27/10/2026
Voi fi servit cauzei de țară încălțată și desculță, pe soare, pe ploaie și pe zăpadă, de multe ori în ultimii ani și, totuși, infinit mai puțin decât oamenii care și-au pus viețile în cui și au vegheat zi și noapte și continuă să o facă, relocându-se cm am mai scris, ca un roi de conștiință, oriunde o cere greul românesc al cauzei.
Documentez emoțiile din jurul fiecărui eveniment important, iar zilele vor fi devenit toate importante, fiindcă miza e planetară și mulți încă hăhăie a neconținere citind.
M-a impresionat să parcurg toate mini interviurile domnului Petran de azi, inclusiv cel cu câinele Vasilică, străjer și el al firimiturilor de sacralitate pe care țara asta bogat de vândută se mai bizuie.
Oameni senini, demni, atât de mândri de sacrificiul lor topit în datorie de țară.
Tineri și bătrâni, părinți și copii, diasporeni cărora după zeci de ani în țări scumpe, încă le mai bate inima pentru România!
Omul ăsta va fi formulat o chemare: unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu!
Și în ciuda tuturor piedicilor colective sau pe persoană fizică, de acasă sau de pe drumuri, din Romania asta sau din Cealaltă, ajungem să trăim Unitatea!
Și viața devine cu fiecare zi mai grea, dar determinarea, seninul din priviri, crezul, astea se șlefuiesc negreșit înspre o curățire pe care iată că o merităm, dacă ni s-a dat.
Și nu, nu ne-am făcut chip cioplit. Am avut curajul să credem un conducător de țară pe cuvânt și să îl urmăm prin spini până la capăt!