24/06/2026
O mare parte din puterea alchimică și creativă a energiei feminine este stocată în uter.
Foarte mult timp, acest centru de putere și creativitate a fost stigmatizat, pus la zid, învinuit de către diferite curente așa zis spirituale și culte religioase dominante și separatiste.
Uterul păstrează memoria traumelor suferite în timp, iar acestea se perpetuează sau se alchimizează cu fiecare experiență de viață a unei ființe.
Uterul este un organ de procesare și transformare a energiilor care vin din câmpul subtil al emoțiilor umane, din ceea ce numim răni ale sufletului, stigmate și reprimări afective.
El este foarte receptiv la tot ceea ce înseamnă "sentiment inferior" iar educația și igiena emoțiilor de la o vârstă fragedă este de o importanță covârșitoare.
Mulți părinți transmit inconștient de multe ori copiilor mesaje pline de incertitudini, îngrijorare și nesiguranță privitor la acest aspect al viitoarei vieți intime și afective. De cele mai multe ori, această educație lipsește, sau se reduce la propriile experiențe de viață preluate și apoi transmise genetic.
Dramele emoționale nerezolvate se transmit în câmpul subtil al copiilor, în special în intervalul 7-14 ani, o perioadă pe care puțini adolescenți o trec bine din punct de vedere emoțional.
Uterul absoarbe tot ceea ce înseamnă memorie negativă, reprimată, stagnantă, cu scopul vindecării și reconcilierii.
Nu există loc din corpul uman care să simtă mai profund plăcerea, bucuria, extazul, dar și durerea, rușinea și auto blamarea prin învinuire și însingurare decât uterul.
Toate dramele, separările, învinuirile și luptele interne somatizează la nivelul uterului, apoi această energie corect, sau incorect reciclată și transformată se transmite centrilor energetici numiți superiori.
Multe femei încearcă să cultive bucuria și pacea la nivelul inimii, dar ceea ce numim suflet, sau suflu divin pornește din străfundul memoriilor ancorate la nivelul uterului.
Acolo se află cheia care deschide porțile raiului, sau ale iadului, două stări ale conștiinței care trăiesc încă o profundă scindare și separare.
În realitate, cu cât o ființă depășeste mai mult această graniță dintre cele două lumi aparent separate, punând capăt învinuirii și dezbinării interne, cu atât chimia organică se va înălța și procesa spre stări mai elevate ale conștiinței.
Ceea ce este numit procesul iluminării nu se poate întâmpla decât în acele momente de grație în care nu există nici un element de separare, control și competiție între centrii energetici "inferiori" și "superiori."
Totul în evoluția spirituală începe și se sfârșește cu corpul, iar energia sufletului își găsește în cele din urmă sălaș în părțile cele mai ascunse și întunecate ale materiei și corpului uman.
Din acest punct de vedere, uterul este acel punct terminus, acel paradis metaforic, care va pune capăt tuturor conflictelor umane privitoare la orice granițe: teritoriale, sexuale, culturale, administrative, economice.
Până la acel moment, fiecare femeie are nevoie să își reamintească de sensul vital al conceperii și sacralității vieții.
Conceperea de copii și sexualitatea reprezintă o fundație, un punct de sprijin, dar adevărata alchimizare începe doar după ce sarcinile fiziologice și carnale se transformă în energii ale compasiunii, acceptării și iubirii necondiționate.
Carnea se întrepătrunde în cele din urmă cu spiritul, iar această perspectivă reprezintă de fapt adevărata iubire de sine vindecătoare.
Secretul alchimiei constă doar în găsirea iubirii.
Această iubire este liantul care unește cele două lumi, cea profană și cea sacră, cea a rușinii și învinuirii cu cea a iubirii necondiționate.
Uterul este o poartă de trecere, un canal de legătură între două lumi pe care nu le vedem, dar care coexistă în permanență.
