09/07/2026
https://www.facebook.com/share/p/1FsUf2KGvg/?mibextid=wwXIfr
„Doamna doctor, am avut programare la 10:20 si am intrat la 10:45…”
Nu e o acuzatie. E o constatare. Spusa calm. Corect. Si, intr-un fel, pe buna dreptate…
Pentru ca, privind din exterior, lucrurile ar trebui sa functioneze exact ca mersul trenurilor: ora fixa, plecare la minut, fara abateri. Ordine. Predictibilitate. Control.
Doar ca medicina nu este mersul trenurilor.
Pentru ca la 10:20 nu intra o ora. Intra un om. Si omul nu vine niciodata in forma simplificata in care apare in programare. Vine cu mai mult. Uneori cu mai putin. Aproape intotdeauna cu ceva ce nu a spus de la inceput.
Sunt zile in care totul curge perfect. Si sunt zile in care, intr-o consultatie aparent simpla, apare un detaliu care schimba interpretarea, o intrebare care deschide alta directie, un risc care nu poate fi ignorat doar pentru ca timpul s-a terminat. Si atunci consultatia nu mai este o programare.
Devine o decizie.
Sa mergi mai departe la minut… sau sa ramai acolo unde trebuie.
Pentru ca lucrurile importante nu apar intotdeauna la inceput. Apar mai tarziu. Cand, teoretic, ar trebui sa fii deja la urmatorul pacient.
Si daca alegi sa mergi mai departe, totul arata impecabil. Programul se respecta. Orele sunt exacte. Doar ca, uneori, exact acel „mai tarziu” era esential. De aceea, uneori, intarziem.
Nu pentru ca nu respectam timpul. Il respectam.
Dar, in anumite momente, alegem sa respectam mai mult ceea ce se intampla in fata noastra.
Nu este ideal. Stiu. Dar este, de multe ori, necesar.
Daca ati asteptat vreodata, probabil ca, inaintea dumneavoastra, a fost un astfel de moment. Unul in care nu puteai sa spui „gata” doar pentru ca ora o cerea. Nu este o scuza.
Este o alegere asumata.
Pentru ca medicina nu este despre a functiona ca un orar perfect. Este despre a nu pleca mai departe atunci cand mai este ceva de vazut.
fans
Dr. Anca Tâu - Medic Primar Cardiologie
(Toate drepturile asupra textelor sunt rezervate. Distribuiți doar prin share.)
