16/05/2026
Mulțumim, Raluca, pentru răbdarea, deschiderea și naturalețea cu care îi primești pe copii la Busy Bee. 💛
Vedem zilnic cât de mult contează pentru un copil să fie privit cu acceptare, nu cu etichete. Iar pentru David și pentru mulți alți copii, experiențele de genul acesta înseamnă enorm: încredere, bucurie, sentimentul că aparțin și că pot reuși.
Incluziunea reală începe exact așa — prin oameni care aleg să vadă copilul înaintea diagnosticului. ❤️
Îți mulțumim că le oferi un spațiu în care sunt primiți cu răbdare, căldură și respect și că vorbești atât de frumos despre un subiect care încă are nevoie de multă conștientizare.
Astăzi am avut din nou atelier cu David.
Un băiețel foarte simpatic, curios, atent la detalii și extrem de fericit când i-a ieșit ce și-a propus. ❤️
David are tulburare de spectru autist și este a doua oară când vine la atelier la Busy Bee.
De-a lungul timpului am mai lucrat și cu copii de la centrul Rainbow din Pitești și, sincer, experiențele acestea m-au făcut să observ niște lucruri care cred că merită spuse mai des.
Copiii aceștia simt imediat când sunt tratați “altfel”.
Și, din păcate, uneori sunt.
La unele activități prin școli îi văd puși separat, singuri în prima bancă, mai puțin implicați, mai puțin căutați de ceilalți copii. Uneori poate din grabă, alteori din lipsă de experiență sau pur și simplu pentru că sistemul încă învață cm să gestioneze mai bine integrarea reală.
Dar integrarea nu înseamnă doar să fie prezenți în clasă.
Înseamnă să fie incluși. Să participe. Să fie parte din grup fără să simtă permanent că sunt “copilul diferit”.
Iar partea care mi se pare importantă este că, de multe ori, ceilalți copii nici măcar nu au o problemă cu asta până nu văd adulții tratând situația diferit.
În atelierele mele, toți copiii sunt bineveniți.
Într-adevăr, uneori unii au nevoie de mai multă răbdare, de alt ritm sau de mai multă atenție. Și eu încă învăț. Mi-aș dori să știu și mai multe și să pot adapta și mai bine experiența pentru ei.
Dar niciun copil nu ar trebui să simtă că este “în plus” la masă.
Copiii nu trebuie împărțiți între “normali” și “ceilalți”.
Mai ales într-o lume în care vorbim tot mai mult despre empatie, incluziune și inteligență emoțională.
Și cred că uneori un atelier mic, cu pastă de zahăr, cookies și multă răbdare poate face mai mult decât pare din exterior. 💛