. Valoarea noastră nu stă doar în cât oferim celorlalți, ci și în grija pe care ne-o purtăm nouă înșine.
Mă întorc de la munte cu recunoștință, cu mai multă claritate și cu dorința de a aduce și în Moldova experiențe de reconectare prin metoda Easy Healing.
Poate că nu avem nevoie să devenim altcineva.
Poate că avem nevoie doar de un loc sigur în care să ne întoarcem la ceea ce am fost dintotdeauna.
Și, din când în când, să ne dăm voie... doar să fim. 🤍

28/07/2026

Moto. „N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit,
e de-ajuns o mână de prieteni, în asfințit.” O melodie superba ce te invit să o asculti când ai un răgaz.

Uneori trebuie să plecăm din locul cunoscut pentru a ne putea auzi din nou vocea interioară.

Dacă ai mai poposit pe pagina mea, știi că am nevoie de timp pentru ca experiențele importante să se așeze în inima mea.
De aceea scriu abia astăzi despre ceea ce am trăit saptamana ce a trecut.
Nu pot vorbi imediat despre lucrurile care mă ating profund. Am nevoie să le las să coboare din minte, în corp și în suflet. Să le las să-și găsească locul și sensul, pentru că atunci când crezi că te cunoști suficient, vine uneori un astfel de moment și ai sentimentul că ți s-a mai luat o pânză de păianjen de pe ochi și te descoperi sub o altfel de valență, privești viața, oamenii, totul, dintr-o alta perspectivă.

Și nu pentru că tot ce știai despre tine era fals, cii pentru că adevărul despre noi are mai multe straturi. Iar viața ni le dezvăluie atunci când suntem pregătiți să le vedem.

Patru zile am fost între munte și cer, unde am plecat sa ma regasesc.
Am plecat sa-mi reamintesc cine sunt…

Patru zile în care doar am fost, pur și simplu.
Teoretic vacanța a început demult, practic însă, sunt în vacanță doar de o săptămână.

După luni de activitate, formări, examene, responsabilități și prezență continuă în viețile celorlalți, am plecat într-un retreat. Nu ca psihoterapeut. Nu ca specialist. Nu ca omul care trebuie să înțeleagă, să susțină, să ofere răspunsuri sau să găsească soluții.
Am plecat ca mine.

Pentru că, da, și terapeuții au nevoie de terapie.

Sunt întrebată adesea: „Dar dumneavoastră cm rezistați dacă lucrați zilnic cu oameni care au atâtea probleme?”
„Conștient ”simt să raspund de fiece data, insă dezvolt și vorbsc despre igiena mentala, reconectarea la Sine si multe altele.
„Cum adica? Mergeti la psiholog?” și par șocați unii.
Evident, „Da”!!!
Și cei care îi însoțesc permanent oameni în jobul lor (de psihoterapeut in cazul meu), au nevoie, uneori, să fie însoțiți.

Un terapeut responsabil știe că pentru a putea susține corect, curat, procesele oamenilor de redresare, e important ca el însuși sa fie clar „ca o oglinda.”

In retreatul la care am participat, intr-o locație de vis in Pștera-Brașov, organizat și susținut cu atâta măiestrie de Simona Petcu, am fost ghidate prin metode ca Easy Healing, EFT Emotional Freedom Techniques și de Sound Healling, ce au stat la baza workshopurilor și atelierelor prin care am fost purtate.

Cu blândețe, am călătorit către esența profundă, umană și vindecatoare alături de alte 9 femei absolut minunate.

Am fost acolo una pentru cealaltă, dincolo de funcții, dincolo de diplome, dincolo de rolurile sociale și profesionale. Fiecare participantă era un profesionist valoros în domeniul său. Femei obișnuite să organizeze, să conducă, săsusțină și îndrume alți oameni, să decidă, să rezolve și să ofere.

Pentru patru zile, am lăsat toate aceste identificări la intrare.
Și ne-am dat voie să fim.
Atât.
Să respirăm.
Să simțim.
Să tăcem.
Să râdem.
Să plângem.
Să fim văzute fără să demonstrăm nimic.

Minunata Simona Petcu, trainerul și facilitatorul acestei experiențe, știind că sunt psihoterapeut mi-a spus:
„Oana, casă-ți iei tot ce ai nevoie în acest moment, aici te invit sa fii „pe persoană fizică” cm s-ar spune, și să uiți dacă e posibil că ești psihoterapeut”.

Recunosc, am reușit în mare parte.
Când mult timp „faci” pentru ceilalți, uiți uneori cm este doar „să fii”.

Când te dedici profesiei, proiectelor și oamenilor care își așază vulnerabilitatea în mâinile tale, poți pierde contactul cu acel loc interior în care nu trebuie să fii util, puternic sau pregătit, acolo unde existența ta este suficientă.
Simona Petcu, împreună cu Ramona Burda Salajan, au creat cadrul acestei întâlniri între mai multe întrebări nerostite:

„Cine sunt eu când nu mai sunt rolurile mele?
Cine sunt când nu mai trebuie să demonstrez?
Cine sunt când nu mă mai definesc prin ceea ce fac pentru ceilalți?” și te invit să ți le pui și tu.

Fiind prima ediție a acestui retreat, mi-a amintit de primul retreat pe care l-am organizat eu însămi, într-o zonă de munte superbă, atunci la Comănești Bacău, în urmă cu șapte ani și am simțit puternic cât de mult se cere in mine reeditarea acelui eveniment.

Voi lăsa ca lucrurile să curgă firesc în viața mea și cu siguranță, voi reveni către zona ce mi-e atât de dragă deasemeni, aceea de lucrul cu femeile.

Poate ca o închidere a unui ciclu. Poate ca o închidere rotundă a unei etape de viață și începutul alteia și pentru a-l înțelege dintr-un nivel nou de conștiință.

Poate ca o întoarcere la o energie a mea, pe care am lasat-o deoparte o vreme, dar cu înțelepciunea tuturor experiențelor trăite și acumulate între timp, AICI SI ACUM, o voi aduce din nou în atenție.

Cum a fost pentru mine?

Timp de patru zile, în inima Rezervației Caraiman, satul Peștera ne-a devenit portal de trecere către o altă realitate, una în care timpul nu-l mai era măsuram în programări, termene și obligații, ci l-am trăit în respirații, pași, răsărituri și apusuri care îți tăiau respirația.

Prin vitrina largă a camerei de cazare, pătrundeam în fiecare zi, într-o galerie vie de tablouri ale naturii. Munții își schimbau lumina, norii își schimbau forma, iar eu mă schimbam, aproape imperceptibil, împreună cu ei.

În astfel de locuri, natura nu îți cere nimic.
Nu trebuie să fii performant.
Nu trebuie să fii disponibil.
Nu trebuie să explici cine ești.
Trebuie doar să fii prezent.

O călătorie ca aceasta, care unește latura de vacanță cu cea a dezvoltării personale, poate deveni terapeutică nu doar pentru că ne mută dintr-un loc în altul, ci pentru că ne scoate, pentru o vreme, din automatismele prin care ne trăim viața.

Într-un spațiu nou, mintea nu mai poate funcționa în întregime pe pilot automat. Devenim mai atenți. Mai curioși. Mai prezenți. Ne mișcăm, descoperim, interacționăm și ne expunem unor experiențe care pot lărgi perspectiva asupra propriei vieți.

O amplă analiză a cercetărilor despre vacanțe și bunăstarea subiectivă a examinat 125 de studii, iar meta-analizele disponibile indică, în general, o îmbunătățire a stării de bine după perioadele de vacanță.

Beneficiile sunt susținute mai ales de desprinderea reală de muncă, de mișcare, de conexiunea socială și de experiențele trăite în mod conștient.

Totuși, efectele pot scădea după întoarcerea la vechile rutine, ceea ce ne arată cât de important este să integrăm în viața cotidiană ceea ce am descoperit în timpul călătoriei. Eu am ales să mai rămân o vreme cu gândulacolo, în munți.

Nu orice plecare devine automat vindecătoare. Poți călători și fără să ajungi la tine, dar atunci când călătoria este însoțită de intenție, reflecție, siguranță, mișcare, natură, întâlniri umane autentice, și un specialist pe măsură, ea poate deveni o formă profundă de reconectare.
Între un răsărit și un apus, Simona ne-a purtat mai aproape de noi înșine într-un mod pe care l-am simțit magic, dar în același timp profund, relevant și plin de claritate.

Ce poate rămâne după un retreat?

Un astfel de retreat nu este doar o evadare frumoasă din cotidian.
Poate fi un spațiu de exersare a prezenței, a comunicării autentice și a capacității de a rămâne în contact cu propriile emoții fără a fi copleșit de ele.
Poate sprijini dezvoltarea abilităților de autoreglare emoțională, conștientizarea tiparelor personale și dobândirea unor modalități mai sănătoase de comunicare relațională.
Dar, poate mai presus de toate, îți poate aminti că nu trebuie să aștepți până la epuizare pentru a te opri.

Nu trebuie să te prăbușești pentru a-ți permite odihnă.
Nu trebuie să ajungi la limită pentru a te întoarce către tine.
Nu trebuie să fii permanent de folos pentru a avea valoare.

Un început care se pregătește
Mulțumesc Camp Retreat.
Mulțumesc, Simona.
Mulțumesc, Ramona.
Mulțumesc femei minunate!

Multumesc cu recunoștință!
Vă mulțumesc pentru experiență, pentru prezență și pentru felul în care ați creat un spațiu în care fiecare dintre noi și-a putut aminti, măcar pentru câteva zile, cine este dincolo de toate rolurile sale.

M-am rugat de curând ca „Bunuțul” să-mi trimită, în cel mai potrivit mod, oamenii alături de care să pot construi proiectele ce mă așteaptă și cred că uneori răspunsurile nu vin sub forma unor semne spectaculoase.

M-am rugat să-mi reamintesc cine sunt și îmi doresc să aduc și în Moldova metoda Easy Healing, pentru ca această experiență să poată fi de folos cât mai multor persoane.
Mă bucur deja de perspectiva unei colaborări viitoare ce se arată.

Rămâi aproape, toate la momentul potrivit vor fi și pentru tine. Îți garantez nu doar evenimente, ci experiențe!
Iar dacă simți că și tu ai nevoie să lași, pentru câteva zile, toate rolurile deoparte și să te întâlnești cu omul care ești dincolo de ele.

Poate că nu avem întotdeauna nevoie să devenim altcineva.
Poate că avem nevoie doar de un loc sigur în care să ne întoarcem la ceea ce am fost dintotdeauna.

Și, din când în când, să ne dăm voie doar să fim.
Vară minunata îți doresc!
Să-ți fie bine!
Să-ți fie frumos!🤗❤️🌱

# calatoriicatretine

24/07/2026

Când tinerii îți redau încrederea în viitorul României, merită sa-i asculți până la capăt.

In urma cu ceva timp, intr-o zi obișnuită, primesc un telefon de a acorda un interviu televizat, de la un tânăr, elev in clasa a XI-a din Bacău, care mă urmarea pe Facebook de ceva vreme. Mi s-a parut neobisnuit dar și onorant in același timp. Multă lume nu are răbdare să mă citeasca aici, mai ales când scriu ,,prea mult". Vladimir-Alexandru Moțoc, căci despre el e vorba astăzi, a aflat ca am infiintat cercetasia la Pascani și fiind și el cercetas, a rămas pe pagina mea.

Apoi vazand in timp tot ce am dezvoltat, direcția in care m-a dus viața in a fi alături de tineri mai departe, si-a dorit să-i fiu aproape in proiectul sau jurnalistic format dintr-o serie de 6 interviuri, proiect pilot numit ,,POVESTILE CETATII" ce le poți găsi pe YouTube.

Cum nimic nu e întâmplător, d**a numeroase amanari datorate proiectelor ce le aveam pe rol, am reușit să dedic o zi deplasarii la Bacău și am inregistrat interviul. Ieri a fost difuzat.

Astăzi este ziua lui și simt că merită să îi spun public cât de mult îl apreciez si sa-ti las si tie intalnirea noastra pusa ,,pe sticla".🤗❤️

Într-o lume în care mulți tineri caută validare rapidă, Vladimir a ales un drum mai greu, nu neaparat pentru ca si-a dorit sa fie greu, insa viata a fost nebtorul lui de succes. Si a ales drumul muncii, al studiului, al performanței și al construcției personale. Concursurile naționale câștigate, rezultatele obținute la olimpiade și dorința de a urma o carieră în diplomație nu sunt simple realizări trecute într-un CV.

Sunt dovada unui caracter format prin disciplină, perseverență și respect față de educație.

Vladimir a imbatisat de copil pasiunea pentru journalism la Clubul copiilor și faptul că televiziune locală din Bacău i-a oferit credit de a avea spatiu de emisie pentru proiectul lui ,,POVESTILE CETATII" zic eu că e mai mult decât graitor in privința acestui tânăr.
Dincolo de toate acestea, am descoperit un spirit matur pentru vârsta să frageda, în ciuda unui destin provocator, care știe să asculte, să pună întrebări cu sens și să privească oamenii dincolo de aparențe.
Un tânăr care înțelege că adevărata valoare nu se măsoară doar în diplome, ci și în felul în care alegi să crești ca om.
Cred că avem o datorie morală: să îi observăm pe astfel de tineri și să le fim alături si sa ii sustinem. Prea des vorbim despre ceea ce nu merge în România și prea rar despre cei care, prin seriozitatea și munca lor, pot schimba imaginea acestei țări.
Eu aleg să cred în generația lui Vladimir și in destinul care îl așteaptă de aici înainte. Aleg să cred că România poate avea diplomați, lideri și profesioniști care să o reprezinte cu demnitate, competență și onoare. Iar el are toate șansele să fie unul dintre aceștia.
Daca îți dorești sa-l susții și tu in continuarea proiectelor sale, pentru că in concret, e importanta și o susținere materiala nu doar strangeri de mana, azi de ziua lui o poti face si m-as bucura și ma poți contacta daca iti doresti.

La mulți ani, Vladimir! 🎉🎈Îți doresc să nu-ți pierzi niciodată curajul de a visa, să rămâi fidel valorilor tale și să întâlnești oameni care să îți deschidă uși nu din obligație, ci pentru că vor recunoaște omul excepțional care ești.

Să îți păstrezi mereu bunul-simț, setea de cunoaștere și încrederea că fiecare pas făcut cu integritate te apropie de destinul tău.

România are nevoie de tineri ca tine. Iar noi avem nevoie să credem în ei.

La mulți ani și un viitor pe măsura visurilor tale!🎉🎈🤗❤️

Va las mai jos întâlnirea noastră in timp ce faci poate alte lucruri, să o asculti/ vezi dacă ai un răgaz și aștept și părerea ta.
Vizionare placuta!

Când tinerii îți redau încrederea în viitorul României, merită sa-i asculți până la capăt.

In urma cu ceva timp, intr-o zi obișnuită, primesc un telefon de a acorda un interviu televizat, de la un tânăr, elev in clasa a XI-a din Bacău, care mă urmarea pe Facebook de ceva vreme. Mi s-a parut neobisnuit dar și onorant in același timp. Multă lume nu are răbdare să mă citeasca aici, mai ales când scriu ,,prea mult". Vladimir-Alexandru Moțoc, căci despre el e vorba astăzi, a aflat ca am infiintat cercetasia la Pascani și fiind și el cercetas, a rămas pe pagina mea.

Apoi vazand in timp tot ce am dezvoltat, direcția in care m-a dus viața in a fi alături de tineri mai departe, si-a dorit să-i fiu aproape in proiectul sau jurnalistic format dintr-o serie de 6 interviuri, proiect pilot numit ,,POVESTILE CETATII" ce le poți găsi pe YouTube.

Cum nimic nu e întâmplător, d**a numeroase amanari datorate proiectelor ce le aveam pe rol, am reușit să dedic o zi deplasarii la Bacău și am inregistrat interviul. Ieri a fost difuzat.

Astăzi este ziua lui și simt că merită să îi spun public cât de mult îl apreciez si sa-ti las si tie intalnirea noastra pusa ,,pe sticla".🤗❤️

Într-o lume în care mulți tineri caută validare rapidă, Vladimir a ales un drum mai greu, nu neaparat pentru ca si-a dorit sa fie greu, insa viata a fost nebtorul lui de succes. Si a ales drumul muncii, al studiului, al performanței și al construcției personale. Concursurile naționale câștigate, rezultatele obținute la olimpiade și dorința de a urma o carieră în diplomație nu sunt simple realizări trecute într-un CV.

Sunt dovada unui caracter format prin disciplină, perseverență și respect față de educație.

Vladimir a imbatisat de copil pasiunea pentru journalism la Clubul copiilor și faptul că televiziune locală din Bacău i-a oferit credit de a avea spatiu de emisie pentru proiectul lui ,,POVESTILE CETATII" zic eu că e mai mult decât graitor in privința acestui tânăr.
Dincolo de toate acestea, am descoperit un spirit matur pentru vârsta să frageda, în ciuda unui destin provocator, care știe să asculte, să pună întrebări cu sens și să privească oamenii dincolo de aparențe.
Un tânăr care înțelege că adevărata valoare nu se măsoară doar în diplome, ci și în felul în care alegi să crești ca om.
Cred că avem o datorie morală: să îi observăm pe astfel de tineri și să le fim alături si sa ii sustinem. Prea des vorbim despre ceea ce nu merge în România și prea rar despre cei care, prin seriozitatea și munca lor, pot schimba imaginea acestei țări.
Eu aleg să cred în generația lui Vladimir și in destinul care îl așteaptă de aici înainte. Aleg să cred că România poate avea diplomați, lideri și profesioniști care să o reprezinte cu demnitate, competență și onoare. Iar el are toate șansele să fie unul dintre aceștia.
Daca îți dorești sa-l susții și tu in continuarea proiectelor sale, pentru că in concret, e importanta și o susținere materiala nu doar strangeri de mana, azi de ziua lui o poti face si m-as bucura și ma poți contacta daca iti doresti.

La mulți ani, Vladimir! 🎉🎈Îți doresc să nu-ți pierzi niciodată curajul de a visa, să rămâi fidel valorilor tale și să întâlnești oameni care să îți deschidă uși nu din obligație, ci pentru că vor recunoaște omul excepțional care ești.

Să îți păstrezi mereu bunul-simț, setea de cunoaștere și încrederea că fiecare pas făcut cu integritate te apropie de destinul tău.

România are nevoie de tineri ca tine. Iar noi avem nevoie să credem în ei.

La mulți ani și un viitor pe măsura visurilor tale!🎉🎈🤗❤️

Va las mai jos întâlnirea noastră in timp ce faci poate alte lucruri, să o asculti/ vezi dacă ai un răgaz și aștept și părerea ta.
Vizionare placuta!

Când tinerii îți redau încrederea în viitorul României, merită sa-i asculți până la capăt.

In urma cu ceva timp, intr-o zi obișnuită, primesc un telefon de a acorda un interviu televizat, de la un tânăr, elev in clasa a XI-a din Bacău, care mă urmarea pe Facebook de ceva vreme. Mi s-a parut neobisnuit dar și onorant in același timp. Multă lume nu are răbdare să mă citeasca aici, mai ales când scriu ,,prea mult". Vladimir-Alexandru Moțoc, căci despre el e vorba astăzi, a aflat ca am infiintat cercetasia la Pascani și fiind și el cercetas, a rămas pe pagina mea.

Apoi vazand in timp tot ce am dezvoltat, direcția in care m-a dus viața in a fi alături de tineri mai departe, si-a dorit să-i fiu aproape in proiectul sau jurnalistic format dintr-o serie de 6 interviuri, proiect pilot numit ,,POVESTILE CETATII" ce le poți găsi pe YouTube.

Cum nimic nu e întâmplător, d**a numeroase amanari datorate proiectelor ce le aveam pe rol, am reușit să dedic o zi deplasarii la Bacău și am inregistrat interviul. Ieri a fost difuzat.

Astăzi este ziua lui și simt că merită să îi spun public cât de mult îl apreciez si sa-ti las si tie intalnirea noastra pusa ,,pe sticla".🤗❤️

Într-o lume în care mulți tineri caută validare rapidă, Vladimir a ales un drum mai greu, nu neaparat pentru ca si-a dorit sa fie greu, insa viata a fost nebtorul lui de succes. Si a ales drumul muncii, al studiului, al performanței și al construcției personale. Concursurile naționale câștigate, rezultatele obținute la olimpiade și dorința de a urma o carieră în diplomație nu sunt simple realizări trecute într-un CV.

Sunt dovada unui caracter format prin disciplină, perseverență și respect față de educație.

Vladimir a imbatisat de copil pasiunea pentru journalism la Clubul copiilor și faptul că televiziune locală din Bacău i-a oferit credit de a avea spatiu de emisie pentru proiectul lui ,,POVESTILE CETATII" zic eu că e mai mult decât graitor in privința acestui tânăr.
Dincolo de toate acestea, am descoperit un spirit matur pentru vârsta să frageda, în ciuda unui destin provocator, care știe să asculte, să pună întrebări cu sens și să privească oamenii dincolo de aparențe.
Un tânăr care înțelege că adevărata valoare nu se măsoară doar în diplome, ci și în felul în care alegi să crești ca om.
Cred că avem o datorie morală: să îi observăm pe astfel de tineri și să le fim alături si sa ii sustinem. Prea des vorbim despre ceea ce nu merge în România și prea rar despre cei care, prin seriozitatea și munca lor, pot schimba imaginea acestei țări.
Eu aleg să cred în generația lui Vladimir și in destinul care îl așteaptă de aici înainte. Aleg să cred că România poate avea diplomați, lideri și profesioniști care să o reprezinte cu demnitate, competență și onoare. Iar el are toate șansele să fie unul dintre aceștia.
Daca îți dorești sa-l susții și tu in continuarea proiectelor sale, pentru că in concret, e importanta și o susținere materiala nu doar strangeri de mana, azi de ziua lui o poti face si m-as bucura și ma poți contacta daca iti doresti.

La mulți ani, Vladimir! 🎉🎈Îți doresc să nu-ți pierzi niciodată curajul de a visa, să rămâi fidel valorilor tale și să întâlnești oameni care să îți deschidă uși nu din obligație, ci pentru că vor recunoaște omul excepțional care ești.

Să îți păstrezi mereu bunul-simț, setea de cunoaștere și încrederea că fiecare pas făcut cu integritate te apropie de destinul tău.

România are nevoie de tineri ca tine. Iar noi avem nevoie să credem în ei.

La mulți ani și un viitor pe măsura visurilor tale!🎉🎈🤗❤️

Va las mai jos întâlnirea noastră in timp ce faci poate alte lucruri, să o asculti/ vezi dacă ai un răgaz și aștept și părerea ta.
Vizionare placuta!

Enjoy the videos and music you love, upload original content, and share it all with friends, family, and the world on YouTube.

09/07/2026

La sfârșitul vieții, nu cred că ne vom întreba cât am adunat.
Ci cât am iubit.
Și poate, mai ales...
în câte inimi am rămas vii.
Dar există o întrebare și mai grea:
Cât de mult te-ai iubit pe tine?
Te-a învățat cineva cm se face?
Ai văzut iubirea de sine în familia în care ai crescut?
Eu nu.
Și mi-a trebuit aproape o viață să învăț că iubirea de sine nu este egoism. Este fundamentul din care se nasc toate celelalte iubiri.
Ani la rând m-a urmărit o altă întrebare:
Ce a însemnat existența mea pentru ceilalți?
Nu am făcut doar bine. Am și greșit. Sunt om.
Dar am înțeles că valoarea unei vieți nu stă în ceea ce aduni, ci în ceea ce lași în sufletele oamenilor: un zâmbet, o speranță, curajul de a merge mai departe.
În aceste zile am încheiat un parcurs terapeutic alături de patru frați care și-au pierdut tatăl într-un mod dramatic.
Și am simțit, încă o dată, că psihoterapia nu șterge durerea. O transformă. Îi dă sens. Îl ajută pe om să se regăsească.
De aceea iubesc ceea ce fac.
Dacă simți că ai obosit să supraviețuiești și a venit vremea să te alegi pe tine, te invit într-un proces terapeutic în care să identifici buclele de timp în care ai rămas captiv și să începi să scrii o poveste nouă.
📩 WhatsApp: 0766 639 008
Și te las cu o întrebare:
Dacă ai pleca mâine, oamenii și-ar aminti ce ai avut... sau cm i-ai făcut să se simtă?
Dar tu... ai putea spune că ai învățat, cu adevărat, să te iubești?
🤗❤️ Ai grijă de tine!
Să-ți fie bine. Să-ți fie frumos. 🌱
Doliu SănătateMintală PsihoterapieIntegrativă