09/09/2023
🤍🤍🤍
Conectare pentru un început lin de an școlar (și nu numai!)
Toamna se numără bobocii. Joc și conectare în relația părinte-copil din perspectiva științei relațiilor
Miroase a toamnă jucăușă. Frunze ruginii, flori galbene de grădină, castane dolofane, coșul cu fructe și legume și emoții de început de An școlar. Faci liniște și asculți ce șoptește în cuvinte sau gesturi, copilul tău. Deși nu avem santinele la proră sau radare în turn, capabile să identifice pericolele ascunse avem emoțiile noastre, frica, anxietatea, bucuria, entuziasmul, tristețea, un sistem neurochimic care a evoluat pentru a ne ajuta să navigăm prin curenții complecși ai vieții, spune Susan David în cartea Agilitatea emoțională. Limbajul copiilor care trăiesc emoții intense în această perioadă a anului, este asemeni unui curcubeu, în multe culori: Nu vreau să merg la grădiniță!, Of, începe școala!, Mi-e frică, nu cunosc pe nimeni acolo!, O să am teste multe anul acesta!, Nu știu să scriu și să citesc!, Mă doare burtica!, O să mă întâlnesc cu colegii mei, o să fie super!, Și tu mami, o să stai cu mine la grădiniță?, Nu am niciun prieten!
Sănătatea emoțională a copilului depinde de siguranța de bază părinte-copil, de un atașament sănătos. O modalitate eficientă de a consolida relații stabile de atașament constă în interacțiunea, jocul părinte-copil. Când copilul spune: joacă-te cu mine, uite-te la mine cm fac asta, stai aici lângă mine, el se simte iubit, apreciat, văzut.
Unul dintre cei mai buni predictori științifici pentru modul în care se dezvoltă un copil - în ceea ce privește fericirea, succesul academic, abilitățile de conducere și relațiile semnificative - este asigurat de prezența a cel puțin unui adult constant în viața copilului. Prezența adultului nu se referă la cantitatea de timp acordată, potrivit lui Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson. În psihologia relațiilor totul este despre conectare, conectare, conectare. Fiecare dintre noi ne naștem cu trei nevoi de bază: nevoia de a supraviețui, nevoia de a ne simți plini de viață și nevoia de a exprima energia vieții. Harville Hendrix consideră că cel mai important predictor despre cm o să fi ca părinte, este cm ai fost crescut ca și copil (bagajul emoțional pe care îl port cu mine de când eram copil, cu experiențele plăcute dar și dureroase de-a lungul copilăriei cu cei care ne-au îngrijit).
Joc și conectare în relația părinte-copil în cinci pași simpli:
Practica 1. Îmbrățișarea conștientă
Azi, acum permite-ți să oferi îmbrățișări copilului tău, fiecărui membru al familiei sau întregii familii. Poți oferi îmbrățișări de grup și individuale. Când îmbrățișați un copil, fiți întotdeauna ultimul pe care să-l eliberați. Niciodată nu știi cât timp au nevoie de ele. Închideți ochii ușor, simțiți căldura, ritmul respirației, mirosul.
Un copil are nevoie de 12 îmbrățișări pe zi pentru a se dezvolta sănătos iar 4 sunt suficiente pentru a supraviețui. Și poate, este bine de reținut: o îmbrățișare, minim 10 secunde.
Practica 2. Încântarea cu zâmbet
Astăzi, cât poți de mult, atunci când copilul îți vorbește, arată încântarea pe care o simți. Bucură-te că a venit la tine. Lăsați-i să vă vadă dragostea după felul în care îi priviți. Zâmbiți.
Jocul liber ales de copil la măsuță sau pe covor poate fi un moment de conectare cu copiii, arătându-le încântare, bucurie pentru activitatea aleasă, timp pentru a-i asculta, a-i încuraja sau a le spune de ce sunt ei importanți pentru voi (ce v-a plăcut azi la ei, descriind în cuvinte simple ceea ce ați observat). Poate este o carte cu imagini colorate, un trenuleț sau un ponei curcubeu.
Atunci când vă vor dori atenția prin joc, cât de mult puteți, întoarceți-o și arătați-i din privire că sunteți mulțumită, bucuroasă, mirată și curioasă să auziți ce are de arătat sau de spus. Evitați să stați cu spatele sau să continuați să lucrați în timp ce ei vă vorbesc. Este greu...necesită timp.
Practica 3. Ascultarea. Prezența conștientă
Astăzi, caută câteva momente (oprește-te din ceea ce faci, măcar acum nu trebuie să faci nimic) când poți fi cu adevărat conștient de prezența copilului tău . Poate trei-cinci minute...poate mult mai mult. Cel mai important lucru este că indiferent unde sunteți, ce simte copilul, asta este TOT! Puteți face asta în natură (ascultați ciripitul păsărelelor, mirosiți aerul și florile, priviți, identificați culori, numărați obiecte). Ascultă.
O comunicare eficientă este esenţială într-o bună relaţie. Tehnicile eficiente de comunicare nu vor rezolva întotdeauna problemele sau dificultăţile, dar nicio problemă sau dificultate nu poate fi rezolvată în lipsa unei bune comunicări. Definită ca schimbul verbal sau non-verbal de informaţie, sens şi sentimente între două persoane, comunicarea acoperă toate posibilele modalităţi prin care noi interacţionăm. Putem comunica eficient sau mai puţin eficient, dar nu ne permitem să nu comunicăm.
Una dintre cele mai eficiente metode de comunicare este „Dialogul Intenţional”, descris de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt. Este constituit din patru pași: oglindirea, iar și iar, validarea şi empatia (M.O.V.E. - Mirror, Over and over, Validate, Empathize). Practicarea acestor etape, în prima instanţă va fi mai puțin naturală, dar şi dificilă. Dar, pe măsură ce practicaţi, liniile dintre fiecare pas se dizolvă lent şi treceţi de la practicarea dialogului la dialogul conștient. Înseamnă să pui relaţia pe primul loc. Dialogul ne ajută să înţelegem lumea interioara a copilului, nevoile sale emoționale. Oglindirea tuturor emoțiilor este esențială pentru copii să învețe cine sunt și ceea ce simt. De asemenea, oglindirea ne învață că emoțiile pot fi împărtășite și înțelese și nu trebuie să fie periculoase sau distructive (oglindirea începe încă din perioada atașamentului și continuă pe măsură ce copiii cresc). Pentru părinți unele emoții par a fi mai ușor de oglindit (bucuria, zâmbetul copilului), altele mai greu (tristețea, furia).
Adesea nu realizăm cât de puţin ne ascultăm copilul, dar în schimb ascultăm răspunsurile noastre interioare. Este necesar să ascultăm în totalitate mesajul pe care copilul îl transmite astfel încât acesta să se simtă pe deplin înțeles. Realizarea faptului că tu în mod acurat îţi înţelegi copilul este vindecător pentru acesta. A fi de acord cu ceea ce alege copilul nu este necesar, însă a înțelege punctul de vedere al acestuia este. Luând timp pentru a înţelege cu exactitate nu numai ceea ce spune copilul, dar ceea ce înseamnă pentru acesta, adânceşte conexiunea, relația.
Practicați ascultarea empatică (ce implică a asculta, fără a judeca sau a prelucra mesajul ascultat), păstrând curiozitatea pentru interesele și mecanismele interne (cognitive și emoționale) ce influențează deciziile copilului și adolescentului. Amintește-ți să respiri adânc, astfel încât să puteți decupla reacția automată emoțională, generată de activarea amigdaliană.
Poți să îți permiți să fi prezent conștient, alături de copil cu creierul de adult integrat, cm spune Daniel Siegel, păstrând curiozitatea față de legitățile sale interne, oferind un model de adult sănătos, conștient. După ce ascultați, verificați cu copilul/adolescentul dacă ați înțeles corect ce a vrut să transmită și încearcă să vă imaginați cm se simte (empatia).
“Ascultarea profundă este acea ascultare care ajută la eliberarea suferinței unei persoane. O putem numi ascultare plină de compasiune. Singurul scop al acestei ascultări este acela de a ajuta acea persoană să își elibereze sufletul" - Thich Nhat Hanh.
Practica 4. Jocul puternic
Astăzi, angajați-vă într-o sarcină mai dificilă. Alegeți un joc în care faceți ceva care îi place foarte mult copilului. Să sară, să strige, să vă loviți cu pernele, să se târască, să poposească sub masă sau…
Acest tip de joc este foarte important și are atâtea beneficii, inclusiv dezvoltarea unei reglări emoționale, rezistență, abilități de asumare a riscurilor, încredere și multe altele! Este, de asemenea, util pentru a-i ajuta să elibereze toate sentimentele de plictiseală, supărare, frustrare, tristețe și întărește relația cu adultul prin conectarea emoțională. Intrați în joc activ.
Practica 5. Spune mai des, DA!
Căutați oportunități de a spune da, cât de des posibil. De multe ori avem obiceiul să spunem nu pentru niciun motiv anume. Consecința însă este că, dacă copiii îl aud prea des, în cele din urmă se regăsesc. Și viața este mult mai puțin distractivă! Când trebuie să spunem nu pentru un motiv legitim, de exemplu un pericol real, le transmitem că dorim să asculte și să știe că este important să se oprească. Le suntem alături până învață. Să îl reținem pe nu pentru aceste situații. Înviorează-te! Spune: DA! Alegeți bucuria, libertatea, puțină aventură, spontaneitate și distracție! Căutați toate momentele DA dintr-o zi!
Ca părinte, pentru a pune în valoare aceste comportamente în relația cu copilul tău, vă recomand să încercați să vă angajați într-o practică de recunoștință zilnică timp de patru-șase săptămâni, păstrând un jurnal al recunoștinței. În fiecare zi, reflectați cu atenție, cu prezență conștientă la trei-cinci lucruri pentru care sunteți recunoscători. Așezați-vă confortabil și vă gândiți pentru ce sunteți de fapt recunoscător. Opriți-vă câteva secunde pentru a vă imagina pe rând fiecare comportament nou, gest, experiență și întrebați-vă, de ce sunteți recunoscători pentru asta? Puteți simți experiența acelei recunoștințe în corpul vostru?
Studiile științifice au descoperit că acest lucru vă poate consolida relațiile și sănătatea mentală pe termen lung. Amintiți-vă, conexiunile neuronale se împletesc, așa că lăsați toate sentimentele acela de recunoștință să rămână câteva momente, apoi treceți la următorul. Acest lucru activează mai multe zone ale creierului tău și oferă un impuls de putere practicii recunoștinței. Fii curios la ceea ce te gândești, dă-ți voie să simți. Poate bucurie sau fericire chiar în acel moment.
