06/08/2026
Relațiile de cuplu sunt zguduite puternic în această perioadă. Și zguduiala nu se va opri.
Tot mai mulți oameni încep să simtă că nu mai pot merge înainte, din inerție, cu relațiile lor disfuncționale. Tot mai mulți oameni simt că toxicitatea acelor relații îi sufocă, că nu mai pot respira liber, că simpla prezență a celuilalt în spațiul lor le provoacă uneori o stare de rău fizic. Tot mai mulți oameni constată că nu mai pot suporta ceea ce, până de curând, suportau fără să-și pună prea multe întrebări.
Chestia asta cu „nicio căsnicie nu-i perfectă” nu mai funcționează…
Nu, nicio căsnicie nu este perfectă. Dar asta nu este o justificare pentru a rămâne într-o căsnicie disfuncțională/ toxică.
În ultima perioadă am lucrat cu mai multe femei care percep din ce în ce mai acut toxicitatea din căsnicia lor și care, pentru că nu se simt pregătite să renunțe la bărbatul respectiv, au început să lucreze cu ele însele, în speranța că dacă vor crește ca nivel de conștiință, vor găsi soluția prin care să-și salveze căsnicia.
Mă refer la femei care încearcă să salveze de unele singure o căsnicie cu un bărbat care consideră că nu este nimic în neregulă cu el și nu este nimic în neregulă cu starea actuală a căsniciei.
Aceste femei caută soluții spirituale la o problemă pentru care de fapt nu există nicio soluție care să ducă la rezultatul pe care și-l doresc ele.
Nu spun că interesul lor pentru dezvoltarea personală/ evoluția spirituală nu este unul benefic; spun doar că nicio practică spirituală și nicio creștere vibrațională nu-ți vor salva căsnicia, dacă partenerul tău nu este dispus să se implice în această operațiune de salvare.
În comunitatea spirituală se vorbește deseori despre faptul că dacă tu crești vibrațional și te schimbi, cei din jur se vor schimba și ei. În realitate, evoluția ta nu duce automat la evoluția celor din jurul tău; oamenii au liber arbitru, este alegerea lor dacă se schimbă sau nu.
Nu-ți poți salva căsnicia de una singură.
Nu-ți poți salva/ vindeca partenerul și nu-l poți forța să evolueze, dacă el nu vrea.
Poți încerca să faci asta ani la rând și să-ți prelungești suferința sau, după o perioadă rezonabilă de timp, în care te-ai convins că el nu este dispus să facă nimic pentru a schimba starea de fapt, poți accepta un adevăr dureros: ceea ce este între voi nu mai poate fi salvat.
Există o diferență între a lupta pentru o relație și a lupta împotriva realității.
Atunci când doi oameni își doresc să salveze relația, merită să lupți.
Dar atunci când doar unul luptă, nu mai lupți pentru relație, ci lupți împotriva realității. Iar realitatea câștigă întotdeauna.
Unele femei cred că dacă evoluează spiritual, vor deveni mai răbdătoare și vor suporta mai ușor disfuncționalitatea din relația lor de cuplu, vor iubi „necondiționat".
În realitate, se întâmplă exact invers: cu cât crești mai mult ca nivel de conștiință, cu atât deschizi mai mult ochii și vezi mai clar controlul, manipularea, lipsa de respect, distanța emoțională, cu atât simți mai profund cât de disfuncțională/ toxică este relația și cu atât mai greu îți este să suporți întunericul dintre voi.
Există și femei care rămân ani la rând în relații în care sunt rănite, folosind explicații „înălțătoare”, de genul: „Dacă sunt în această relație, înseamnă că am ceva de învățat din ea. Există un motiv pentru care relația mea este așa cm este acum. Partenerul meu este un profesor pentru mine.”
Da, partenerul tău - ca și partenerii tăi anteriori, care au fost la fel - este un profesor pentru tine. Dar lecția pe care ți-o predă nu este aceea de a suporta mai ușor o relație disfuncțională/ toxică, în numele „iubirii necondiționate", ci de a înceta să mai accepți așa ceva.
Lecția nu este să găsești metode prin care să suporți mai bine lipsa de respect, jignirile, umilințele, neglijarea, trădarea sau abuzul, în numele „salvării căsniciei”, ci să ai curajul să vezi adevărul, să-ți asumi puterea personală și să pui capăt unei suferințe care durează de ani sau chiar de decenii. Să începi să te iubești necondiționat și pe tine.
Evoluția spirituală nu poate fi folosită pentru a-i schimba pe cei care nu vor să se schimbe, ci doar pentru a obține mai multă claritate cu privire la tine însăți/ însuți, la relația ta și la ceea ce este posibil și ceea ce nu este posibil într-o situație dată.
Vreți să știți dacă mai există o șansă reală de a vă redresa căsnicia?
Nu este nevoie să vă spună altcineva, puteți afla singure, dacă sunteți dispuse să acceptați adevărul.
Răspundeți cu sinceritate la următoarele întrebări:
*Dacă partenerul meu ar rămâne exact așa cm este acum, aș vrea să continui să trăiesc alături de el în următorii cinci ani?
*În ultimele 12 luni, a făcut el schimbări concrete pentru a contribui la îmbunătățirea relației, fără să fie împins sau presat de mine?
*În cea mai mare parte a timpului mă simt iubită, respectată și în siguranță emoțional în această relație sau mă simt rănită, ignorată, neglijată, umilită sau abuzată?
*Atunci când îi spun că mă rănește un lucru pe care îl face, încearcă sincer să mă înțeleagă și încetează acel comportament sau îmi spune că „sunt prea sensibilă” și că „exagerez”?
*Rămân în această relație din iubire sau din frică (frica de singurătate, de divorț, de judecata celorlalți, de dificultățile financiare sau de a lua viața de la capăt)?
*Dacă fiica mea ar fi într-o relație de cuplu care să fie exact ca aceea pe care o am eu acum, i-aș spune să rămână în ea?
*Suntem cu adevărat implicați amândoi în redresarea relației noastre sau eu sunt singura care încearcă să o îmbunătățească/salveze?
Răspunsurile la aceste întrebări vă pot oferi claritate, dacă sunteți dispuse să priviți adevărul în față.
Dar claritatea vine întotdeauna cu un preț: din momentul în care vezi limpede realitatea, nu te mai poți preface că nu știi.
Uneori, primul pas către o viață mai bună nu este găsirea unui mod în care să salvezi relația, ci este acceptarea faptului că relația ta nu mai poate fi salvată.
Mihaela Dan autor
