https://www.facebook.com/587317161122090/

Psiholog Hekler Marina Crina

Home
Romania
Sântandrei
Psiholog Hekler Marina Crina

Call Directions Contact the practice

Psiholog clinician – sprijin și claritate în momentele dificile. Programează o ședință și fă primul pas spre o viață mai liniștită!

Te ghidez spre echilibru emoțional și autocunoaștere printr-o abordare empatică și personalizată.

06/09/2026

Autosabotajul nu arată întotdeauna ca „îmi fac rău singur”. Uneori apare subtil, prin felul în care vorbim cu noi, prin alegerile pe care le facem sau prin ceea ce refuzăm să lăsăm în urmă.

4 forme de autosabotaj pe care poate nu le recunoști imediat

1. Autosabotajul verbal
Îți vorbești într-un mod care îți slăbește încrederea: te compari, te critici și transformi dificultățile în concluzii despre cât de „incapabil” ești.

În loc de „De ce eu nu pot?”, încearcă: „Ce pot face diferit de aici?”

2. Autosabotajul comportamental
Acționezi din impuls, spui „da” când ai vrea să spui „nu”, te sacrifici constant sau iei decizii care te epuizează.

Întreabă-te: „Fac asta pentru că îmi doresc sau pentru că simt că trebuie?”

3. Autosabotajul prin trecut
Te întorci mereu la aceleași situații, persoane sau tipare, chiar dacă știi deja cm se termină.

Faptul că ceva îți este familiar nu înseamnă că îți face bine.

4. Autosabotajul prin justificare
Îți construiești explicații care te ajută să rămâi într-o situație: „O să-și dea seama”, „O să se schimbe”, „Într-o zi o să înțeleagă”.

Uneori, acceptarea realității este mai eliberatoare decât așteptarea unei schimbări din partea altcuiva.

Autosabotajul începe să se reducă atunci când observi tiparul înainte să-l repeți.

Tu în care dintre aceste forme te recunoști cel mai mult?

27/08/2026

Oglindirea

Uneori, omul care ne deranjează cel mai tare nu ne arată cine este el. Ne arată, fără să vrem, ceva despre noi.

Ne enervează aroganța altuia.
Ne irită nevoia lui de atenție.
Ne deranjează că se pune mereu pe primul loc.
Nu suportăm oamenii care mint, controlează, critică sau se cred mai buni decât ceilalți.

Dar uneori, ceea ce respingem atât de puternic în ceilalți este exact ceea ce nu ne permitem să recunoaștem în noi.

Asta este una dintre formele subtile ale oglindirii psihologice.

Nu înseamnă că orice defect pe care îl observi la cineva există și în tine. Și nici că fiecare persoană care te deranjează este „o proiecție”. Uneori, celălalt chiar are un comportament toxic și este sănătos să-l vezi, să-l numești și să pui limite.

Dar merită să te întrebi:

„De ce mă atinge atât de tare comportamentul acestui om?”

Poate că te deranjează omul care spune „nu” pentru că tu ai învățat să fii disponibil pentru toată lumea.

Poate că te irită cineva care se laudă pentru că tu nu ți-ai permis niciodată să fii mândru de ceea ce ai realizat.

Poate că judeci aspru vulnerabilitatea altuia pentru că ai fost învățat că trebuie să fii puternic tot timpul.

Poate că nu suporți libertatea cuiva pentru că tu încă trăiești după reguli pe care nimeni nu ți le mai cere.

Și, uneori, îi respingem pe ceilalți nu pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce ne amintesc că am putea fi.

Oglindirea nu este o invitație la autocritică.

Este o invitație la curiozitate.

Data viitoare când cineva te irită profund, înainte să spui „Ce om insuportabil!”, încearcă să te întrebi:

„Ce anume din mine a fost atins acum?”

Poate vei descoperi o parte pe care ai ascuns-o.
O nevoie pe care ai ignorat-o.
O limită pe care nu ai pus-o.
O calitate pe care nu ți-ai permis să o ai.
Sau o rană despre care credeai că s-a vindecat.

Uneori, ceilalți ne arată ceea ce suntem.

Alteori, ne arată ceea ce încă nu ne permitem să fim.

Poate că nu trebuie să ne placă toate oglinzile pe care ni le oferă ceilalți.
Unele ne arată răni. Altele, nevoi.
Iar unele ne amintesc de părți din noi pe care am uitat să le ascultăm.

Poate că, uneori, nu despre celălalt este vorba. Ci despre ceea ce se întâmplă în noi atunci când îl privim.

01/08/2026

Suferința și durerea nu sunt același lucru.

De multe ori credem că ceea ce ne rănește este evenimentul în sine. Însă, în realitate, există o diferență importantă între durere și suferință.

Imaginează-ți că viața ne trimite două săgeți.

Prima săgeată este durerea. O pierdere, un eșec, o despărțire, un diagnostic, o dezamăgire. Aceasta face parte din experiența umană și, de cele mai multe ori, nu o putem controla.
A doua săgeată este reacția noastră la ceea ce s-a întâmplat. Gândurile care se repetă la nesfârșit, întrebările fără răspuns, autocritica, lupta cu realitatea sau încercarea de a schimba trecutul. Din această a doua săgeată se naște, adesea, suferința.

Durerea este inevitabilă. Însă felul în care ne raportăm la ea poate întreține suferința sau poate deschide drumul către vindecare.

Uneori ne este greu să renunțăm chiar și la propria suferință. Nu pentru că ne place, ci pentru că este familiară. Necunoscutul poate speria mai mult decât ceea ce deja cunoaștem, chiar dacă acel „cunoscut” ne face rău.

Întrebarea pe care merită să ne-o punem este:

Cât timp mai vrem să trăim aceeași poveste pe care spunem că nu ne-o mai dorim?

Vindecarea nu înseamnă să nu mai simțim durere. Înseamnă să învățăm, treptat și cu blândețe, să nu mai adăugăm o a doua săgeată peste prima.

🤍 Uneori, primul pas spre schimbare este să observăm diferența dintre ceea ce ni se întâmplă și povestea pe care mintea noastră o construiește în jurul acelui eveniment.

02/07/2026

Este sănătatea emoțională vizibilă în ceea ce postăm?

Privind rețelele sociale, este ușor să tragem concluzii despre oameni. Ne putem gândi că cei care postează foarte des caută atenție, iar cei care postează rar sunt mai rezervați. În realitate, psihologia ne arată că lucrurile sunt mult mai nuanțate.

Nu numărul postărilor spune cel mai mult despre noi, ci motivația din spatele lor.

✔️ Postezi pentru că îți face plăcere să împărtășești momente importante?
✔️ Îți promovezi activitatea sau pasiunile?
✔️ Sau simți că valoarea unei experiențe depinde de numărul de aprecieri pe care îl primește?

Rețelele sociale activează sistemul de recompensă al creierului, iar aprecierile și comentariile pot deveni o sursă de satisfacție. Acest lucru este firesc. Însă, atunci când starea noastră de bine începe să depindă de reacțiile celorlalți, merită să ne întrebăm cât de mult ne influențează validarea externă.

La fel de important este să știm că o persoană care postează foarte rar nu are automat o stimă de sine ridicată. Poate aprecia intimitatea, poate fi mai rezervată sau pur și simplu nu consideră că fiecare experiență trebuie împărtășită online.

Sănătatea emoțională nu se măsoară în numărul de fotografii publicate, ci în capacitatea de a ne păstra valoarea personală indiferent dacă primim sau nu aprecierea celorlalți.

Întrebare pentru reflecție: Dacă mâine rețelele sociale ar elimina toate aprecierile și comentariile, ai mai posta la fel de des?

25/05/2026

Procrastinarea nu înseamnă întotdeauna lene.
Uneori, în spatele amânării se ascund anxietatea, teama de eșec, perfecționismul sau pur și simplu epuizarea acumulată.

De multe ori nu evităm sarcina în sine, ci emoțiile pe care ni le provoacă:
• „Dacă nu mă descurc?”
• „Trebuie să iasă perfect.”
• „Nu am suficientă energie acum.”
• „Încep mai târziu.”

Problema este că lucrurile amânate nu dispar.
Ele rămân în fundalul minții și consumă energie mentală chiar și atunci când încercăm să ne relaxăm.

Cu cât „borcanul procrastinării” se umple mai mult, cu atât apar mai des:
– stresul,
– vinovăția,
– senzația de copleșire,
– blocajul.

Schimbarea nu începe cu mai multă presiune asupra ta.
Începe cu înțelegere, blândețe și pași mici, realiști.
🫙Tu ce crezi că se află cel mai des în „borcanul” tău al procrastinării?

10/05/2026

Nu toate formele de oboseală se văd.

Există oameni care își continuă rutina zilnică, merg la muncă, zâmbesc, răspund mesajelor și par „funcționali”, dar care duc în ei o presiune emoțională constantă.

Oboseala emoțională apare atunci când prea multe lucruri rămân nespuse prea mult timp.
Când te forțezi să fii puternic în fiecare zi.
Când încerci să gestionezi singur anxietatea, stresul, dezamăgirile sau conflictele interioare fără să îți oferi spațiu pentru a le procesa.

Iar în timp, corpul și mintea încep să transmită semnale:
– lipsă de energie
– iritabilitate
– dificultăți de concentrare
– retragere emoțională
– senzația că orice devine prea mult

Și poate cel mai greu este că mulți oameni ajung să creadă că problema este la ei, că nu sunt suficient de puternici sau motivați.

Dar uneori nu este vorba despre lipsă de ambiție.
Este vorba despre epuizare.

Nu trebuie să duci totul singur.
Uneori, primul pas spre echilibru este să îți permiți să recunoști că îți este greu.”

stres epuizareemoțională echilibruemoțional vindecare cabinetpsihologic

25/04/2026

Lipsa de energie nu înseamnă lipsă de voință

De multe ori credem că trebuie să facem lucruri „mari” ca să ne simțim mai bine. Dar, în realitate, vitalitatea noastră se construiește din momente mici, trăite conștient.

📌 Emoțiile pozitive nu sunt doar „plăcute” — ele funcționează ca niște resurse esențiale pentru echilibrul nostru psihic.

Ce ne ajută cu adevărat?
- Conexiunea cu ceilalți
- Acțiunile simple, dar autentice
- Implicarea reală în ceea ce facem

Nu:
❌ scroll-ul fără sens
❌ consumul pasiv de conținut
❌ gânditul excesiv fără acțiune

Uneori, energia vine din lucruri foarte mici:
– o conversație sinceră
– un gest de bunătate
– câteva pagini citite
– un moment în care ești prezent cu adevărat

🌸 Aceste „micromomente” construiesc, în timp, reziliență și echilibru emoțional.

Și mai e ceva important:
Când suntem obosiți sau frustrați, autocontrolul scade. De aceea ajungem mai ușor la comportamente care nu ne ajută.

Nu e vorba că nu ai voință. Poate ai nevoie de mai mult sprijin, claritate și înțelegere.

🌸 Dacă te regăsești în asta și simți că ai rămas blocat(ă), îți pot fi alături în proces. Îmi poți scrie în privat pentru o programare sau mai multe detalii.

25/03/2026

Gândurile NU sunt realitate

Din perspectivă psihologică, gândurile sunt procese mentale automate prin care încercăm să interpretăm și să dăm sens realității. Ele apar rapid, fără efort conștient, și sunt influențate de experiențele noastre, emoții și convingeri deja formate.

Creierul generează automat mii de gânduri zilnic.
Multe dintre acestea sunt gânduri automate, rapide și adesea inconștiente, care pot conține erori de interpretare (numite distorsiuni cognitive), precum:
• catastrofarea („Sigur va fi un dezastru”)
• gândirea alb-negru („Ori e perfect, ori e un eșec”
• citirea gândurilor („Sigur crede ceva rău despre mine”).

Aceste gânduri NU sunt fapte, ci ipoteze.

Întrebarea esențială:
„Este un fapt sau doar un gând?”

✔️ Fapt = poate fi verificat obiectiv
❌ Gând = interpretare influențată de emoții, experiențe și convingeri

✨ Ce putem face?
Un prim pas este restructurarea cognitivă:
• identifici gândul
• îl pui sub semnul întrebării
• cauți dovezi pro și contra
• formulezi o variantă mai realistă și echilibrată

Important:
Nu trebuie să eliminăm gândurile negative, ci să învățăm să nu le mai tratăm ca adevăruri absolute.

Dacă simți că gândurile îți influențează starea zilnică, terapia te poate ajuta să le înțelegi și să le gestionezi mai sănătos.

26/02/2026

Eating Disorders Awareness Week

Impact psihologic, tipuri de tulburări și direcții de sprijin

Tulburările de alimentație nu afectează doar relația cu mâncarea.
Ele pot influența profund sănătatea emoțională, imaginea de sine și relațiile cu ceilalți.

🌸 Impact posibil asupra sănătății psihice:
• anxietate crescută și gânduri obsesive
• stimă de sine scăzută și autocritică intensă
• dificultăți în reglarea emoțiilor
• izolare socială și retragere
• sentiment accentuat de pierdere a controlului

🧠 Principalele tulburări de alimentație:

🔹 Anorexia nervoasă – restricție alimentară severă, teamă intensă de creștere în greutate și percepție distorsionată a imaginii corporale.

🔹 Bulimia nervoasă – episoade de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii (vărsături, laxative, exercițiu excesiv).

🔹 Tulburarea de mâncat compulsiv (Binge Eating Disorder) – episoade recurente de mâncat în exces, cu senzația de pierdere a controlului, fără comportamente compensatorii.

🔹 ARFID – evitare sau restricție alimentară fără preocupare pentru greutate, frecvent asociată cu sensibilități senzoriale sau frici legate de mâncare.

🔹 OSFED – forme de tulburări de alimentație care nu se încadrează complet într-un diagnostic specific, dar produc suferință semnificativă.

🔹 Ortorexia (termen utilizat clinic) – preocupare excesivă pentru alimentația „corectă”, care ajunge să afecteze flexibilitatea și viața socială.

🌸 Ce poate ajuta în procesul terapeutic:
✔ identificarea nevoilor emoționale din spatele comportamentelor alimentare
✔ lucrul cu gândurile rigide legate de mâncare, greutate și control
✔ dezvoltarea abilităților de reglare emoțională
✔ sprijin constant, într-un spațiu sigur și lipsit de judecată

🌸 Recuperarea nu înseamnă perfecțiune sau lipsa completă a dificultăților, ci un proces gradual, în care persoana este susținută să înțeleagă ce se află în spatele comportamentelor alimentare și să dezvolte strategii mai sănătoase.

Dacă te confrunți cu dificultăți legate de alimentație sau imagine corporală, sprijinul specializat poate fi un pas important spre echilibru.

📩 Pentru informații sau programări, ne poți scrie în privat.

Address

Nordului Nr 7
Sântandrei
417515

Telephone

+40747813762

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Hekler Marina Crina posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Hekler Marina Crina:

Want your practice to be the top-listed clinic in Sântandrei?