25/07/2026
V-a plăcut mult povestea autovindecării petelor de pe piele. De cate ori o reiau, se îndesesc și cererile de leacuri minune, care să vindece și la voi. Eu am împărtășit complexitatea procesului și durata, dar oamenii tot țâști bâști își doresc. Hai, repede, repede, Cori, că mă pregătesc să merg la mare. Hai cu un ser de leac, hai că tu ești flexibilă.
Și eu iar spun că e mult de lucru pe dedesubt, plus nefrica de soare, în cazul meu. Dar mai las aici niște frânturi din dialogul meu cu Dumnezeu, până vă înghesuiți voi la sesiuni individuale. 💛
Încearcă să nu te atașezi de stări, de oameni, de convingeri, de complimente, de reușite, nici de frici sau de neputințe. Nu te face că nu îți pasă câte like-uri sau share-uri se împart la mesele mințite ale virtualului, că dacă ești aici, viu, citești, atunci fiecare like e o rezonanță.
Dar lasă-le pe toate să te străbată, să te parcurgă, observă-te, în timp ce viața se întâmplă prin tine. Observă greurile, boala, dacă vrei, desprinde-te, de câteva ori pe zi, de roluri, de obiecte cu care te indentificai, de povestea traumelor tale esențiale. Vezi ce rămâne după toată această dematerializare. Respiră cu ce mai e. Acolo e forța ta vitală. Conștiința ta curge prin atâtea acum-uri câte îți dai voie să parcurgi lăsându-te trăit. Atenție! Nu înseamnă că te lași tras în poveștile altora care au mai mult curaj decât tine. Ci că te lași, suveran, în propria curgere. Fără să acuzi, fără să te justifici cu durerea, fără să ceri nedemn, fără să dai bucăți din tine și apoi să le numești semi-eroic: sacrificiu!
Afară se aud greieri și pescăruși. Pescărușii de Pucioasa, acest cadou nesperat de la Divin.
Nu mă atașez de ei. Iar ca o disciplină a fiecărei zile, activez recunoștința, ori de câte ori închid ochii și împreunez mâinile. Văd un alb infinit pe sub pleoapele închise și am încredere în viață, în ce am fost trimisă pe Pământ să iubesc.
Cam asta e formula lui repede, repede.
